Decizie nr.110 din 12.09.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.79g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (statutul creanţelor admise cu titlu provizoriu [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.79g/2024 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(5) din

Legea  insolvabilităţii  nr. 149 din 29 iunie 2012

(statutul creanţelor admise cu titlu provizoriu [2])

nr. 110  din  12.09.2024

 (în vigoare 12.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 462-463 art.168 din 08.11.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 aprilie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 septembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Alexander Picker, în interesele "Moldindconbank" SA, în dosarul nr.2i-14/2023, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Evghenii Bancov, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul central, din 22 noiembrie 2023 s-a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa SRL "Rapira". Pe parcursul procesului de insolvabilitate mai mulţi creditori au formulat cereri de validare a creanţelor faţă de debitor.

4. Potrivit tabelului definitiv al creanţelor creditorilor SRL "Rapira", administratorul insolvabilităţii a admis parţial două creanţe chirografare de diferit rang, formulate de SRL "Energo Petrol".

5. La 24 ianuarie 2024, Moldindconbank a formulat o contestaţie împotriva creanţelor Energo Petrol înscrise în tabelul definitiv al creanţelor creditorilor.

6. La 1 martie 2024, în temeiul articolului 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii, Energo Petrol a formulat o cerere de admitere a creanţei cu statut provizoriu la masa credală.

7. La 27 martie 2024, Moldindconbank a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii.

8. Prin Încheierea din 28 martie 2024, Judecătoria Cahul a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 144

Creanţele contestate

"(1) Debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv.

(2) Contestaţiile se depun la instanţa de insolvabilitate în termenul prevăzut la art.143 alin.(6). Contestaţiile înaintate după acest termen se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate.

(3) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţiile în şedinţă de validare sau în cadrul unei alte şedinţe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a oricărei alte părţi interesate, după caz.

(4) Dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte. Creanţele faţă de care au fost admise contestaţiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condiţiile stabilite la art.152.

(5) Până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut provizoriu la masa credală, cu dreptul de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor, de a înainta şi a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, dar fără dreptul de a participa la distribuirile de sume şi de a se realiza împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor acestuia. Admiterea ulterioară a contestaţiei şi/sau radierea creanţei trecute în tabel cu titlu provizoriu nu pot servi temei legal pentru anularea hotărârilor adoptate de adunarea creditorilor cu participarea acesteia sau pentru revocarea candidaturii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.

(6) Dacă o creanţă este contestată de unul dintre creditori, creditorul a cărui creanţă se contestă poate aduce dovezi şi îşi poate exercita alte drepturi pentru a contracara contestaţiile. Dacă creanţa este întemeiată pe un titlu executoriu sau pe o hotărâre judecătorească, sau pe o hotărâre arbitrală definitivă, sarcina probei contrare aparţine contestatarilor.

[...]

(9) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestaţia este admisă sau respinsă cu validarea creanţei este executorie pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator şi pentru toţi creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea tabelului definitiv al creanţelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se convoca şedinţă specială de validare."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei susţine că norma contestată stabileşte o procedură generală şi abstractă de validare provizorie a creanţelor. Astfel, articolul 144 alin.(5) nu stabileşte cu suficientă precizie motivele şi cazurile de admitere a creanţelor cu titlu provizoriu. Prin urmare, autorul consideră că includerea în tabel a unor creanţe discutabile şi incerte până la examinarea definitivă a contestaţiei conferă potenţialului creditor drepturi în cadrul adunării creditorilor, cum ar fi dreptul de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor, de a propune şi de a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii. Aşadar, potenţialul creditor deţine drepturi referitoare la procesul de insolvabilitate, chiar dacă creanţa sa este admisă doar cu statut provizoriu.

12. Potrivit autorului, textele contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 46, 54 şi 120 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de insolvabilitate, care are ca obiect examinarea unor creanţe contestate şi admise cu statut provizoriu. Astfel, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea constată că articolul 144 alin.(5) a mai constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii prin prisma aceloraşi argumente (DCC nr.22 din 16 februarie 2021). Totuşi, în jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 20; DCC nr.82 din 18 iulie 2023, § 34).

18. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 120 (caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive) din Constituţie.

19. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr.15 din 16 februarie 2023, § 19).

20. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că acest articol îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care le violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime. Astfel, Constituţia nu-i impune legislatorului obligaţia să stabilească criterii exhaustive referitoare la condiţiile de admitere sau de respingere provizorie a creanţelor. Condiţia stabilită de articolul 20 din Constituţie este ca instanţa de judecată să ofere motive rezonabile pentru decizia de admitere sau de respingere provizorie a creanţelor contestate (DCC nr.22 din 16 februarie 2021, § 27).

21. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială în baza articolului 6 § 1 din Convenţie, pentru că le demonstrează părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere, pentru că le oferă posibilitatea de a formula obiecţii sau de a contesta hotărârea, şi serveşte, de asemenea, pentru prezentarea motivelor hotărârii judecătoreşti către public (a se vedea Siredzhuk v. Ucraina, 21 ianuarie 2016, § 63). Prin urmare, hotărârile instanţelor şi tribunalelor ar trebui să precizeze în mod corespunzător motivele pe care se întemeiază, fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de reclamant. Această obligaţie de motivare presupune că părţile unui proces judecătoresc au aşteptarea să primească un răspuns precis şi explicit la argumentele decisive pentru soluţia procedurilor în discuţie. Măsura în care se aplică această obligaţie de a motiva poate varia în funcţie de natura deciziei şi trebuie stabilită în funcţie de circumstanţele cauzei (Zayidov v. Azerbaidjan (nr.2), 24 martie 2022, § 91; Meli şi Swinkels Family Brewers N.V. v. Albania, 16 iulie 2024, § 68).

22. De asemenea, deşi instanţele naţionale au o marjă de apreciere la alegerea argumentelor într-un anumit caz şi la acceptarea probelor prezentate de părţi, ele sunt obligate să-şi justifice acţiunile, indicând motivele deciziilor adoptate. O decizie motivată îi oferă părţii posibilitatea de a o contesta, precum şi posibilitatea ca un tribunal superior să o verifice. Doar deciziile motivate fac posibilă exercitarea controlului public asupra înfăptuirii justiţiei (a se vedea Suominen v. Finlanda, 1 iulie 2003, §§ 36-37).

23. În această cauză, Curtea observă că, potrivit normei contestate, dacă instanţa de judecată admite creanţa cu titlu provizoriu, ea trebuie să redacteze o încheiere motivată. Astfel, Curtea reiterează că condiţia adoptării unei "încheieri motivate", stabilită de legislator, reprezintă o garanţie procedurală esenţială a dreptului de acces liber la justiţie (DCC nr.15 din 16 februarie 2023, § 20). De asemenea, articolul 144 alin.(9) din Legea insolvabilităţii stabileşte că instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Prin urmare, instanţa de recurs deţine competenţa de a verifica legalitatea soluţiei primei instanţe, reprezentând o garanţie suplimentară contra arbitrarului.

24. Aşadar, cerinţa de a motiva încheierea de admitere a contestaţiei şi posibilitatea de a o contesta cu recurs reprezintă garanţii procesuale suficiente din perspectiva articolului 20 din Constituţie şi, prin urmare, acest articol nu este afectat.

25. Referitor la argumentele autorului că norma contestată ar încălca articolul 46 din Constituţie, Curtea a menţionat, în jurisprudenţa sa, că dreptul naţional trebuie să-i ofere persoanei posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa unei autorităţi competente care să se pronunţe în privinţa măsurii care aduce atingere dreptului său de proprietate. Statul are obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi care le permit instanţelor naţionale să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat (a se vedea DCC nr.110 din 6 septembrie 2022, § 31). În prezenta cauză, creditorul interesat poate să conteste în instanţa de judecată creanţele neadmise sau creanţele admise şi trecute de administratorul insolvabilităţii în tabelul definitiv şi să conteste cu recurs eventuala soluţie a instanţei de insolvabilitate. Mai mult, norma contestată prevede că statutul provizoriu al creanţei nu acordă eventualului creditor dreptul la distribuirea activelor din masa debitoare şi, respectiv, la această etapă nu reduce proporţia de active repartizate celorlalţi creditori şi nici nu are natura de a afecta dreptul de proprietate al acestora. Statutul provizoriu al creanţei acordă doar un drept nepatrimonial de a participa la şedinţa adunării creditorilor şi de a vota chestiunile de pe ordinea de zi, inclusiv de a propune înaintarea sau retragerea administratorului insolvabilităţii. Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentele invocate de autor referitoare la incidenţa dreptului de proprietate.

26. Cu referire la incidenţa articolului 120 din Constituţie, autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.104 din 29 august 2023, § 23).

27. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Alexander Picker, în interesele "Moldindconbank" SA, în dosarul nr.2i-14/2023, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.