Decizie nr.116 din 16.07.2026 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.142g/2025 şi nr.242g/2025 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 1 şi 3 din Legea nr.69 din 4 aprilie 2025 pentru interpretarea articolului 7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova în raport cu articolele 91 şi 92 din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002 (aplicarea legii penale în timp)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.142g/2025 şi nr.242g/2025 privind excepţiile

de neconstituţionalitate a articolelor 1 şi 3 din Legea nr. 69 din 4 aprilie 2025

pentru interpretarea articolului 7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia în

legătură cu  aniversarea a  XXX-a de  la  proclamarea  independenţei

Republicii Moldova în raport cu articolele 91 şi 92 din Codul penal,

adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002

(aplicarea legii penale în timp)

nr. 116  din  16.07.2026

 (în vigoare 16.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 355-358 art.134 din 04.08.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 19 iunie 2025 şi 21 noiembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 16 iulie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 1 şi 3 din Legea nr.69 din 4 aprilie 2025 pentru interpretarea articolului 7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova în raport cu articolele 91 şi 92 din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicată de dl avocat Ion Şova, în interesele dlui Eugen Cebotari, parte în dosarul nr.21ji-111/2025, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina, şi de dl avocat Andrian Guţanu, în interesele dlui Sergiu Pascari, în dosarul nr.21ji-197/2025, pendinte la Judecătoria Căuşeni, sediul Bender (Varniţa).

2. Sesizările au fost trimise la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de dl judecător Igor Negreanu de la Judecătoria Orhei, sediul Rezina, şi de dna judecător Aurelia Pleşca de la Judecătoria Căuşeni, sediul Bender (Varniţa).

3. Având în vedere identitatea obiectului sesizărilor, Curtea a dispus, pe baza punctului 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, conexarea acestora într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 142g/2025.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

I. Sesizarea nr.142g/2025

4. La 5 mai 2005, dl Eugen Cebotari a fost condamnat prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, la detenţie pe viaţă.

5. Instanţele superioare au menţinut soluţia Judecătoriei Chişinău.

6. Printr-o decizie din 14 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bălţi a admis demersul administraţiei Penitenciarului nr.17 Rezina de aplicare în privinţa condamnatului a prevederilor Legii nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia şi a fost dispusă comutarea pedepsei la închisoare pe un termen de 30 de ani.

7. Ulterior, la 31 martie 2025, administraţia Penitenciarului nr.17 a respins, pe baza Legii nr.69 din 4 aprilie 2025, cererea condamnatului cu privire la înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă.

8. La 7 aprilie 2025, dl Eugen Cebotari a formulat în faţa Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, o cerere pentru înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă.

9. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Ion Şova a ridicat, în interesele dlui Eugen Cebotari, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 1 şi 3 din Legea nr.69 din 4 aprilie 2025 pentru interpretarea articolului 7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova în raport cu articolele 91 şi 92 din Codul penal nr.985/2002.

10. Printr-o încheiere din 11 iunie 2025, Judecătoria Orhei a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

II. Sesizarea nr.242g/2025

11. La 20 iulie 2017, printr-o sentinţă definitivă a Judecătoriei raionului Perovsk al oraşului Moscova din Federaţia Rusă, dl Sergiu Pascari a fost condamnat pentru comiterea unor infracţiuni prevăzute de Codul penal al Federaţiei Ruse, fiindu-i aplicată pedeapsa privaţiunii de libertate pe un termen de 13 ani.

12. Printr-o Încheiere din 13 mai 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis demersul Ministerului Justiţiei şi cererea dlui Sergiu Pascari privind transferul din Federaţia Rusă pentru executarea în continuare a pedepsei în instituţiile penitenciare ale Republicii Moldova¹.

_____________________________________

¹ https://jc.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/MTBhN2QzYzAtZWE4NS00NWZiLTg0OTUtMTYyODhhNjAxYzcw 

13. Printr-o Încheiere din 24 ianuarie 2024, Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender, a admis demersul administraţiei Penitenciarului nr.12 Bender de aplicare în privinţa dlui Sergiu Pascari a prevederilor articolului 7 alin.(1) lit.c) din Legea nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia şi a dispus reducerea cu 1/5, adică cu 2 ani, 7 luni şi 6 zile, a pedepsei stabilite prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, din 13 mai 2021.

14. Ulterior, la 22 aprilie 2025, administraţia Penitenciarului nr.12 Bender a respins, pe baza Legii nr.69 din 4 aprilie 2025, cererea condamnatului privind eliberarea condiţionată înainte de termen pe baza articolului 91 din Codul penal.

15. La 16 mai 2025, dl Sergiu Pascari a formulat în faţa Judecătoriei Căuşeni, sediul Bender (Varniţa), o cerere privind liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.

16. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Andrian Guţanu a ridicat, în interesele dlui Sergiu Pascari, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 1, 2 şi 3 din Legea nr.69 din 4 aprilie 2025 pentru interpretarea articolului 7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova în raport cu articolele 91 şi 92 din Codul penal.

17. Printr-o încheiere din 11 iunie 2025, Judecătoria Căuşeni, sediul Bender (Varniţa), a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în partea referitoare la articolul 3 din Legea nr.69 din 4 aprilie 2025 şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia

B. Legislaţia pertinentă

18. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

19. Prevederile relevante din Legea nr.69 din 4 aprilie 2025 pentru interpretarea articolului 7 din Legea 243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova:

Articolul 1

"În sensul art.91 şi 92 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.72–74, art.195), cu modificările ulterioare, şi al art.7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2021, nr.325–333, art.510), cu modificările ulterioare, persoana condamnată la data intrării în vigoare a Legii nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova nu poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen conform art.91 din Codul penal nr.985/2002 sau acesteia nu îi poate fi înlocuită partea neexecutată din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă conform art.92 din Codul penal nr.985/2002, dacă detenţiunea pe viaţă a fost comutată în închisoare."

Articolul 3

"Prevederile prezentei legi se aplică inclusiv persoanelor în privinţa cărora procedurile extrajudiciare şi judiciare legate de aplicarea Legii nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova şi de aplicarea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen sau de aplicarea înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă au fost iniţiate până la intrarea în vigoare a prezentei legi."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

20. Potrivit autorului sesizării, Legea nr.69 din 4 aprilie 2025 de interpretare a articolului 7 din Legea nr.243 din 24 decembrie 2021 încalcă principiul neretroactivităţii legilor penale, impus de articolul 22 din Constituţie, potrivit căruia "nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos." Conform autorului, chiar dacă am admite că Legea nr.69 este o lege de interpretare, articolele contestate vizează mărimea pedepsei penale pe care persoanele vizate trebuie s-o execute. Autorul sesizării nr.242g/2025 afirmă că normele contestate stabilesc un impediment care nu exista la momentul comiterii faptei sau la momentul aplicării amnistiei. Astfel, la momentul comiterii faptei, Codul penal nu conţinea vreo prevedere care să excludă persoanele amnistiate de la beneficiile liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen. Interdicţia stabilită de Parlament este absolută şi permanentă, iar instanţa de judecată nu poate verifica dacă condamnatul se încadrează în condiţiile aplicabile liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.

21. Autorul sesizării nr.142g/2025 susţine, de asemenea, că Legea nr.69 din 4 aprilie 2025 ar avea un caracter discriminatoriu, deoarece de amnistie ar beneficia doar persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, nu şi persoanele condamnate la pedeapsa detenţiei pe viaţă. Pe de altă parte, autorul sesizării nr.242g/2025 afirmă că prevederile contestate îl împiedică să-i solicite instanţei liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen pentru că a beneficiat anterior de amnistie, fapt care îl discriminează în raport cu persoanele care nu întâmpină un asemenea impediment, de vreme ce nu au beneficiat de amnistie.

22. În opinia autorilor sesizărilor, normele contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 16, 22, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

23. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

24. Potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl reprezintă articolele 1 şi 3 din Legea nr.69 din 4 aprilie 2025 pentru interpretarea articolului 7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Curtea observă că normele contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Aşadar, Curtea reţine că obiectul excepţiilor este de competenţa sa ratione materiae.

25. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de avocaţii părţilor într-un proces de judecată şi sunt formulate de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie. Aşadar, este întrunită condiţia referitoare la subiectul adresării la Curte.

26. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze care au ca obiect examinarea unor cereri pentru înlocuirea părţii neexecutate de pedeapsă cu una mai blândă. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată va avea în vedere prevederile contestate la soluţionarea cauzelor în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

27. Autorii excepţiilor afirmă că normele contestate afectează articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

28. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea menţionează că acesta are un caracter general şi poate fi aplicat dacă se constată incidenţa sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.93 din 1 august 2023, § 22). În privinţa articolelor 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea DCC nr.73 din 6 iulie 2023, § 20; DCC nr.125 din 5 octombrie 2023, § 21).

29. Referitor la aplicabilitatea articolului 22 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul neretroactivităţii legii presupune interzicerea aplicării unei pedepse mai aspre decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos şi interzicerea condamnării pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos (HCC nr.29 din 21 septembrie 2021, § 38). De asemenea, Curtea a reţinut că acest principiu se aplică doar în cazul dispoziţiilor care definesc infracţiuni şi pedepse (DCC nr.85 din 9 iulie 2018, § 21) (a se vedea, mutatis mutandis, Borcea v. România, 22 septembrie 2015, § 60).

30. În această cauză, dispoziţiile legale contestate ajustează mecanismele de individualizare a executării pedepsei, stabilind că persoanele condamnate la detenţie pe viaţă care au beneficiat anterior de comutarea acestei pedepse în închisoare în baza legii amnistiei nu mai pot solicita liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă. Legislatorul nu a intervenit asupra conţinutului infracţiunilor şi nici asupra limitelor pedepselor stabilite de lege.

31. Suplimentar, Curtea consideră necesar să facă trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene referitoare la principiul neretroactivităţii legii penale mai aspre, stabilit de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Necesitatea referirii la jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene se poate deduce din articolul 4 alin.(1) din Constituţie în lumina Hotărârii Curţii Constituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999.

32. Curtea Europeană diferenţiază măsurile care constituie o pedeapsă şi măsurile care se referă la punerea în aplicare sau la implementarea acelei pedepse. Acolo unde natura şi scopul unei măsuri vizează reducerea pedepsei sau o modificare a procedurii de eliberare condiţionată, acea măsură nu reprezintă o parte integrantă a pedepsei, în sensul articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

33. În cauza Grava v. Italia din 10 iulie 2003, la § 51, Curtea Europeană a reţinut că reducerea pedepsei, pe care o permitea un Decret prezidenţial, viza executarea pedepsei, nu pedeapsa în sine. În cauza Kafkaris v. Cipru [MC] din 12 februarie 2008, Curtea Europeană a reţinut, la § 151, că schimbarea legii privind reducerea pedepsei pentru bună purtare în cazul unui deţinut pe viaţă, care a fost informat de la bun început de către instanţa care l-a judecat că a fost condamnat la pedeapsa detenţiei pe viaţă, nu afectează articolul 7 din Convenţie. Deşi modificările legislaţiei penitenciare şi ale condiţiilor de eliberare pot înăspri, în mod efectiv, pedeapsa aplicată reclamantului, aceste modificări nu pot fi interpretate ca impunând o "pedeapsă" mai grea decât cea impusă de instanţa de fond. În acest sens, Curtea Europeană a subliniat că aspectele legate de politicile de eliberare, modul de implementare a acestora şi raţionamentul din spatele acestora ţin de competenţa statelor membre în stabilirea propriei politici penale.

34. În cauza Montcornet de Caumont v. Franţa (dec.), 13 mai 2003, Curtea Europeană a reţinut că eşecul de a aplica legislaţia privind amnistia, chiar dacă amnistia era aptă să anuleze condamnarea, nu reprezintă o condamnare pe baza legii penale sau nu vizează condiţiile în care acuzatul a fost condamnat (în particular, legalitatea sentinţei sau regula care interzice efectul retrospectiv). Prin urmare, acest eşec nu face incident articolul 7 din Convenţie.

35. Aşadar, din aceste raţiuni, Curtea observă că articolul 22 din Constituţie nu este incident. Pentru că nu a constatat incidenţa articolului 22 din Constituţie, Curtea reţine că nici articolele 1 alin.(3), 16 şi 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 1 şi 3 din Legea nr.69 din 4 aprilie 2025 pentru interpretarea articolului 7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova în raport cu articolele 91 şi 92 din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicată de dl avocat Ion Şova, în interesele dlui Eugen Cebotari, reclamant în dosarul nr.21ji-111/2025, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina, şi de dl avocat Andrian Guţanu, în interesele dlui Sergiu Pascari, în dosarul nr.21ji-197/2025, pendinte la Judecătoria Căuşeni, sediul Bender (Varniţa).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.