Decizie nr.130 din 17.10.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.150g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 73 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (recunoaşterea în calitate de parte responsabilă civilmente)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.150g/2024 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 73  alin. (1)  din

Codul de procedură  penală al Republicii Moldova

(recunoaşterea în  calitate  de

parte responsabilă civilmente)

nr. 130  din  17.10.2024

 (în vigoare 17.10.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 506-508 art.186 din 05.12.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 iunie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 17 octombrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 73 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Andriy Minayev, în interesele SC "DFM" SRL, parte în dosarul nr.10-1309/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Victor Raţoi de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În cadrul unei cauze penale, prin Ordonanţa procurorului Procuraturii Anticorupţie din 9 februarie 2022, SC "DFM" SRL a fost catalogată parte responsabilă civilmente.

4. Pe 21 februarie 2022, SC "DFM" SRL a formulat o plângere împotriva acestei ordonanţe, care, prin Ordonanţa din 3 martie 2022, a fost respinsă de către Procurorul ierarhic superior al Procuraturii Anticorupţie. Ordonanţele în discuţie au fost contestate de SC "DFM" SRL în faţa judecătorului de instrucţie pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală.

5. În cadrul şedinţei de judecată din 14 iunie 2024, dl avocat Isai Cireş a ridicat, în interesele SC "DFM" SRL, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 73 alin.(1) din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 24 iunie 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 73

Partea civilmente responsabilă

"(1) Parte civilmente responsabilă este recunoscută persoana fizică sau juridică care, în baza legii sau conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.

[…]

(3) În cazul în care se constată că, după recunoaşterea părţii civilmente responsabile, persoana respectivă nu poartă răspundere materială pentru prejudiciul material cauzat de către învinuit, inculpat sau că din alte motive lipsesc temeiuri pentru ca persoana să fie în calitate de parte civilmente responsabilă, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărâre motivată, încetează participarea persoanei la proces în calitate de parte civilmente responsabilă."

Articolul 220

Aplicarea legislaţiei la examinarea acţiunii civile

"[…]

(3) Hotărârea privind acţiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil şi ale altor domenii de drept.

[…]."

Articolul 223

Recunoaşterea părţii civilmente responsabile

"Constatând persoana care poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile sau inacţiunile interzise de legea penală, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărâre, o recunoaşte în calitate de parte civilmente responsabilă şi îi înmânează informaţie în scris despre drepturile şi obligaţiile ei prevăzute în art.74."

9. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 1998

Temeiul şi condiţiile generale ale răspunderii delictuale

"[…]

(3) O altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile contestate nu corespund exigenţelor calităţii legii, pentru că îi permit organului de urmărire penală să recunoască în mod arbitrar orice persoană juridică în calitate de parte responsabilă civilmente şi în lipsa unei legături a acesteia cu cauza penală. Deşi prevederile contestate permit recunoaşterea părţii responsabile civilmente prin raportare la două criterii – "în baza legii" sau "conform acţiunii civile înaintate în procesul penal" – acestea nu stabilesc un mecanism de aplicare a criteriilor respective care să excludă arbitrariul. Astfel, recunoaşterea calităţii de parte responsabilă civilmente poate avea loc în lipsa unei cereri a părţii vătămate/civile depuse în acest sens.

11. De asemenea, în cazul în care lipsesc temeiurile pentru care persoana a fost catalogată drept parte responsabilă civilmente, ea va suporta consecinţele acestei calităţi până la soluţionarea definitivă a acţiunii civile în procesul penal. Măsurile aferente acestei calităţi ar putea viza urmărirea patrimoniului şi limitarea dreptului de dispoziţie asupra bunurilor sale.

12. Autorul excepţiei menţionează că prevederile contestate contravin articolelor 23 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că ea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea plângerii împotriva unor ordonanţe ale organului de urmărire penală prin care persoana juridică, în interesele căreia este ridicată excepţia, a fost catalogată drept parte responsabilă civilmente. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate la soluţionarea cauzei.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie articolul 73 alin.(1) din Codul de procedură penală. Acest articol stabileşte că partea responsabilă civilmente este recunoscută persoana fizică sau juridică care, pe baza legii sau conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului sau inculpatului. Curtea observă că prevederile contestate nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor invocate de autorul excepţiei (a se vedea Decizia nr.115 din 15 decembrie 2017).

18. Autorul excepţiei a afirmat că prevederile contestate contravin articolelor 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) din Constituţie.

19. Cu referire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea reiterează că acest articol nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr.107 din 29 august 2023, § 19; DCC nr.45 din 14 mai 2024, § 21).

20. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul excepţiei afirmă că, pe baza prevederilor contestate, în cazul în care lipsesc temeiurile pentru care persoana a fost catalogată drept parte responsabilă civilmente, aceasta va suporta consecinţele acestei calităţi până la soluţionarea definitivă a acţiunii civile în procesul penal, iar măsurile aferente acestei calităţi ar putea viza urmărirea patrimoniului şi limitarea dreptului de dispoziţie asupra bunurilor sale.

21. În aceste condiţii, Curtea notează că prevederile contestate definesc care persoană fizică sau juridică este recunoscută parte responsabilă civilmente, dar nu reglementează măsurile aferente acestei calităţi şi nici nu se referă la exerciţiul dreptului de proprietate. Măsurile în discuţie sunt reglementate de alte norme juridice care nu fac obiectul acestei sesizări. În acest sens, Curtea notează că, potrivit articolului 220 alin.(3) din Codul de procedură penală, hotărârea privind acţiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil şi ale altor domenii de drept. Totodată, potrivit articolului 1998 alin.(3) din Codul civil, o altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege (a se vedea DCC nr.115 din 15 decembrie 2017, §§ 20-21).

22. Curtea nu confirmă nici afirmaţia autorului sesizării care pretinde că persoana recunoscută parte responsabilă civilmente va fi obligată, în toate cazurile, să participe în această calitate până la soluţionarea definitivă a acţiunii civile la procesul penal. Cu referire la acest aspect, Curtea menţionează că, potrivit articolului 73 alin.(3) din Codul de procedură penală, în cazul în care se constată că, după recunoaşterea părţii responsabile civilmente, persoana respectivă nu poartă răspundere materială pentru prejudiciul material cauzat de către învinuit, inculpat sau că din alte motive lipsesc temeiuri pentru ca persoana să aibă calitatea de parte responsabilă civilmente, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărâre motivată, încetează participarea persoanei la proces în calitate de parte responsabilă civilmente. De asemenea, partea responsabilă civilmente dispune, între altele, de următoarele drepturi: (i) să ceară compensarea cheltuielilor suportate în cauza penală şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei; şi (ii) să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală sau de instanţă în calitate de mijloace de probă sau prezentate de ea însăşi, precum şi documentele, care îi aparţin, în original (articolul 74 alineatul (2) punctele 2) şi 3) din Codul de procedură penală).

23. Având în vedere considerentele menţionate supra, Curtea reţine că aspectele invocate în sesizare nu reclamă o problemă de constituţionalitate prin prisma articolelor 23 şi 46 din Constituţie.

24. De asemenea, Curtea observă că, sub aparenţa criticilor de neconstituţionalitate, autorul excepţiei îşi exprimă dezacordul cu felul în care organul de urmărire penală a interpretat şi a aplicat prevederea contestată în cazul persoanei juridice ale cărei interese le reprezintă. În acest sens, Curtea subliniază că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii în situaţii concrete excedează controlului de constituţionalitate şi reprezintă o competenţă a instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.168 din 7 decembrie 2023, § 19; DCC nr.8 din 5 martie 2024, § 29).

25. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 73 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Andriy Minayev, în interesele SC "DFM" SRL, parte în dosarul nr.10-1309/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.