Decizie nr.115 din 16.07.2026 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.265a/2025 şi nr.267a/2025 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.39 din 6 martie 2025 privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole (organizarea şi funcţionarea camerelor agricole)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a  sesizărilor nr. 265a/2025 şi nr. 267a/2025 privind

controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.39 din 6 martie 2025

privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole

(organizarea şi funcţionarea camerelor agricole)

nr. 115  din  16.07.2026

 (în vigoare 16.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 355-358 art.133 din 04.08.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 19 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 16 iulie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările nr.265a/2025 şi nr.267a/2025, depuse la Curtea Constituţională pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie şi 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională.

2. Autorul sesizării nr.265a/2025, dl Alexandr Berlinschii, deputat în Parlament, îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea articolelor 8 alin.(1), 9 alin.(2) lit.b) şi 33 din Legea nr.39 din 6 martie 2025 privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole, precum şi Legea în ansamblul său.

3. Autorul sesizării nr.267a/2025, dl Sergiu Stefanco, deputat în Parlament, îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea textului "drept public" din articolul 2 pct.2), a articolelor 8 alineatele (1) şi (3) şi 30 alin.(2) din Legea nr.39 din 6 martie 2025 privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole. Domnia sa îi mai solicită Curţii să verifice omisiunea legislatorului de a reglementa posibilitatea aderării voluntare la camerele agricole.

4. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, pe baza pct.18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 265a/2025.

ÎN FAPT

5. La 6 martie 2025, Parlamentul a adoptat Legea nr.39 privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole.

6. Potrivit Notei informative la proiectul de lege¹, Legea privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole are drept scop crearea unui sistem instituţional agricol eficient, susţinerea dezvoltării sectorului agricol şi a mediului rural, crearea unui cadru normativ favorabil dezvoltării şi funcţionării sistemului camerelor agricole în Republica Moldova în contextul procesului de integrare europeană, precum şi promovarea dezvoltării comunităţii agricole prin integrarea noilor tehnologii, a inovaţiilor şi a bunelor practici în activităţile agricole.

___________________________________

¹ https://www.parlament.md/preview?id=cc497904-3918-4113-972e-18c0f7d1e91f&url

=https://ep-sp.parlament.md/materials/638442822464225872/Documents/20240307081410.pdf&method=GetDocumentContent 

7. Totodată, camerele agricole sunt instituite în scopul consolidării şi al promovării unui dialog eficient şi durabil între comunitatea agricolă şi autorităţile publice. În acest sens, în nota informativă se menţionează că ele urmăresc promovarea intereselor comune ale fermierilor, facilitarea accesului lor la resurse şi informaţii, precum şi consolidarea capacităţii lor de reprezentare.

8. Totodată, în nota informativă se arată că modelul de organizare a camerelor agricole în Republica Moldova presupune implicarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare în procesul de creare şi de instituţionalizare a camerelor agricole regionale. Ulterior constituirii acestora, camerele agricole vor beneficia de independenţă şi autonomie în desfăşurarea activităţii lor, fiind interzisă orice imixtiune în activitatea acestora din partea autorităţilor publice sau a persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul acestora.

A. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 41

Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice

"(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

(2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sunt egale în faţa legii.

(3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice.

(4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sunt neconstituţionale.

(5) Asociaţiile secrete sunt interzise.

(6) Activitatea partidelor constituite din cetăţeni străini este interzisă.

(7) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organică."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

[…]."

Articolul 96

Rolul

"(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

(2) În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate, acceptat de Parlament."

Articolul 107

Administraţia publică centrală de specialitate

"(1) Organele centrale de specialitate ale statului sunt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul legii, politica Guvernului, hotărârile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sunt responsabile de activitatea lor.

(2) În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative."

Articolul 126

Economia

"(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

[…]."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.39 din 6 martie 2025 privind camerele agricole sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni

"În sensul prezentei legi se utilizează noţiunile definite în Legea nr.71/2023 cu privire la subvenţionarea în agricultură şi mediul rural, precum şi următoarele noţiuni:

[…]

2. cameră agricolă – organizaţie profesională autonomă, apolitică şi nonprofit, cu statut de persoană juridică de drept public, creată cu scopul de a reprezenta şi de a proteja interesele fermierilor."

Articolul 8

Calitatea de membru al camerei agricole regionale

"(1) Calitatea de membru al camerei agricole regionale este obţinută, prin efectul prezentei legi, de către orice persoană fizică sau juridică, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) practică activitate de întreprinzător în domeniul agricol pe teritoriul Republicii Moldova;

b) are sediul în aria de activitate a camerei agricole regionale respective;

c) deţine cu drept de posesie şi folosinţă cel puţin două hectare de teren agricol arabil sau cel puţin un hectar de teren ocupat de culturi perene sau legume în câmp deschis, sau cel puţin 0,1 hectare de legume pe teren protejat, sau un număr de animale mai mare decât cel prevăzut de Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară pentru exploataţiile nonprofesionale.

Posesia şi folosinţa asupra bunurilor agricole trebuie exercitate exclusiv în scopul practicării activităţii de întreprinzător în domeniul agricol.

[…]

(3) Calitatea de membru al camerei agricole regionale încetează în cazul în care nu mai sunt întrunite condiţiile prevăzute la alin.(1).

[…]."

Articolul 9

Drepturile şi obligaţiile membrilor

"(1) Membrul camerei agricole regionale are dreptul:

a) să beneficieze de serviciile de consultanţă şi consiliere din partea camerei agricole regionale, precum şi de informaţia şi suportul necesar activităţii desfăşurate;

b) să solicite şi să primească informaţii de interes public;

c) să formuleze propuneri şi subiecte de discuţii la adunarea generală a camerei agricole regionale;

d) să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale camerei agricole regionale şi să fie propus în calitate de reprezentant la adunarea generală a acesteia;

e) alte drepturi prevăzute de legislaţie şi de statutul camerei agricole.

(2) Membrul camerei agricole regionale are următoarele obligaţii:

a) să execute prevederile prezentei legi, ale statutului camerei agricole regionale, ale regulamentelor şi ale altor acte interne ale camerei agricole regionale;

b) să ofere camerei agricole regionale al cărei membru este informaţiile solicitate privind activitatea sa, suprafeţele destinate producţiei, cantităţile recoltate, numărul de animale deţinute, volumul producţiei, vânzările şi alte informaţii cu caracter public;

c) să achite cotizaţia anuală de membru în mărimea şi termenele prevăzute de statutul camerei agricole regionale al cărei membru este;

d) să participe în activitatea camerei agricole regionale."

Articolul 30

Funcţiile Camerei Agricole Naţionale

"(1) Camera Agricolă Naţională are următoarele funcţii de bază:

a) coordonează activitatea camerelor agricole regionale;

b) reprezintă şi promovează interesele şi iniţiativele camerelor agricole regionale în raport cu toate autorităţile publice, cu alte instituţii publice sau private naţionale ori internaţionale;

c) elaborează şi promovează propunerile de aprobare sau modificare a cadrului de politici şi normativ relevante pentru dezvoltarea sectorului agricol şi a mediului rural, inclusiv pe baza propunerilor înaintate de camerele agricole regionale;

d) elaborează şi implementează programele şi proiectele de dezvoltare a abilităţilor şi cunoştinţelor membrilor săi, menite să sporească capacităţile acestora;

e) dezvoltă şi stabileşte parteneriate cu organizaţii sau instituţii, naţionale sau internaţionale, pentru promovarea şi susţinerea dezvoltării agriculturii şi a comunităţilor rurale în beneficiul membrilor săi;

f) facilitează schimbul de bune practici şi experienţă între camerele agricole regionale, implementând bunele practici identificate în alte regiuni sau ţări şi adaptându-le la specificul local;

g) colaborează şi cooperează cu structuri internaţionale similare în vederea dezvoltării sistemului camerelor agricole regionale;

h) creează condiţii pentru activitatea camerelor agricole regionale şi pentru dezvoltarea capacităţilor acestora;

i) organizează activitatea de perfecţionare profesională a personalului camerelor agricole regionale;

j) organizează campanii şi evenimente de promovare a produselor locale la nivel naţional şi internaţional;

k) exercită alte atribuţii prevăzute de statutul Camerei Agricole Naţionale.

(2) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare poate delega realizarea unor activităţi Camerei Agricole Naţionale, în modul şi condiţiile stabilite de lege.

Articolul 31

Raporturile Camerei Agricole Naţionale cu autorităţile publice şi alte entităţi

"(1) Statul promovează colaborarea strânsă a autorităţilor publice cu Camera Agricolă Naţională în procesul de adoptare a deciziilor care pot viza drepturile şi interesele membrilor camerelor agricole regionale.

(2) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare:

a) asigură consultarea obligatorie a opiniei Camerei Agricole Naţionale la elaborarea politicilor relevante pentru dezvoltarea sectorului agricol şi a mediului rural, la adoptarea altor decizii pe domeniile sale de competenţă care pot avea impact asupra activităţii camerelor agricole regionale şi a membrilor acestora;

b) include în componenţa colegiului ministerului, a consiliilor consultative, a comisiilor specializate etc., create pentru soluţionarea unor chestiuni specifice, un reprezentant al Camerei Agricole Naţionale;

c) asigură coordonarea cu Camera Agricolă Naţională a programelor de dezvoltare a serviciilor de consiliere agricolă şi rurală, a programelor de formare a fermierilor, a altor activităţi de consultanţă a membrilor săi, în funcţie de necesităţile acestora;

d) promovează şi facilitează parteneriate între Camera Agricolă Naţională şi alte organizaţii, instituţii, mediul de afaceri şi alte părţi interesate pentru dezvoltarea sectorului agricol şi a mediului rural.

(3) Camera Agricolă Naţională creează condiţii favorabile de integrare sectorială a tuturor camerelor agricole regionale, asigurând fluxul continuu al informaţiei despre activităţile realizate şi facilitând comunicarea acestora cu alte entităţi şi părţi interesate, naţionale şi internaţionale, în beneficiul membrilor săi."

Articolul 33

Cotizaţia de membru

"(1) Membrii camerelor agricole achită o cotizaţie anuală de membru, la data indicată în statutul camerelor agricole, utilizată de camerele agricole pentru a susţine activitatea lor şi pentru a asigura costurile şi cheltuielile de funcţionare a acestora, precum şi a Camerei Agricole Naţionale.

(2) Mărimea şi modalitatea de calculare a cotizaţiei anuale de membru se stabilesc conform statutului camerei agricole.

(3) Camerele agricole pot diferenţia mărimea cotizaţiei achitate de membrii săi, la stabilirea acesteia ţinându-se cont de următoarele:

a) forma juridică de organizare;

b) cifra de afaceri;

c) tipul de cultură sau speciile de animale, precum şi dimensiunea exploataţiei agricole.

(4) La stabilirea cotizaţiilor de membru, camerele agricole vor lua în considerare aspectele de gen, asigurând că politicile de cotizaţie nu discriminează indirect femeile sau bărbaţii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor

Sesizarea nr.265a/2025

Criticile privind încălcarea dreptului la libertatea de asociere

11. Articolul 8 alin.(1) din Lege stabileşte că calitatea de membru al camerei agricole regionale este dobândită, prin efectul legii, de orice persoană fizică sau juridică, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, care întruneşte cumulativ condiţiile prevăzute de această dispoziţie. În consecinţă, autorul menţionează că calitatea de membru al camerei agricole regionale este dobândită, în mod obligatoriu, prin efectul legii.

12. Autorul sesizării notează că, în prezent, în Republica Moldova activează câteva asociaţii de fermieri şi alte structuri de reprezentare constituite pe baza principiului libertăţii de asociere, care reprezintă interesele membrilor lor în raport cu autorităţile publice şi participă la procesele de consultare publică. În opinia sa, Legea le diminuează rolul şi relevanţa prin instituirea unui mecanism instituţional privilegiat de colaborare cu statul, realizat prin intermediul camerelor agricole. În aceste condiţii, autorul susţine că libertatea de asociere a organizaţiilor existente rămâne una pur formală, lipsită de efecte practice.

13. De asemenea, autorul sesizării susţine că Legea instituie o relaţie de subordonare a camerelor agricole regionale faţă de Camera Agricolă Naţională. Mai mult, îi conferă acesteia un rol privilegiat în raporturile cu autorităţile publice. Totodată, Legea permite intervenţia Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare în activitatea camerelor agricole prin convocarea adunărilor generale în anumite situaţii. În opinia sa, ingerinţa autorităţilor publice în organizarea şi funcţionarea internă a camerelor agricole, coroborată cu caracterul obligatoriu al apartenenţei la acestea, este dificil de conciliat cu principiul autonomiei.

Criticile privind încălcarea dreptului la respectarea vieţii private

14. Autorul sesizării menţionează că articolul 9 alin.(2) lit.b) din Lege îi obligă pe membrii camerelor agricole să-i furnizeze camerei agricole regionale informaţii referitoare la activitatea lor economică. În opinia sa, această obligaţie constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii private garantate de articolul 28 din Constituţie. Autorul susţine că Legea nu conţine suficiente garanţii referitoare la scopul prelucrării datelor, la confidenţialitatea acestora şi la măsurile de protecţie aplicabile. În opinia sa, absenţa unor garanţii afectează previzibilitatea obligaţiei instituite şi posibilitatea destinatarilor normei de a-şi proteja interesele privind activitatea economică. Prin urmare, autorul consideră că articolul 9 alin.(2) lit.b) din Lege instituie o ingerinţă care, în forma sa actuală, nu satisface exigenţele privind calitatea legii şi nici cerinţele de necesitate şi proporţionalitate impuse de articolul 28 din Constituţie.

Criticile privind încălcarea dreptului de proprietate

15. Autorul sesizării menţionează că articolul 33 din Lege instituie obligaţia membrilor camerelor agricole de a achita o cotizaţie anuală. În opinia sa, această obligaţie reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie. Autorul susţine că unele elemente ale acestei obligaţii sunt lăsate spre reglementare prin statutul camerelor agricole, fapt care afectează previzibilitatea normei. Acesta menţionează că Legea nu stabileşte baza de calcul al cotizaţiei, criteriile de determinare a cuantumului acesteia, destinaţia fondurilor colectate şi nici limitele în care acestea pot fi utilizate.

Criticile privind încălcarea articolelor 96 şi 107 din Constituţie

16. Cu referire la funcţiile Camerei Agricole Naţionale şi raporturile acesteia cu autorităţile publice, autorul sesizării susţine că, prin intermediul camerelor agricole, statul urmăreşte realizarea, în realitate, a unei părţi semnificative din politicile publice în domeniul agriculturii. În opinia sa, atribuţiile care le sunt acordate camerelor agricole dublează sau substituie competenţe care aparţin Guvernului şi ministerului de resort şi, în consecinţă, apare o problemă de compatibilitate cu competenţele autorităţilor administraţiei publice. Autorul invocă articolele 96 şi 107 din Constituţie, potrivit cărora Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice centrale. În acest context, el susţine că atribuirea unui rol privilegiat şi a unor funcţii esenţiale pentru realizarea politicilor publice în domeniul agriculturii unei entităţi din afara administraţiei publice centrale echivalează cu o delegare necorespunzătoare a unor competenţe publice către o structură care nu este supusă aceloraşi exigenţe privind răspunderea, controlul administrativ şi controlul jurisdicţional ca autorităţile publice.

17. În acest sens, autorul sesizării menţionează că Legea creează o structură care poate interfera cu atribuţiile Guvernului şi ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, fără a defini în mod clar natura juridică a competenţelor exercitate, limitele acestora şi mecanismele de control aplicabile.

Criticile privind încălcarea articolului 126 din Constituţie

18. Autorul sesizării susţine că, prin instituirea camerelor agricole ca persoane juridice de drept public, prin apartenenţa obligatorie a unui număr larg de fermieri şi prin acordarea unui rol privilegiat Camerei Agricole Naţionale în raporturile cu statul, Legea creează un mecanism privilegiat de reprezentare a intereselor producătorilor agricoli. În opinia sa, această soluţie legislativă afectează poziţia altor structuri asociative. Autorul menţionează că, în măsura în care statul condiţionează accesul la anumite resurse publice de apartenenţa la camerele agricole, organizaţiile existente nu sunt excluse în mod formal, însă îşi pierd relevanţa practică. Totodată, acesta susţine că, prin atribuirea unor competenţe şi privilegii exclusive camerelor agricole, Legea distorsionează piaţa serviciilor agricole, creează un avantaj concurenţial în favoarea acestora şi limitează accesul altor prestatori la desfăşurarea activităţilor de consultanţă, formare şi informare în domeniul agricol, activităţi prestate, în mod obişnuit, şi de operatori privaţi.

Sesizarea nr.267a/2025

19. Autorul sesizării nr.267a/2025 menţionează că, potrivit articolului 8 alin.(1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole, orice persoană fizică sau juridică, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, în cazul în care îndeplineşte condiţiile legale, dobândeşte calitatea de membru al camerelor agricole.

20. Autorul susţine că statul poate impune apartenenţa obligatorie la camerele agricole doar persoanelor fizice, nu şi persoanelor juridice. În viziunea sa, obligarea persoanelor juridice să facă parte din camerele agricole contravine articolelor 9 alin.(3) şi 126 din Constituţie, deoarece acestea beneficiază de libertatea iniţiativei economice, iar statul are obligaţia de a asigura protecţia concurenţei loiale. În acest context, autorul susţine că obligarea persoanelor juridice să facă parte din aceeaşi asociaţie împreună cu eventualii concurenţi ai lor afectează principiile economiei de piaţă bazate pe concurenţa loială.

21. Referitor la controlul constituţionalităţii articolului 30 alin.(2) din Lege, autorul sesizării precizează că acesta prevede posibilitatea delegării către Camera Agricolă Naţională de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare a unor activităţi, în modul şi în condiţiile stabilite de lege. În opinia sa, această dispoziţie este lipsită de claritate, deoarece nu precizează natura activităţilor care pot fi delegate şi criteriile în baza cărora poate avea loc delegarea. Autorul consideră că o asemenea reglementare poate conduce la instituirea unui raport de subordonare a camerelor agricole faţă de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate.

22. Totodată, autorul sesizării susţine că impunerea unor condiţii privind suprafaţa terenurilor agricole deţinute sau numărul de animale pentru dobândirea calităţii de membru al camerelor agricole contravine principiului egalităţii, garantat de articolul 16 din Constituţie. De asemenea, acesta mai susţine că camerele agricole nu pot avea statut de persoană juridică de drept public.

B. Aprecierea Curţii

23. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea constată următoarele.

24. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.39 din 6 martie 2025 privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

25. Articolul 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională îi acordă deputatului în Parlament prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

26. Obiectul sesizării nr.265a/2025 îl constituie articolele 8 alin.(1), 9 alin.(2) lit.b) şi 33 din Legea nr.39 din 6 martie 2025 privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole.

27. Totodată, autorul sesizării indică ca obiect controlul constituţionalităţii Legii în ansamblul său. Totuşi, Curtea nu poate da curs acestei solicitări. Modul în care autorul şi-a formulat criticile în acest capăt sugerează că instanţa constituţională ar trebui să identifice, din oficiu, argumentele relevante, să stabilească norma constituţională aplicabilă şi să evalueze dacă există sau nu o ingerinţă. Aşadar, Curtea constată că este, în fapt, invitată să exercite un control din oficiu. Totuşi, rolul Curţii nu presupune identificarea argumentelor în locul autorului sesizării (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.10 din 5 martie 2024, § 23).

28. Obiectul sesizării nr.267a/2025 îl constituie textul "drept public" din articolul 2 pct.2), articolele 8 alin.(1) şi (3) şi 30 alin.(2) din Legea nr.39 din 6 martie 2025 privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole.

29. Sesizarea nr.267a/2025 are ca obiect şi controlul constituţionalităţii omisiunii legislatorului de a reglementa posibilitatea aderării voluntare la camerele agricole. Totuşi, Curtea reţine că această critică nu vizează, în realitate, o omisiune legislativă. Articolul 8 alin.(1) din Lege reglementează foarte clar că calitatea de membru al camerei agricole este dobândită prin efectul legii de către persoanele care întrunesc condiţiile prevăzute de această normă. Prin urmare, nu poate fi pusă în discuţie existenţa unei omisiuni legislative, deoarece Parlamentul a optat în mod expres pentru soluţia apartenenţei obligatorii în condiţiile legii.

30. Curtea constată că prevederile contestate nu au mai făcut obiect al controlului constituţionalităţii.

31. Autorii sesizărilor susţin că prevederile contestate contravin articolelor 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 16 (egalitatea), 28 (viaţa intimă, familială şi privată), 41 (libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice), 46 (dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 96 (rolul [Guvernului]), 107 (administraţia publică centrală de specialitate) şi 126 (economia) din Constituţie.

32. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolul 9 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza oricăror reglementări. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.26 din 22 februarie 2022, § 20; DCC nr.19 din 31 octombrie 2023, § 32).

33. Totodată, Curtea reiterează că articolele 16 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Curtea aplică aceste articole doar împreună cu un drept fundamental, care trebuie să fie incident (a se vedea HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr.12 din 2 februarie 2023, § 20).

Pretinsa încălcare a dreptului la libertatea de asociere

34. Autorii sesizărilor susţin că articolul 8 alin.(1) din Legea nr.39 din 6 martie 2025, care reglementează dobândirea calităţii de membru al camerei agricole prin efectul legii de către persoanele care întrunesc condiţiile de la acest articol, încalcă dreptul la libertatea de asociere, garantat de articolul 41 din Constituţie. De asemenea, autorii contestă calitatea camerelor agricole de organizaţii de drept public pe care Legea le-o atribuie prin articolul 2 pct.2). În acest sens, autorii sesizărilor afirmă că camerele agricole nu comportă caracteristicile organizaţiilor profesionale de interes public, deoarece reprezintă interesele membrilor care fac parte din ele, mai degrabă decât interesul public. De asemenea, autorii menţionează că camerele agricole sunt antrenate în activităţi orientate spre protejarea intereselor fermierilor şi că, spre deosebire de organizaţiile profesionale, nu exercită competenţe disciplinare faţă de membrii lor.

35. Curtea menţionează că articolul 41 din Constituţie garantează libertatea de asociere în partide şi alte organizaţii social-politice. În jurisprudenţa sa, Curtea a examinat dreptul la asociere în sensul său deplin, garantat de instrumentele internaţionale (Avizul Curţii Constituţionale nr.1 din 24 ianuarie 2017). În acest sens, Curtea a reţinut că articolul 41 din Constituţie constituie corespondentul la nivel naţional al articolului 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2022, § 16).

36. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a precizat că noţiunea de "asociaţie" presupune o asociere voluntară în vederea realizării unui scop comun (Young, James şi Webster v. Regatul Unit, 14 decembrie 1981, § 167). Ca să poată beneficia de protecţia oferită de articolul 11 din Convenţie, este necesar ca asociaţia să aibă un caracter privat. Totodată, Curtea Europeană a precizat că termenul "asociaţie" are un sens autonom, iar calificarea din dreptul naţional nu are decât o valoare relativă şi constituie doar un punct de plecare. Dacă statele contractante la Convenţie ar putea califica, la discreţia lor, o asociaţie "publică" sau "para-administrativă" şi, prin urmare, să o excludă din sfera de aplicare a articolului 11, acest fapt ar putea conduce la rezultate incompatibile cu obiectul şi scopul Convenţiei, care constă în protejarea unor drepturi care sunt practice şi efective, nu teoretice sau iluzorii (Chassagnou şi alţii v. Franţa [MC], 24 aprilie 1999, § 100).

37. Potrivit Curţii Europene, pentru a stabili existenţa caracterului public sau privat al asociaţiei, trebuie avuţi în vedere următorii factori: dacă asociaţia a fost înfiinţată de persoane fizice sau de legislativ; dacă între asociaţie şi stat există o legătură suficient de strânsă; dacă i-au fost acordate competenţe administrative, normative şi disciplinare; şi dacă asociaţia a fost înfiinţată în scopul realizării unui obiectiv de interes general (Mytilinaios şi Kostakis v. Grecia, 3 decembrie 2015, § 35).

38. Referitor la primul criteriu, Curtea constată că camerele agricole au fost create prin Legea nr.39 din 6 martie 2025 privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole. Potrivit articolului 8 alin.(1) literele a), b) şi c) din Lege, calitatea de membru al camerei agricole regionale se dobândeşte, prin efectul legii, de orice persoană fizică sau juridică, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, care întruneşte condiţiile de la acest articol. Astfel, Curtea reţine că camerele agricole sunt înfiinţate prin lege, iar dobândirea calităţii de membru al camerelor agricole nu este rezultatul unui acord privat, ci operează prin efectul legii în cazul în care sunt întrunite condiţiile legale.

39. Referitor la cel de-al doilea criteriu, Curtea constată existenţa unor legături suficient de strânse între stat şi Camera Agricolă Naţională, în realizarea politicilor din domeniul agricol. Spre exemplu, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare este obligat să solicite opinia Camerei Agricole Naţionale la elaborarea politicilor relevante pentru dezvoltarea sectorului agricol şi a mediului rural, de a include un reprezentant al Camerei Agricole Naţionale în componenţa colegiului ministerului, a consiliilor consultative şi a altor comisii specializate, de a coordona cu Camera Agricolă Naţională programele de dezvoltare a serviciilor de consiliere agricolă şi rurală, programele de formare a fermierilor şi alte activităţi de consultanţă destinate membrilor acestora, precum şi să promoveze şi să faciliteze parteneriate între Camera Agricolă Naţională şi alte organizaţii, instituţii, mediul de afaceri şi alte părţi interesate pentru dezvoltarea sectorului agricol şi a mediului rural (a se vedea articolul 31 din Lege). Astfel, Legea nr.39 din 6 martie 2025 stabileşte mai multe obligaţii şi prerogative care dau colaborării dintre autorităţile publice şi camerele agricole un conţinut concret. Prin urmare, Curtea reţine că şi acest criteriu este îndeplinit.

40. Referitor la cel de-al patrulea criteriu, Curtea reţine că camerele agricole regionale şi Camera Agricolă Naţională reuneşte toţi fermierii din ţară (a se vedea §§ 6-8 de mai sus). Reprezentarea intereselor comune ale fermierilor din toată ţara este un scop care serveşte în interes public. Totodată, faptul că camerele agricole regionale şi Camera Agricolă Naţională reunesc toţi fermierii le conferă legitimitate în raport cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu organizaţiile naţionale şi internaţionale.

41. Aşadar, Curtea constată că criteriile unu, doi şi patru confirmă faptul că camerele agricole nu pot fi asimilate asociaţiilor private. Totodată, cu excepţia competenţelor administrative, normative şi disciplinare, camerele agricole pot fi comparate, din toate punctele de vedere, cu organizaţiile profesionale de interes public. Totuşi, Curtea precizează că acest ultim criteriu nu este unul decisiv.

42. În acest sens este relevantă cauza Weiss v. Austria, 10 iulie 1991, în care, examinând o problemă similară cu cea analizată în prezenta cauză, i.e. aderarea obligatorie a antreprenorilor din Austria la camerele de comerţ regionale, Curtea Europeană a confirmat caracterul public al camerelor de comerţ. Ea a ţinut cont de faptul că camerele de comerţ au fost create pe baza Legii privind camerele de comerţ din Austria şi că acestea îndeplinesc funcţii de interes public. Între funcţiile reglementate prin lege se numărau combaterea şi prevenirea practicilor comerciale neloiale, promovarea educaţiei şi formării profesionale. Astfel, Curtea Europeană a stabilit că acestea exercită, în domenii de interes public, o formă de control public asupra membrilor profesiilor cărora li se aplică legea privind camerele de comerţ. În aceste circumstanţe, datorită naturii lor legale şi funcţiilor lor publice, Curtea Europeană a conchis că camerele de comerţ nu pot fi considerate asociaţii în sensul articolului 11 din Convenţie.

43. Aceeaşi concluzie este confirmată în hotărârea pe cauza Franz Wallmann şi alţii v. Austria, 1 aprilie 2004, care a fost examinată de Comitetul ONU pentru Drepturile Omului². În acel caz, Comitetul a stabilit că articolul 22 din Convenţia internaţională pentru drepturile civile şi politice nu se aplică camerelor regionale de comerţ din Austria. Totodată, Comitetul a precizat că dobândirea obligatorie a calităţii de membru al Camerei şi obligaţia de a achita cotizaţii anuale nu privează în mod efectiv persoanele de libertatea de asociere, deoarece acestea nu sunt lipsite de dreptul de a înfiinţa sau de a adera la o asociaţie cu scopuri similare.

___________________________________

² https://juris.ohchr.org/casedetails/1101/en-US (CCPR/C/80/D/1002/2001)

44. Aşadar, având în vedere raţionamentele şi jurisprudenţa menţionate mai sus, Curtea constată că camerele agricole reprezintă organizaţii profesionale instituite în baza legii, care datorită participării lor la activităţi de administraţie publică şi obiectivelor de interes public nu intră sub incidenţa articolului 41 din Constituţie. Prin urmare, articolul 41 din Constituţie nu este incident în acest capăt al sesizărilor.

Pretinsa încălcare a dreptului la respectarea vieţii private

45. În acest capăt, autorul sesizării nr.265a/2025 contestă articolul 9 alin.(2) lit.b) din Lege, care-i obligă pe membrii camerelor agricole să furnizeze informaţii despre activitatea desfăşurată, suprafeţele destinate producţiei, cantităţile recoltate, numărul de animale deţinute, volumul producţiei, vânzările şi alte informaţii cu caracter public. Autorul sesizării contestă această obligaţie, precum şi lipsa garanţiilor privind prelucrarea datelor, confidenţialitatea acestora şi măsurile de protecţie aplicabile. În opinia sa, absenţa unor asemenea garanţii ar afecta previzibilitatea obligaţiei şi posibilitatea destinatarilor normei de a-şi proteja interesele privind activitatea economică. Prin urmare, autorul consideră că articolul 9 alin.(2) lit.b) din Lege încalcă articolul 28 din Constituţie care garantează dreptul la respectarea vieţii intime, familiale şi private.

46. Curtea precizează că unele dintre categoriile de informaţii care cad sub incidenţa obligaţiei stabilite de articolul 9 alin.(2) lit.b) din Lege sunt identificate generic prin referire la suprafeţele destinate producţiei, cantităţile recoltate, numărul de animale deţinute, volumul producţiei şi vânzări. În schimb, alte categorii au o textură deschisă şi sunt formulate în termeni largi. Este cazul informaţiilor care pot fi solicitate şi care sunt identificate prin textul "informaţiile solicitate privind activitatea sa" şi prin textul "şi alte informaţii cu caracter public". La o primă vedere, ambele categorii de informaţii ar putea să vizeze în practică o varietate foarte mare de date privind activitatea persoanei vizate.

47. În acest sens, Curtea admite că unele informaţii pot să constituie date cu caracter personal, în timp ce altele nu. Pe de altă parte, nu toate datele cu caracter personal se bucură de acelaşi nivel de protecţie. În timp ce unele date cu caracter personal beneficiază de un nivel sporit de protecţie, cum sunt cele prevăzute la articolul 6 din Convenţia nr.108, altele beneficiază de un nivel de protecţie mai redus. Deoarece norma nu prevede, iar Curtea nu poate trasa o linie de demarcaţie clară între categoriile de informaţii care ar putea fi solicitate în baza articolului 9 alin.(2) lit.b) din Lege, i.e. care constituie şi care nu constituie date cu caracter personal, care reprezintă categorii speciale de date şi care nu, Curtea va examina, în ansamblu, dacă informaţiile solicitate pe baza acestei norme beneficiază de garanţii suficiente din perspectiva articolului 28 din Constituţie.

48. În acest context, deşi este adevărat că prevederea contestată nu conţine nicio garanţie referitoare la stocarea, prelucrarea şi procesarea informaţiei, Curtea reţine că nicio prevedere din Lege şi nici articolul 9 alin.(2) lit.b) nu exclud acţiunea legislaţiei speciale referitoare la protecţia datelor cu caracter personal. Orice informaţie care constituie date cu caracter personal beneficiază, în mod automat, de protecţie pe baza legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal în vigoare. Această concluzie rezultă din interpretarea sistemică. Curtea reaminteşte că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (DCC nr.23 din 29 martie 2018, § 30; DCC nr.142 din 22 noiembrie 2018, § 36).

49. Mai mult, Curtea deduce existenţa unei garanţii implicite privind protecţia datelor din ansamblul cadrului normativ aplicabil. Deşi textul contestat permite, aparent, solicitarea unui spectru larg de informaţii, camera agricolă trebuie să explice de ce solicită aceste informaţii, în ce scop sunt necesare, cum contribuie acestea la realizarea funcţiilor camerelor agricole şi care este legătura dintre informaţiile solicitate şi atribuţiile exercitate (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.7 din 10 iunie 2025, § 154).

50. Aşadar, având în vedere argumentele de mai sus, Curtea reţine că sesizarea nr.265a/2025 este inadmisibilă în acest capăt.

Pretinsa încălcare a dreptului de proprietate

51. În acest capăt, autorul sesizării nr.265a/2025 susţine că articolul 33 din Lege, care stabileşte obligaţia membrilor camerelor agricole de a achita o cotizaţie anuală, încalcă dreptul la proprietatea privată. Acesta menţionează că Legea nu stabileşte baza de calcul al cotizaţiei, criteriile de determinare a cuantumului acesteia, destinaţia fondurilor colectate şi nici limitele în care acestea pot fi utilizate. Dimpotrivă, elementele esenţiale ale acestei obligaţii sunt lăsate spre reglementare prin statutul camerelor agricole, ceea ce afectează previzibilitatea normei.

52. Articolul 33 alin.(1) ("Cotizaţia de membru") din Lege prevede că membrii camerelor agricole achită o cotizaţie anuală de membru, la data indicată în statutul camerelor agricole, utilizată de camerele agricole pentru a susţine activitatea lor şi pentru a asigura costurile şi cheltuielile de funcţionare a acestora, precum şi a Camerei Agricole Naţionale. Potrivit alineatului (2), mărimea şi modalitatea de calculare a cotizaţiei anuale de membru se stabilesc conform statutului camerei agricole. Totodată, alineatul (3) literele a)-c) stabileşte că camerele agricole pot diferenţia mărimea cotizaţiei achitate de membrii săi, la stabilirea acesteia ţinându-se cont de următoarele: forma juridică de organizare; cifra de afaceri; şi tipul de cultură sau speciile de animale, precum şi dimensiunea exploataţiei agricole.

53. În acest context, Curtea reţine că alineatul (1) din articolul contestat prevede obligaţia de plată a cotizaţiei de membru şi destinaţia acesteia, i.e. acoperirea costurilor şi cheltuielilor de funcţionare ale camerelor agricole regionale, precum şi ale Camerei Agricole Naţionale. Totodată, alineatele (2) şi (3) din acelaşi articol stabilesc modalitatea de calcul al cotizaţiei şi criteriile obligatorii de care trebuie să se ţină cont la determinarea cuantumului acesteia.

54. Curtea menţionează că soluţia legislativă prin care membrilor camerelor agricole le este recunoscută competenţa de a stabili, prin statut, cuantumul cotizaţiei anuale se explică, în parte, prin faptul că situaţia fiecărei camere agricole este diferită şi poate varia în mod semnificativ de la o cameră la alta. Astfel, este rezonabil ca membrii fiecărei camere agricole să dispună de autonomia de a stabili cuantumul cotizaţiei în funcţie de particularităţile proprii, în limitele criteriilor prevăzute de articolul 33 din Lege. Având în vedere că aceştia cunosc necesităţile camerei, activităţile desfăşurate, cheltuielile de funcţionare şi alte necesităţi relevante, Curtea reţine că ei sunt mai bine poziţionaţi să determine valoarea cotizaţiei. Mai mult, Curtea nu poate neglija faptul că acest domeniu implică cunoştinţe de specialitate şi este firesc ca legislatorul să le recunoască membrilor camerelor agricole o anumită marjă de discreţie, care să le permită valorificarea expertizei de care dispun.

55. Curtea subliniază că într-un domeniu precum cel din prezenta cauză, care implică luarea de către legislator a unor decizii de natură politică şi socială şi în care trebuie să efectueze aprecieri complexe, acestuia trebuie să i se recunoască o marjă discreţionară. Parlamentul se poate sprijini pe expertiza administraţiei, pe cea a oamenilor de ştiinţă, pe cea a grupurilor de interese sau a opiniei publice. În cadrul controlului de constituţionalitate, aceste resurse nu sunt disponibile în aceeaşi măsură. Din acest motiv, Curtea manifestă deferenţă faţă de Parlament în exercitarea responsabilităţilor sale politice.

56. Spre exemplu, în Decizia nr.68 din 18 mai 2021, la verificarea unor norme privind impunerea producătorilor vitivinicoli la plata unor contribuţii prevăzute de lege, Curtea a menţionat că nu poate efectua o analiză în fond decât dacă cuantumul acestor contribuţii este atât de mare, încât dreptul de proprietate ar fi afectat în mod nejustificat. În eventualitatea în care cuantumul contribuţiilor este rezonabil, problema în sine a existenţei contribuţiilor constituie o chestiune care ţine de marja discreţionară a legislativului, fiind exclusă de la controlul de constituţionalitate. Legislativul beneficiază de o asemenea marjă atunci când sunt în discuţie măsurile generale de strategie economică sau socială, precum şi elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul impozitării. Datorită cunoaşterii directe a societăţii şi a nevoilor sale, legislatorul este, în principiu, mai bine plasat decât Curtea pentru a decide ce este "în interesul public". Astfel, îi revine în primul rând legislativului să decidă asupra tipului de impozite sau de contribuţii care trebuie percepute (a se vedea, mutatis mutandis, Di Belmonte v. Italia, 16 martie 2010, § 40; Azienda Agricola Silverfunghi S.A.S. şi alţii v. Italia, 24 iunie 2014, § 102-103).

57. Aşadar, în lipsa altor argumente, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă în acest capăt.

Pretinsa încălcare a articolelor 96 şi 107 din Constituţie

58. În acest capăt, autorul sesizării nr.265a/2025 menţionează că atribuirea unui rol privilegiat şi a unor funcţii esenţiale pentru realizarea politicilor publice în domeniul agriculturii unei entităţi din afara administraţiei publice echivalează cu o delegare necorespunzătoare a unor competenţe publice către o structură care nu este supusă aceloraşi exigenţe privind răspunderea şi controlul administrativ ca autorităţile publice. Autorul face referire la articolul 96 din Constituţie, potrivit căruia Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. În acest context, el susţine că atribuţiile acordate camerelor agricole substituie competenţe care trebuie să aparţină Guvernului şi ministerului de resort.

59. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că o sesizare care are ca obiect verificarea constituţionalităţii unei norme reprezintă o structură cu trei elemente esenţiale: (i) textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii (norma legală), (ii) textul de referinţă pretins a fi încălcat (prevederea constituţională) şi (iii) motivarea relaţiei de contrarietate dintre cele două texte (DCC nr.51 din 2 mai 2023, § 13; DCC nr.43 din 8 aprilie 2025, 28).

60. În sesizare, autorul susţine că Legea nr.39 din 6 martie 2025 încalcă articolele 96 şi 107 din Constituţie, fără a face referire însă la o normă concretă care s-ar materializa într-o ingerinţă. Având în vedere modul în care este formulată această critică, Curtea constată că este invitată să verifice compatibilitatea Legii nr.39 din 6 martie 2025, în ansamblul său, cu articolele 96 şi 107 din Constituţie. Totuşi, rolul Curţii nu presupune să identifice argumente în locul autorilor sesizărilor (DCC nr.10 din 5 martie 2024, § 23).

61. Obiter dicta, Curtea constată că Legea nu le acordă camerelor agricole competenţe de reglementare şi nici atribuţii de putere publică. Aşa cum rezultă din articolele 2 şi 6 din Lege, camerele agricole regionale reprezintă şi promovează interesele şi drepturile membrilor lor în raport cu autorităţile publice, instituţiile şi organizaţiile naţionale şi internaţionale. Totodată, potrivit articolului 30 alin.(1) din Lege, Camera Agricolă Naţională reprezintă şi promovează interesele şi iniţiativele camerelor agricole regionale în raport cu autorităţile publice şi alte instituţii publice sau private, naţionale ori internaţionale, şi facilitează schimbul de bune practici şi de experienţă. Deşi Legea îi oferă Camerei Agricole Naţionale atribuţii consultative în procesul de elaborare a politicilor publice din domeniul agricol, acest fapt nu echivalează cu exercitarea competenţelor Guvernului prevăzute de articolul 96 din Constituţie.

62. Ad absurdum, dacă ar da curs argumentului autorului, Curtea ar trebui să considere că orice formă de colaborare instituţionalizată între autorităţile publice şi entităţi profesionale, prin care acestea contribuie la realizarea unor obiective de interes public, echivalează cu un transfer neconstituţional al competenţelor Guvernului.

63. Aşadar, Curtea constată că acest capăt al sesizării nr.265a/2025 este nefondat şi urmează a fi respins ca inadmisibil.

Pretinsa încălcare a articolului 126 din Constituţie

64. Autorul sesizării nr.265a/2025 susţine că, prin instituirea camerelor agricole, prin apartenenţa obligatorie a unui număr mare de fermieri şi prin acordarea unui rol special Camerei Agricole Naţionale în relaţia cu statul, Legea nr.39 din 6 martie 2025 reglementează un mecanism privilegiat de reprezentare a intereselor producătorilor agricoli. În consecinţă, această soluţie legislativă afectează poziţia altor structuri asociative.

65. Curtea constată că aceste critici nu sunt raportate la o prevedere concretă din Lege care ar produce efectul contestat în sesizare. În lipsa unei prevederi la care să se raporteze în analiza sa de constituţionalitate, Curtea reţine că sesizarea este inadmisibilă în acest capăt.

66. Obiter dicta, Curtea reţine că Legea nr.39 din 6 martie 2025 nu le acordă camerelor agricole un drept exclusiv de a presta servicii de consultanţă în domeniul agricol şi nici nu instituie un monopol în acest domeniu. Nimic din prevederile Legii nu împiedică alte persoane sau entităţi să presteze, în continuare, asemenea servicii în condiţiile legii. De asemenea, Curtea observă că argumentele autorului sesizării în acest capăt sunt întemeiate pe presupunerea că aplicarea Legii va conduce la afectarea concurenţei pe piaţa serviciilor de consultanţă în domeniul agricol. Totuşi, Curtea nu-şi poate fundamenta controlul pe simple presupuneri.

Sesizarea nr.267a/2025

67. Curtea notează că, la §§ 34-44 de mai sus, a analizat argumentele autorului sesizării referitoare la pretinsa încălcare a libertăţii de asociere prin dobândirea obligatorie a calităţii de membru al camerelor agricole şi la atribuirea statutului de persoană juridică de drept public. Prin urmare, Curtea face trimitere la considerentele expuse în acele paragrafe.

68. Referitor la argumentul potrivit căruia statul nu le poate impune persoanelor juridice apartenenţa obligatorie la camerele agricole şi că obligarea acestora să facă parte din camerele agricole contravine articolelor 9 alin.(3) şi 126 din Constituţie, Curtea reţine următoarele.

69. Curtea precizează că autorul sesizării nu a explicat în ce mod apartenenţa la camerele agricole ar afecta principiul concurenţei loiale. În aceste condiţii, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate (DCC nr.50 din 2 mai 2023, § 22). Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea i-ar înlocui pe autori în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (DCC nr.195 din 21 decembrie 2023, § 26).

70. Articolul 30 alin.(2) din Lege prevede că Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare poate delega realizarea unor activităţi Camerei Agricole Naţionale, în modul şi condiţiile stabilite de lege. În opinia autorului, această normă este lipsită de claritate, deoarece nu precizează natura activităţilor care pot fi delegate şi criteriile în baza cărora poate avea loc delegarea. Autorul susţine că o asemenea reglementare poate conduce la instituirea unui raport de subordonare a camerelor agricole faţă de autorităţile administraţiei publice.

71. Curtea observă că articolul 30 alin.(2) din Lege prevede în mod expres că delegarea realizării unor activităţi se efectuează "în modul şi condiţiile stabilite de lege". Această dispoziţie reprezintă un exemplu de tehnică legislativă de reglementare a unei norme de trimitere. Astfel, condiţiile pe care autorul susţine că norma nu le reglementează trebuie identificate în legislaţia relevantă la care face trimitere. Deşi acestea nu sunt prevăzute în cuprinsul dispoziţiei contestate, acest lucru nu constituie, prin el însuşi, un viciu de constituţionalitate.

72. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că recurgerea la norme complinitoare stabilite în alte acte normative constituie o expresie a procesului obiectiv de reglementare normativă şi, în definitiv, asigură stabilitatea legii, astfel încât conţinutul acesteia să nu fie afectat de modificările frecvente ale actelor normative subsecvente, precum şi legătura sistemică cu alte acte normative aplicabile (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.82 din 9 iulie 2018, § 23). Spre exemplu, Curtea nu a identificat o problemă de constituţionalitate în faptul că legislatorul a stabilit competenţele Comisiei pentru situaţii excepţionale printr-o normă de trimitere, fără a le prevedea în mod expres (DCC nr.165 din 30 noiembrie 2023, § 28) sau atunci când prevederea penală era formulată în termeni generali şi abstracţi pentru a fi completată cu un conţinut juridic precis din diferite dispoziţii legale (DCC nr.102 din 5 august 2025, § 21).

73. De asemenea, Curtea nu poate identifica, iar autorul sesizării nu a explicat în niciun fel cum delegarea unor activităţi în modul şi condiţiile stabilite de lege ar crea o relaţie de subordonare între Camera Agricolă Naţională şi minister.

74. Referitor la argumentul sesizării privind încălcarea principiului egalităţii, Curtea menţionează că egalitatea de tratament nu presupune aplicarea aceluiaşi tratament în situaţii diferite, atunci când diferenţa dintre acestea se întemeiază pe criterii obiective şi rezonabile. Faptul că atribuirea calităţii de membru se realizează, inter alia, pe baza criteriului prevăzut la articolul 8 alin.(1) lit.c) din Lege, referitor la suprafaţa terenurilor agricole deţinute sau la numărul de animale, nu instituie, prin el însuşi, un tratament diferenţiat contrar principiului egalităţii. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că principiul non-discriminării, garantat de articolul 16 din Constituţie, nu implică uniformitatea, ci presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite, tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 18; DCC nr.105 din 1 iulie 2021, § 40).

75. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea reţine că sesizările nr.265a/2025 şi nr.267a/2025 sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie articolelor 27 alin.(3) lit.f), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind controlul constituţionalităţii textului "drept public" din articolul 2 pct.2) şi a articolelor 8 alin.(1) şi (3), 9 alin.(2) lit.b), 30 alin.(2) şi 33 din Legea nr.39 din 6 martie 2025 privind organizarea şi funcţionarea camerelor agricole, depuse de domnii Alexandr Berlinschii şi Sergiu Stefanco, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.