Decizie nr.112 din 12.08.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.173g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 403 alin.(1), 404 alin.(1) şi 415 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală (apelul declarat după expirarea termenului şi cazurile de trimitere la rejudecare de către instanţa de apel)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 173g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a

articolelor 403 alin.(1), 404 alin.(1) şi 415 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală

(apelul declarat după expirarea termenului şi cazurile de trimitere

la rejudecare de către instanţa de apel)

nr. 112  din  12.08.2025

 (în vigoare 12.08.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 529-531 art.137 din 16.10.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 25 iulie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 august 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 403 alin.(1), 404 alin.(1) şi 415 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu de către un complet de judecători de la Curtea de Apel Centru în dosarul nr.1a-1551/2021, pendinte la această instanţă.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători format din dnii Igor Chiroşca, Veaceslav Schibin şi Denis Babalău de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 20 aprilie 2017, dl Veaceslav Platon a fost condamnat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 190 alin.(3) (escrocherie) şi 243 alin.(3) (spălarea banilor) la 18 ani de închisoare, a fost privat de dreptul de a ocupa funcţii în sistemul bancar pe un termen de 5 ani şi a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată şi a prejudiciului cauzat în suma de 869 224 839, 76 lei.

4. Prin Decizia Curţii de Apel din 18 decembrie 2017, sentinţa primei instanţe a fost menţinută, cu excepţia admiterii cererii de apel în partea referitoare la cheltuielile de judecată.

5. Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2018, au fost declarate inadmisibile recursurile formulate împotriva actelor judecătoreşti emise de instanţele ierarhic inferioare.

6. Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 7 mai 2020, au fost declarate inadmisibile recursurile în anulare formulate împotriva Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2018.

7. La 19 septembrie 2019, dl Veaceslav Platon a adresat Procurorului General o cerere de deschidere a procedurii de revizuire a procesului penal în cauza sa.

8. Prin ordonanţa unui procuror din 20 noiembrie 2019, cererea de deschidere a procedurii de revizuire a fost refuzată.

9. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis plângerea dlui Veaceslav Platon, a anulat ordonanţa procurorului din 20 noiembrie 2019 şi a obligat procurorul să înlăture încălcările constatate.

10. La 3 martie 2020, Procurorul General, dl Alexandru Stoianoglo, a stabilit competenţa Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale să examineze cererea de revizuire formulată de dl Veaceslav Platon. Printr-o ordonanţa procurorului de caz din 24 aprilie 2020, cererea de revizuire a fost admisă şi s-a dispus redeschiderea procedurii de revizuire a cauzei penale în privinţa condamnatului Veaceslav Platon.

11. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, din 15 iunie 2020, a fost admis demersul Procurorului General şi s-a dispus suspendarea imediată a executării sentinţei Judecătoriei Chişinău din 20 aprilie 2017 în privinţa dlui Veaceslav Platon.

12. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 8 octombrie 2020, a fost admisă de principiu cererea de revizuire a sentinţei Judecătoriei Chişinău din 20 aprilie 2017 în privinţa condamnatului Veaceslav Platon, s-a dispus rejudecarea cauzei şi menţinerea suspendării executării sentinţei.

13. La 28 mai 2021, un procuror al Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale a adoptat ordonanţa privind renunţarea integrală la învinuirea dlui Veaceslav Platon.

14. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 14 iunie 2021, s-a dispus: (i) admiterea cererii de revizuire a cauzei penale depuse de către procuror; (ii) anularea sentinţei Judecătoriei Chişinău din 20 aprilie 2017 de condamnare a dlui Veaceslav Platon şi a deciziilor Curţii de Apel din 18 decembrie 2017 şi a Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2018; şi (iii) achitarea condamnatului ca urmare a renunţării integrale a procurorului de la învinuire şi reabilitarea acestuia.

15. La 30 iunie 2021, SRL "Grand Group" a formulat apel împotriva sentinţei de achitare şi a solicitat anularea şi trimiterea ei la rejudecare.

16. La 1 octombrie 2021, Ministerul Finanţelor care, în baza Legii nr.235 din 3 octombrie 2016, a subrogat Banca Naţională a Moldovei în drepturile de creanţă în raport cu unele bănci comerciale, inclusiv cu S.A. "Banca de Economii" în proces de lichidare, a declarat apel împotriva sentinţei de achitare, a solicitat anularea şi trimiterea cauzei la rejudecare. De asemenea, Ministerul Finanţelor a solicitat recunoaşterea sa în calitate de parte vătămată şi de parte civilă, cu valoarea pretenţiilor în sumă de 869 224 839, 76 lei şi dobânzile aferente.

17. În cadrul examinării cauzei, completul de judecători de la Curtea de Apel Centru a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 403 alin.(1), 404 alin.(1) şi 415 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală.

18. Printr-o încheiere din 10 iulie 2025, judecătorii cazului au dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

19. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"[…]

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

20. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 401

Persoanele care pot declara apel

"1) Pot declara apel:

1) procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;

2) inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Sentinţele de achitare sau de încetare a procesului penal pot fi atacate şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal;

3) partea vătămată, în ce priveşte latura penală;

4) partea civilă şi partea civilmente responsabilă, în ce priveşte latura civilă;

5) martorul, expertul, interpretul, traducătorul şi apărătorul, în ce priveşte cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

6) orice persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei.

(2) Apelul poate fi declarat în numele persoanelor menţionate în alin.(1) pct.2)-4) şi de către apărător sau reprezentantul lor legal ori de către succesorii acestora."

Articolul 403

Repunerea în termen a apelului

"(1) Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

(2) Până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii."

Articolul 404

Apelul peste termen

"(1) Participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât şi la pronunţarea sentinţei şi nu a fost informat despre adoptarea sentinţei poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

(2) Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea sentinţei.

(3) Instanţa de apel poate suspenda executarea sentinţei atacate."

Articolul 415

Decizia instanţei de apel

"(1) Instanţa de apel, judecând cauza în ordine de apel, adoptă una din următoarele decizii:

[…]

3) admite apelul, casează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost anulată numai în cazul când nu a fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat dreptul la interpret, i-a fost încălcat dreptul la apărare sau au fost încălcate prevederile art.30, 33–35. Trimiterea la rejudecare a cauzei poate fi dispusă o singură dată.

[…]

(2¹) Judecând apelul declarat împotriva sentinţei de achitare, instanţa de apel nu este în drept să pronunţe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum şi a martorilor acuzării solicitaţi de părţi. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declaraţiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanţial condamnarea inculpatului.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

21. Autorii sesizării îi solicită Curţii să verifice dacă termenul de declarare a apelului poate fi prelungit în condiţiile articolelor 403 alin.(1) şi 404 alin.(1) din Codul de procedură penală, pentru alte motive decât cele expres prevăzute în lege. De asemenea, autorii ridică problema dacă prelungirea termenului de apel în asemenea condiţii ar putea afecta securitatea raporturilor juridice şi drepturile altor părţi din perspectiva articolelor 26 şi 54 din Constituţie.

22. Referitor la articolul 415 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală, autorul susţine că posibilitatea trimiterii cauzei la rejudecare doar atunci când au fost afectate drepturile inculpatului limitează drepturile altor părţi în procesul penal din perspectiva articolelor 16, 20, 26, 54 şi 119 din Constituţie.

23. În fine, autorii susţin că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 20, 26, 54 şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

24. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

25. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

26. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de completul de judecători care examinează cauza. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

27. Obiectul sesizării îl constituie articolele 403 alin.(1), 404 alin.(1) şi 415 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală. Aceste prevederi reglementează repunerea în termenul apelului, apelul declarat peste termen şi prerogativa instanţei de apel de a dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost anulată doar în anumite cazuri care vizează inculpatul. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

28. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în procedura apelului împotriva unei sentinţe de achitare, iar partea care a declarat apelul solicită trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. Totodată, avocatul persoanei achitate consideră că apelul a fost depus tardiv şi îi solicită instanţei de apel să-l declare inadmisibil. Aşadar, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

29. În sesizare, autorul excepţiei afirmă că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 119 (folosirea căilor de atac) din Constituţie.

30. Curtea menţionează că articolele 16 şi 54 nu au o aplicabilitate independentă. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.16 din 6 februarie 2025, § 17).

31. În capătul de sesizare referitor la criticile de neconstituţionalitate ale articolelor 403 alin.(1) şi 404 alin.(1) din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorii susţin încălcarea articolului 26 din Constituţie.

32. Referitor la incidenţa articolului 26 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor. Garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzute de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 §1 din Convenţie (a se vedea DCC nr.14 din 31 ianuarie 2025, § 24).

33. Aşadar, pentru că chestiunea criticată de autorii sesizării vizează termenul de declarare a apelului, repunerea în acest termen şi declararea apelului peste termen, Curtea consideră că trebuie să o examineze din perspectiva accesului liber la justiţie în exercitarea căilor de atac, pe baza articolului 20 din Constituţie (a se vedea DCC nr.106 din 1 iulie 2021, § 28).

34. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reţinut că dispoziţiile legale referitoare la formalităţile şi limitele de timp care trebuie îndeplinite pentru a formula o acţiune sunt destinate să asigure buna-administrare a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Părţile unui litigiu ar trebui să aibă certitudinea că aceste reguli vor fi aplicate (Gheorghiţă v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, § 27). Totuşi, în cazuri excepţionale trebuie să se dea dovadă de flexibilitate, pentru a se asigura faptul că accesul la un tribunal nu este limitat prin încălcarea prevederilor Convenţiei (Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, § 42).

35. Curtea reţine că, având prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică organizarea şi funcţionarea instanţelor de judecată (articolul 72 alin.(3) lit.e)) şi procedura de judecată (a se vedea articolul 115 alin.(4) din Constituţie), legislatorul a prevăzut şi termene de contestare a sentinţelor şi încheierilor instanţelor penale. În acest sens, legislatorul a stabilit un termen precis pentru declararea apelului care este de 15 zile de la data pronunţării sentinţei, dacă legea nu prevede altfel (articolul 402 alin.(1) din Codul de procedură penală). Totodată, legislatorul a reglementat şi excepţii care permit declararea apelului după expirarea acestui termen.

36. Cu privire la excepţii, având în vedere cerinţele autorilor sesizării, Curtea reţine că legislatorul i-a acordat instanţei de apel competenţa de a repune apelantul în termenul de apel dacă "constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate" (a se vedea articolul 403 alin.(1) din Cod) şi de a examina apelul depus după expirarea termenului de apel, dacă apelantul "a lipsit atât de la judecarea cauzei, cât şi de la pronunţarea sentinţei şi nu a fost informat despre adoptarea sentinţei" (a se vedea articolul 404 alin.(1) din Cod). În ambele cazuri, legislatorul a stabilit condiţia declarării apelului "în cel mult 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale". Curtea notează că Curtea Supremă de Justiţie, al cărei rol constă în asigurarea interpretării şi aplicării uniforme a legislaţiei în sistemul de justiţie, anterior a precizat că această condiţie impusă de articolele 403 şi 404 din Codul de procedura penală îi privesc pe inculpat şi pe partea civilmente responsabilă, deoarece în privinţa acestora poate fi începuta executarea¹.

37. Suplimentar, Curtea observă că, în realitate, autorii excepţiei pun în discuţie o chestiune de aplicare şi interpretare a termenelor de apel într-o cauza concretă. În aceste condiţii, Curtea subliniază că judecata sa este o "o judecată a legilor", la modul abstract, dar nu "o judecată a cazurilor concrete". Curtea nu poate verifica, potrivit competenţelor sale, caracterul necesar şi proporţional al modului de aplicare a prevederilor contestate în circumstanţele unei cauze particulare. Această competenţă le revine instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.50 din 4 iunie 2024, § 45). Prin urmare, Curtea consideră inadmisibilă sesizarea în acest capăt al său.

38. În capătul de sesizare referitor la criticile de neconstituţionalitate a articolului 415 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală, autorii consideră incidente articolele 20, 26 şi 119 din Constituţie.

39. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, de regulă, este inerent conceptului de control judecătoresc ca, în eventualitatea admiterii unui recurs, instanţa de control să aibă competenţa de a casa decizia contestată şi fie să pronunţe o nouă decizie, fie să trimită cauza la rejudecare aceluiaşi organ sau unui organ diferit (a se vedea Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugalia [MC], 6 noiembrie 2018, § 184).

40. Aplicarea garanţiilor unui proces echitabil în faţa instanţelor de apel depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor în cauză, urmând să se ia în considerare şi totalitatea procedurilor, dar şi rolul curţii de apel în ordinea juridică internă (a se vedea DCC nr.74 din 2 iulie 2020, § 56).

41. În acest sens, Curtea reiterează că apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei. Articolul 414 alin.(4) din Cod îi acordă instanţei de apel prerogativa de a da o nouă apreciere probelor administrate la judecarea în prima instanţă (DCC nr.118 din 15 decembrie 2017, § 20).

42. Totodată, Curtea notează că legislatorul are competenţa să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate cu respectarea prevederilor Constituţiei. Articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac "în condiţiile legii" (a se vedea DCC nr.30 din 27 februarie 2025, § 32).

43. De asemenea, articolul 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană garantează dreptul persoanei declarate vinovate de comiterea unei infracţiuni de către un tribunal să ceară examinarea "declaraţiei de vinovăţie" sau a "condamnării" de către o instanţă superioară (a se vedea DCC nr.77 din 16 iunie 2022, § 25).

44. Prin urmare, Curtea nu poate identifica vreo problemă de constituţionalitate în faptul că instanţa de apel are competenţa de a trimite cauza la rejudecare doar în cazul când nu a fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat dreptul la interpret, i-a fost încălcat dreptul la apărare sau au fost încălcate prevederile articolelor 30, 33–35 din Codul de procedură penală.

45. Aşadar, Curtea nu poate constata incidenţa articolelor 20, 26 şi 119 din Constituţie în prezenta cauza. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorii sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 16 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

46. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 403 alin.(1), 404 alin.(1) şi 415 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu de către un complet de judecători de la Curtea de Apel Centru în dosarul nr.1a-1551/2021.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

^{___________________________}

¹ a se vedea Hotărârea sa nr.22 din 12 decembrie 2005 cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordin de apel,

   punctele 7.1 şi 8. https://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=224