Decizie nr.118 din 16.07.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.58g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 50 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă (recuzarea judecătorului în procesul civil)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.58g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 50 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă

(recuzarea judecătorului în procesul civil)

nr. 118  din  16.07.2026

 (în vigoare 16.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 355-358 art.136 din 04.08.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Valeria Bejenari, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 16 martie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 16 iulie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei" din articolul 50 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele dlui Marcel Bejan, în dosarul nr.2-13782/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Tatiana Balan, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cauza civilă iniţiată de dna Eugenia Scripnic şi de dl Arsenie Guzun împotriva Instituţiei medico-sanitare publice Spitalul Clinic Municipal "Gheorghe Paladi" şi împotriva dlui Marcel Bejan pentru repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată.

4. Cauza a fost repartizată pentru examinare dnei judecătoare Maria Muruianu. La 2 martie 2026, dl avocat Gheorghe Postolachi a formulat în interesele dlui Marcel Bejan o cerere de recuzare împotriva dnei judecătoare Maria Muruianu, susţinând că domnia sa are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei.

5. Cererea de recuzare a fost distribuită spre soluţionare dnei judecătoare Tatiana Balan. În procesul examinării cererii de recuzare, dl avocat Gheorghe Postolachi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei" din articolul 50 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă.

6. Printr-o încheiere din 9 martie 2026, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 50

Temeiurile de recuzare a judecătorului

"(1) Judecătorul care judecă cauza urmează a fi recuzat dacă:

[...]

e) are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării a menţionat că în cauza în care a fost ridicată excepţia judecătorul "a tratat reclamanta [...] în mod vădit mai tolerant şi mai favorabil faţă de pârât" şi a manifestat "o predispoziţie clară în favoarea uneia din părţile" litigiului. Având în vedere aceste afirmaţii, autorul a susţinut că legislatorul a omis să definească înţelesul exact al textului "interes personal, direct sau indirect" şi, prin urmare, această omisiune le oferă instanţelor judecătoreşti o marjă discreţionară excesiv de largă.

10. De asemenea, autorul consideră că dispoziţiile contestate restrâng dreptul la apărare al justiţiabililor, deoarece îi împiedică să formuleze o cerere de recuzare cu suficientă precizie pentru a obţine admiterea acesteia.

11. În acest sens, autorul menţionează că prevederile criticate nu respectă exigenţele previzibilităţii, clarităţii şi accesibilităţii legii procedurale civile.

12. În opinia sa, textul contestat este contrar articolelor 1 alin.(3), 4, 20, 23, 26, 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei" din articolul 50 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă.

17. Deşi textul "are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei" din articolul 50 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă nu a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate, anterior Curtea a verificat constituţionalitatea unui text similar din Codul de procedură penală, şi anume a textului "sunt direct sau indirect interesate în proces" din articolul 33 alin.(2) pct.1), pronunţând Decizia nr.164 din 2 noiembrie 2021.

18. De principiu, verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (DCC nr.35 din 13 martie 2025, § 14). Aşadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea.

19. O condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate este şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei.

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în procesul de examinare a cererii de recuzare a judecătorului desemnat pentru soluţionarea cauzei civile (a se vedea §§ 4-5 supra). Prin urmare, Curtea admite că dispoziţiile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (HCC nr.9 din 22 iulie 2025, § 50).

22. Autorul excepţiei susţine că textul contestat contravine articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

23. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că aceste articole au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta un reper individual şi separat şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea acestora împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.26 din 2 aprilie 2024, § 23).

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.7 din 10 iunie 2025, § 68).

25. Referitor la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, Curtea menţionează că aceste articole îşi găsesc corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil. Sub acest aspect, Curtea notează că, din perspectiva articolului 20 din Constituţie şi a articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană, persoanele au dreptul la: (i) "judecarea cauzei în mod echitabil şi public", (ii) "în termen rezonabil" şi (iii) de către o instanţă care este "independentă", "imparţială" şi "instituită de lege".

26. Articolul 116 din Constituţie stabileşte că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii. În acest sens, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că un atribut esenţial al unui proces echitabil îl reprezintă principiul imparţialităţii judecătorului (DCC nr.60 din 9 iunie 2020, § 42).

27. Pentru a asigura respectarea dreptului justiţiabililor la judecarea cauzei de către o instanţă imparţială, Parlamentul a pus în sarcina judecătorului obligaţia de imparţialitate şi obligaţia de a se abţine de la fapte care provoacă îndoieli faţă de obiectivitatea lui (a se vedea articolul 15 alin.(1) lit.a) şi lit.(d) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului), dar şi a reglementat mecanisme de abţinere şi recuzare a judecătorilor ca garanţii fundamentale împotriva lipsei de obiectivitate în actul de justiţie. Astfel, unul dintre motivele de recuzare enumerate de Codul de procedură civilă îl constituie situaţia în care judecătorul are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui (articolul 50 alin.(1) lit.e) din Cod).

28. Curtea menţionează că existenţa unor proceduri de asigurare a imparţialităţii, şi anume a normelor privind recuzarea judecătorilor, reprezintă un factor relevant pentru o justiţie echitabilă. Astfel de norme exprimă preocuparea legislatorului de a înlătura orice îndoială rezonabilă cu privire la imparţialitatea judecătorului sau a instanţei în cauză şi reprezintă o încercare de a asigura imparţialitatea prin eliminarea cauzei îndoielilor în materie. În afară de a garanta o lipsă reală a părtinirii, acestea au drept scop să elimine orice aparenţă de parţialitate şi, astfel, să consolideze încrederea pe care instanţele dintr-o societate democratică trebuie să o inspire publicului (Mežnarić v. Croaţia, 15 iulie 2005, § 27).

29. Autorul excepţiei consideră că textul "interes personal, direct sau indirect" din articolul 50 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă le oferă instanţelor judecătoreşti o marjă discreţionară excesiv de largă şi, prin omisiune, "nu a prevăzut nici exemplificativ, ce anume constituie "interes personal" al judecătorului". Sub acest aspect, Curtea reiterează jurisprudenţa sa în care a stabilit că legislaţia nu poate să exceleze în texte explicative. Pornind de la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară (DCC nr.77 din 27 iunie 2024, § 25; DCC nr.135 din 22 septembrie 2025, §30).

30. Având în vedere natura problemei în discuţie, i.e. motivele de recuzare a judecătorului, Curtea reţine că este practic imposibilă stabilirea unei liste exhaustive a exemplelor de "interes personal, direct sau indirect" în Codul de procedură civilă. De asemenea, o astfel de listă exhaustivă ar putea omite reglementarea unor situaţii care ar justifica, în mod rezonabil, recuzarea unui judecător.

31. Totodată, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că motivele de recuzare a judecătorului urmează a fi interpretate în corespundere cu jurisprudenţa Curţii Europene referitoare la conceptul de instanţă imparţială (a se vedea DCC nr.164 din 2 noiembrie 2021, § 20). Curtea Europeană menţionează că imparţialitatea trebuie evaluată potrivit unui test subiectiv şi unui test obiectiv. Testul subiectiv verifică convingerile personale şi comportamentul unui judecător, şi anume dacă judecătorul a dat dovadă de prejudecăţi personale sau de părtinire. Pe de altă parte, testul obiectiv verifică dacă instanţa şi, între alte aspecte, compunerea acesteia prezintă suficiente garanţii pentru eliminarea oricărei îndoieli legitime în legătură cu imparţialitatea sa (a se vedea Micallef v. Malta [MC], 15 octombrie 2009, § 93).

32. Referitor la sintagma "interes personal", Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că manifestarea unui interes personal de către judecători faţă de cazurile atribuite spre examinare afectează imparţialitatea acestora. Părţile procesului au o aşteptare legitimă că litigiul pornit de ei şi interesele aflate în conflict vor fi soluţionate de o autoritate neutră, care nu are vreun interes personal în litigiu decât cel de a asigura preeminenţa dreptului (a se vedea HCC nr.2 din 16 ianuarie 2025, § 195). De altfel, şi Curtea Europeană a afirmat că principiul imparţialităţii judecătorilor este incompatibil cu situaţiile în care judecătorul are un interes personal în soluţionarea cazului (Croatian Golf Federation v. Croaţia, 17 decembrie 2020, §§ 126-133).

33. Prin urmare, instanţa învestită cu examinarea unei cereri de recuzare urmează să analizeze şi să aprecieze dacă anumite împrejurări concrete relevă existenţa ori inexistenţa unui interes personal, direct sau indirect, al judecătorului recuzat în soluţionarea cauzei. Mai mult, Curtea notează că, la emiterea actului judecătoresc de dispoziţie, marja discreţionară a instanţei nu este nelimitată. Potrivit legii, instanţa decide asupra recuzării în camera de deliberare printr-o încheiere motivată, care poate fi contestată odată cu fondul (a se vedea articolul 53 alin.(5) din Codul de procedură civilă).

34. Aşadar, obligaţia instanţei de a motiva încheierea pronunţată pe marginea unei cereri de recuzare constituie o garanţie esenţială împotriva arbitrariului. Curtea reaminteşte că articolul 6 din Convenţie le impune instanţelor interne să-şi motiveze în mod corespunzător deciziile adoptate. Fără să pretindă un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de reclamant, această obligaţie presupune, totuşi, că părţile unei proceduri judiciare se pot aştepta la un răspuns precis şi expres la afirmaţiile decisive pentru rezultatul procedurii în discuţie (a se vedea Covalenco v. Republica Moldova, 16 iunie 2020, § 24; Aykhan Akhundov v. Azerbaidjan, 1 iunie 2023, § 86).

35. Pe de altă parte, Curtea reţine că legea le acordă participanţilor la proces dreptul de a contesta, odată cu fondul cauzei, încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra unei cereri de recuzare. În acest sens, exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară asupra încheierii (de admitere sau de respingere a cererii de recuzare) constituie o garanţie suplimentară împotriva arbitrariului şi contribuie la consolidarea încrederii publicului în imparţialitatea instanţelor de judecată.

36. Curtea nu poate reţine nici argumentul autorului potrivit căruia prevederile contestate împiedică justiţiabilii să formuleze o cerere de recuzare suficient de precisă pentru a obţine admiterea acesteia. Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că normele contestate le acordă participanţilor la proces dreptul de a formula cereri de recuzare împotriva judecătorului desemnat pentru soluţionarea cauzei. Mai mult, persoana care a formulat o cerere de recuzare pe baza articolului 50 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă poate anexa probe în vederea susţinerii argumentelor menţionate în cerere.

37. Aşadar, în analiza sa abstractă, Curtea nu poate identifica în ce măsură textul contestat limitează exercitarea dreptului la apărare, de vreme ce nu impune interdicţii în acest sens. Dimpotrivă, motivul de recuzare enumerat de Cod reprezintă o garanţie suplimentară pentru participanţii la procesul civil, oferindu-le posibilitatea de a solicita recuzarea judecătorului atunci când pot argumenta existenţa unui interes personal, direct sau indirect, al acestuia în soluţionarea cauzei. Prin urmare, Curtea reţine că textul contestat nu produce vreo ingerinţă în drepturile garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie.

38. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 23 şi 54 din Constituţie nu se fac incidente.

39. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei" din articolul 50 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele dlui Marcel Bejan, în dosarul nr.2-13782/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.