Decizie nr.115 din 08.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.71g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 276 alin.(1) şi 285 alin.(2) pct.1) din Codul de procedură penală şi a articolului 109 din Codul penal (efectele plângerii victimei sau a părţii vătămate şi efectele împăcării în procesul penal)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.71g/2022 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a articolelor 276 alin.(1) şi 285

alin.(2) pct.1) din Codul de procedură penală

şi a articolului 109 din Codul penal

(efectele plângerii victimei sau a părţii vătămate

 şi efectele împăcării în procesul penal)

nr. 115  din  08.09.2022

 (în vigoare 08.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 291-296 art. 145 din 23.09.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 27 mai 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 septembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 276 alin.(1) şi 285 alin.(2) pct.1) din Codul de procedură penală şi a articolului 109 din Codul penal, ridicată de dl avocat Victor Coda, în interesele dlui Vasili Aladov, în dosarul nr.1-57/2017, pendinte la Judecătoria Comrat, sediul Ceadâr-Lunga.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Stanislav Rău de la Judecătoria Comrat, sediul Ceadâr-Lunga, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-Lunga, se află o cauză penală în care dl Vasili Aladov este învinuit de comiterea următoarelor infracţiuni prevăzute de Codul penal: ameninţare cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (articolul 155), privaţiune ilegală de libertate (articolul 166 alin.(2) lit.d) şi f)), jaf (articolul 187 alin.(2) lit.d), e) şi f)), şantaj (articolul 189 alin.(3) lit.b)), escrocherie (articolul 190 alin.(1) şi (4)), conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe (articolul 264¹ alin.(3)), purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a armelor şi muniţiilor, sustragerea lor (articolul 290 alin.(1)), ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi îndeplineşte datoria obştească (articolul 349 alin.(1)), tentativă la acţiuni violente cu caracter sexual (articolele 27, 172 alin.(1)), violenţă în familie (articolul 201¹ alin.(1) lit.a)) şi neexecutarea măsurilor din ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie (articolul 320¹).

4. La 28 aprilie 2022, dl avocat Victor Coda a ridicat, în interesele dlui Vasili Aladov, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 276 alin.(1) şi 285 alin.(2) pct.1) din Codul de procedură penală şi a articolului 109 din Codul penal. Primele două articole reglementează cazurile în care urmărirea penală se porneşte numai în baza plângerii prealabile a victimei şi, respectiv, cazurile în care urmărirea penală încetează. Articolul contestat din Codul penal reglementează împăcarea făptuitorului infracţiunii cu victima.

5. Printr-o încheiere din 20 mai 2022, Judecătoria Comrat, sediul Ceadâr-Lunga, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"[…]

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 276

Pornirea urmăririi penale în baza plângerii victimei

"(1) Urmărirea penală se porneşte numai în baza plângerii prealabile a victimei în cazul infracţiunilor prevăzute în articolele: 152 alin.(1), 153, 155, 157, 161, 173, 177, 179 alin.(1) şi (2), 193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 246¹, 274 din Codul penal, precum şi al furtului avutului proprietarului săvârşit de minor, de soţ, rude, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuieşte împreună cu victima sau este găzduită de aceasta. La împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menţionate în prezentul alineat, urmărirea penală încetează. Procedura în astfel de procese este generală.

[…]."

Articolul 285

Încetarea urmăririi penale

"[…]

(2) Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din prezentul cod, precum şi dacă există cel puţin una din cauzele prevăzute la art.53 din Codul penal sau dacă se constată că:

1) plângerea prealabilă a fost retrasă de către partea vătămată, a fost încheiată o tranzacţie în cadrul procesului de mediere sau părţile s-au împăcat – în cazurile în care urmărirea penală poate fi pornită numai în baza plângerii prealabile sau legea penală permite împăcarea;

[…]."

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 109

Împăcarea

"(1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, iar în cazul minorilor, şi pentru o infracţiune gravă, infracţiuni prevăzute la capitolele II–VI, la art.264 alin.(1) din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracţiuni similare comise cu intenţie sau dacă în privinţa sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu intenţie în ultimii cinci ani.

(2) Împăcarea este personală şi produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale şi până la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.

(4) Împăcarea nu se aplică în cazul persoanelor care au săvârşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art.171–175¹, 201, 206, 208, 208¹ şi 208²."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei susţine că, potrivit articolului 320¹ din Codul penal, persoana poate răspunde penal dacă neglijează sau omite să execute măsurile stabilite de instanţa de judecată în ordonanţa de protecţie emisă în contextul comiterii acţiunilor de violenţă în familie. Autorul afirmă că victima care doreşte să se împace cu făptuitorul până la epuizarea termenului impus prin ordonanţa de protecţie nu o poate face. Acest fapt conduce la perturbarea relaţiilor de familie şi, eventual, la condamnarea făptuitorului.

10. Autorul excepţiei menţionează că articolul 276 alin.(1) din Codul de procedură penală nu stabileşte pornirea urmăririi penale în cazul comiterii infracţiunii prevăzute la articolul 320¹ din Codul penal la plângerea prealabilă a victimei infracţiunii. De asemenea, nici articolul 285 alin.(2) pct.1) din Codul de procedură penală nu permite încetarea urmăririi penale în privinţa făptuitorului la cererea victimei în cazul comiterii infracţiunilor prevăzute de articolele 201¹ şi 320¹ din Codul penal. De altfel, în cazul împăcării făptuitorului cu victima, urmărirea penală sau judecarea cauzei încetează, iar făptuitorul este eliberat de răspunderea penală.

11. Autorul excepţiei admite că prevederile contestate îndeplinesc standardul calităţii legii. Totuşi, ele nu urmăresc un scop legitim prevăzut de articolul 54 din Constituţie

12. Prin urmare, autorul excepţiei consideră că prevederile contestate contravin articolelor 7, 20 alin.(2), 21, 23 alin.(2), 26 şi 54 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală şi Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul părţii în proces, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Articolele contestate 276 alin.(1) şi 285 alin.(2) pct.1) din Codul de procedură penală şi articolul 109 din Codul penal nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor invocate de autorul sesizării.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care o persoană este învinuită, inter alia, de comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 201¹ şi 320¹ din Codul penal. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorului excepţiei, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.37 din 24 martie 2022, § 21; DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 18).

19. Deşi autorul excepţiei a menţionat că prevederile contestate contravin articolelor 7 [Constituţia, Lege Supremă], 20 alin.(2) [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, argumentul său principal se referă la lipsa unui scop legitim prevăzut de articolul 54 din Constituţie.

20. În acest context, Curtea reiterează că articolul 54 din Constituţie îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 29).

21. Totodată, cu privire la articolele 7, 20 alin.(2), 21, 23 alin.(2) şi 26 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a prezentat argumente care să demonstreze incidenţa lor în această cauză. Curtea subliniază că simpla enumerare a acestor articole, precum şi preluarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în lipsa unei argumentări proprii nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.34 din 22 martie 2022, § 23; DCC nr.45 din 12 aprilie 2022, § 23).

22. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că trimiterea la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr.59 din 19 aprilie 2022, § 17).

23. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 276 alin.(1) şi 285 alin.(2) pct.1) din Codul de procedură penală şi a articolului 109 din Codul penal, ridicată de dl avocat Victor Coda, în interesele dlui Vasili Aladov, în dosarul nr.1-57/2017, pendinte la Judecătoria Comrat, sediul Ceadâr-Lunga.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.