Decizie nr.12 din 06.03.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.213g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală (examinarea plângerii de către judecătorul de instrucţie, fără prezenţa părţilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.213g/2023 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 313

alin. (4) din Codul de procedură penală

(examinarea plângerii de către judecătorul

 de instrucţie, fără prezenţa părţilor)

nr. 12  din  06.03.2024

 (în vigoare 06.03.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.141-143 art. 51 din 09.04.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 septembrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 martie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "fără prezenţa părţilor" şi a cuvântului "poate" din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Denis Russu şi de dna avocat Aliona Dragomir, în dosarul nr.10-1748/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie, de dl judecător Victor Raţoi de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Denis Russu a formulat o plângere împotriva unor pretinse acţiuni de tortură comise asupra sa de către organele de drept în timpul reţinerii şi audierii în cadrul unei cauze penale.

4. Procurorul cazului a emis o ordonanţă prin care a refuzat începerea urmăririi penale şi a dispus clasarea procesului penal. Această ordonanţă a fost menţinută de către procurorul ierarhic superior. Dl Denis Russu a contestat ordonanţa procurorului la judecătorul de instrucţie.

5. În cadrul examinării contestaţiei, dl Denis Russu şi dna avocat Aliona Dragomir au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "fără prezenţa părţilor" şi a cuvântului "poate" din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală. Potrivit acestor prevederi, plângerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 30 de zile, fără prezenţa părţilor. Judecătorul poate dispune fixarea şedinţei pentru prezentare la proces printr-o încheiere motivată.

6. Printr-o încheiere din 20 septembrie 2023, judecătorul de instrucţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"[...]

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

[...]."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

[...]."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale

ale organului de urmărire penală şi ale organului

care exercită activitate specială de investigaţii

"[...]

(4) Plângerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 30 de zile, fără prezenţa părţilor, cărora li se comunică data examinării plângerii. Judecătorul, printr-o încheiere motivată, poate dispune fixarea şedinţei pentru prezentare la proces, cu citarea procurorului, a persoanei care a depus plângerea, precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii. Neparticiparea în şedinţă a procurorului, a persoanei care a depus plângerea şi/sau a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii nu împiedică examinarea acesteia. În ambele cazuri, procurorul este obligat să prezinte în instanţă materialele corespunzătoare în termen de 5 zile de la înştiinţare. În cazul examinării plângerii în cadrul şedinţei de judecată, dau explicaţii procurorul, persoana care a depus plângerea şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii.

[...]

(6) Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă, cu excepţia încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării şi se vor judeca conform art.4 47 şi 448, în lipsa părţilor."

[în redactarea Legii nr.245 din 31 iulie 2023, în vigoare din 22 august 2023]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei

9. Autorii excepţiei afirmă că, potrivit articolului 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitatea specială de investigaţii se examinează de către judecătorul de instrucţie, fără prezenţa părţilor.

10. Autorii consideră că, în cazul victimelor torturii, examinarea plângerilor în lipsa acestora constituie o ingerinţă în exerciţiul dreptului la un proces echitabil, dat fiind faptul că acestea nu pot pleda nemijlocit în faţa judecătorului de instrucţie.

11. Având în vedere specificul cauzei deduse judecăţii şi contextul circumstanţelor cauzei, autorii consideră că examinarea unor astfel de plângeri privează victima de dreptul de a se apăra în mod efectiv şi de a afla adevărul. Autorii consideră că examinarea unor astfel de plângeri impune prezenţa fizică a persoanei care se pretinde victimă a unor acte de tortură.

12. Totodată, teza a doua din articolul 313 alin.(4) din Cod prevede că, printr-o încheiere motivată, judecătorul poate dispune fixarea şedinţei pentru prezentare la proces, cu citarea procurorului, a persoanei care a depus plângerea, precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii. Autorii consideră că şi aceste prevederi nu corespund Constituţiei şi principiului certitudinii juridice pentru că (i) acordă o marjă discreţionară judecătorului de instrucţie în privinţa emiterii unei astfel de încheieri; (ii) legislatorul nu a prevăzut condiţiile şi cazurile în care judecătorul trebuie să deroge de la regula generală şi să examineze plângerile în discuţie cu prezenţa părţilor.

13. Autorii excepţiei au menţionat că prevederile contestate nu corespund exigenţei calităţii legii şi contravin articolelor 16, 20, 23, 26, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către subiecţii cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "fără prezenţa părţilor" şi cuvântul "poate" din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală. Curtea constată că prevederile contestate în actuala redactare nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Cutea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui proces aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, care are ca obiect examinarea unei plângeri formulate împotriva unei ordonanţe a procurorului prin care s-a refuzat începerea urmăririi penale. Pentru că articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală se referă la procedura examinării unor astfel de plângeri de către judecătorul de instrucţie, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în prezenta cauză.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

20. Autorii excepţiei au susţinut incidenţa articolelor 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie. Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, de asemenea, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; HCC nr.21 din 6 decembrie 2022, § 34).

22. Referitor la articolul 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor. Totodată, Curtea a reiterat că dispoziţiile constituţionale ale articolului 16 devin incidente numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.26 din 16 februarie 2021, § 22). În această cauză, autorii excepţiei nu au motivat care sunt situaţiile comparabile. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională l-ar înlocui pe autor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr.109 din 13 iulie 2021, § 24).

23. Deşi autorii excepţiei au invocat şi incidenţa articolului 53 din Constituţie, Curtea observă că aceştia nu au motivat în ce măsură examinarea plângerilor adresate judecătorului de instrucţie în lipsa părţilor afectează vreun principiu constituţional care rezultă din această normă constituţională. Curtea reaminteşte că procedurile din faţa sa au un caracter adversarial, iar autorii sesizării trebuie să-şi precizeze argumentele juridice prin raportare la Constituţie (DCC nr.183 din 21 decembrie 2023, § 23).

24. Cu referire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorii susţin, în principal, că prevederile contestate, care stabilesc că plângerile adresate judecătorului de instrucţie vor fi examinate fără prezenţa părţilor şi doar printr-o încheiere motivată poate fi stabilită şedinţa de judecată cu prezentarea la proces, constituie o ingerinţă în exerciţiul dreptului la un proces echitabil şi limitează accesul pretinselor victime ale torturii la justiţie. Autorii consideră că examinarea unor astfel de plângeri impune prezenţa fizică a persoanei care se pretinde victimă a unor acte de tortură.

25. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, articolul 26 din Constituie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, îşi găseşte corespondenţa în articolul 6 § 3 din Convenţia Europeană (DCC nr.37 din 30 martie 2021, §§ 32-33).

26. În acest context, Curtea Europeană a reţinut că articolul 6 din Convenţie nu garantează în sine dreptul de a începe urmărirea penală sau condamnarea penală a unor terţi (a se vedea Mustafa Tunç şi Fecire Tunç v. Turcia [MC], 14 aprilie 2015, § 218). În cauza Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 70, Curtea Europeană a reţinut că dreptul la un proces echitabil nu presupune să se aibă în vedere drepturile victimelor chemate să depună mărturie. Interesele victimelor sunt protejate de aspectele procedurale ale unor drepturi din Convenţie, care impun ca statele membre la aceasta să-şi organizeze procedurile penale astfel încât interesele în discuţie să nu fie periclitate în mod nejustificat (a se vedea şi Marcello Viola v. Italia, 5 octombrie 2006, § 51) (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.66 din 18 mai 2021, § 31).

27. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că articolele 20 şi 26 din Constituţie nu sunt incidente în contextul accesului victimelor şi părţilor vătămate la materialele dosarului la etapa urmăririi penale din motiv că autorul sesizării nu şi-a raportat critica la vreun articol din Constituţie care garantează un drept fundamental aplicabil în cazul victimelor infracţiunii (a se vedea §§ 32-33 din Decizia nr.66 din 18 mai 2021).

28. În schimb, în Hotărârea nr.31 din 29 noiembrie 2018, problema pe care a ridicat-o autorul sesizării făcea parte din câmpul de aplicare al articolului 24 alin.(2) (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică) din Constituţie, privit sub aspect procedural, iar Curtea a constatat că asigurarea participării efective a părţii vătămate la urmărirea penală reprezintă un element al aspectului procedural al dreptului de a nu fi supus relelor-tratamente, o obligaţie care le revine autorităţilor Republicii Moldova din perspectiva articolului 24 alin.(2) din Constituţie (a se vedea §§ 35, 48 din hotărâre).

29. Aşa cum autorii sesizării au afirmat afectarea dreptului la integritate fizică şi psihică, Curtea va trece la analiza bazată pe articolele 20 şi 26 din Constituţie.

30. Având în vedere jurisprudenţa europeană relevantă, pentru a constata justificarea examinării în lipsa părţilor a plângerilor formulate împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitatea specială de investigaţie, Curtea trebuie să stabilească care este natura acestei căi de atac şi care sunt competenţele judecătorului de instrucţie în această procedură.

31. Cu titlu preliminar, Curtea notează că judecătorul de instrucţie examinează plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţie formulate de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege (articolul 313 alin.(1) din Codul de procedură penală).

32. Potrivit alin.(2) din acelaşi articol, persoanele indicate în alin.(1) pot ataca la judecătorul de instrucţie: 1) refuzul organului de urmărire penală: a) de a primi plângerea sau denunţul privind pregătirea sau săvârşirea infracţiunii; b) de a satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege; c) de a începe urmărirea penală; d) de a elibera persoana reţinută pentru încălcarea prevederilor articolelor 165 şi 166 din prezentul Cod; e) de a elibera persoana deţinută cu încălcarea perioadei de reţinere sau a perioadei pentru care a fost autorizat arestul; 2) ordonanţele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală; 3) alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei. Alineatul (4) din acelaşi articol stabileşte că plângerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 30 de zile, fără prezenţa părţilor, cărora li se comunică data examinării plângerii. Teza a doua şi teza a cincea din prevederile în discuţie stabilesc o excepţie de la regula examinării plângerilor în procedură scrisă. Astfel, printr-o încheiere motivată, judecătorul de instrucţie poate dispune fixarea şedinţei pentru prezentarea părţilor la proces cu expunerea explicaţiilor relevante.

33. Totodată, Curtea notează că judecătorul de instrucţie care consideră plângerea întemeiată adoptă o încheiere prin care obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale persoanei juridice şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate. Dacă constată că actele sau acţiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea şi că drepturile sau libertăţile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, judecătorul de instrucţie pronunţă o încheiere despre respingerea plângerii înaintate (alin. (5) din articolul 313 din Cod).

34. Aşadar, Curtea constată că, spre deosebire de instanţele de judecată care judecă fondul cauzei penale în care urmează să se stabilească vinovăţia sau nevinovăţia persoanei, procedura de examinare a plângerilor reglementată de prevederile în discuţie nu se referă la stabilirea unei acuzaţii în materie penală, ci la controlul judiciar efectuat de judecătorul de instrucţie împotriva acţiunilor şi actelor pretins ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţie.

35. Având în vedere această diferenţă, Curtea conchide că garanţiile articolului 6 din Convenţia Europeană, corespondentul articolului 20 din Constituţie, implicit dreptul de a participa la şedinţă, nu sunt încălcate în această procedură. Cu toate acestea, Curtea admite că pot exista cazuri când plângerile în discuţie necesită a fi examinate cu prezenţa părţilor. În acest sens, norma contestată prevede existenţa plângerilor care necesită a fi examinate cu participarea părţilor, însă acest fapt trebuie stabilit în fiecare caz concret.

36. Referitor la capătul sesizării privind lipsa stabilirii modului şi unor condiţii în baza cărora judecătorul de instrucţie să poată evalua circumstanţele care justifică examinarea plângerii cu prezenţa părţilor, Curtea reţine că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale la situaţii concrete depăşeşte sfera controlului de constituţionalitate şi reprezintă o competenţă a instanţelor judecătoreşti (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.126 din 5 august 2021, § 38).

37. Curtea reiterează că legislaţia procesual-penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal procesual (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 30). Aşadar, identificarea plângerilor care necesită a fi examinate cu prezenţa părţilor îi revine exclusiv judecătorului de instrucţie, în funcţie de complexitatea cauzei, necesitatea prezentării unor explicaţii suplimentare etc.

38. Totodată, Curtea notează că, deşi prin modificările introduse prin Legea nr.245 din 31 iulie 2023 legislatorul a optat pentru examinarea acestor plângeri, de regulă, fără prezenţa părţilor, acesta a extins şi perioada de soluţionare a plângerilor de la 10 zile la 30 zile, timp în care judecătorul de instrucţie are posibilitatea să constate dacă o anumită plângere necesită a fi examinată cu prezenţa părţilor. Astfel, referitor la acest capăt al sesizării, Curtea nu atestă vreo problemă de constituţionalitate.

39. Mai mult, Curtea notează că legislatorul a prevăzut că încheierile privind refuzul de pornire a urmăririi penale, scoatere a persoanei de sub urmărirea penală, încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale şi reluare a urmăririi penale pot fi contestate cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării şi se vor judeca conform articolelor 447 şi 448 (procedura judecării recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul), în lipsa părţilor. La cererea motivată a părţilor, instanţa de recurs poate dispune, printr-o încheiere motivată, stabilirea şedinţei de judecată cu citarea părţilor pentru participare la proces (a se vedea articolele 313 alin.(6) şi 447 alin.(3) din Cod).

40. În consecinţă, alegerea unei opţiuni privind modul de soluţionare a plângerilor adresate judecătorului de instrucţie ţine de competenţa legislatorului şi nu constituie o problemă de constituţionalitate de vreme ce există posibilitatea desfăşurării unei şedinţe atunci când este necesar într-o cauză concretă şi există suficiente garanţii apte să asigure caracterul echitabil al procedurilor penale (a se vedea §§ 39-42 supra).

41. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "fără prezenţa părţilor" şi a cuvântului "poate" din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Denis Russu şi dna avocat Aliona Dragomir, în dosarul nr.10-1748/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.