Decizie nr.131 din 15.11.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.159g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 308 alin.(3) din Codul de procedură penală

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.159g/2018 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 308

alin.(3) din Codul de procedură penală

nr. 131  din  15.11.2018

 (în vigoare 15.11.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 76-85 art. 34 din 01.03.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 9 noiembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 15 noiembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile până la expirarea termenului de arestare” din articolul 308 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Igor Hlopeţchi, în dosarul nr.16rj-683/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 9 noiembrie 2018 de către dl judecător Iurie Melinteanu de la Curtea de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cauza penală privind învinuirea dlor Oleg Pruteanu, Roman Slutu, Ion Corcodel şi Alexandru Onişciuc de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 47, 217¹ alin.(4) literele b) şi d), 243 alin.(3) literele a) şi b), 248 alin.(5) literele b) şi d) şi 284 alin.(1) din Codul penal.

4. Pe 19 octombrie 2018, prin încheierea judecătoriei Chişinău, sediul Centru, a fost admis demersul procurorului privind prelungirea măsurii arestării preventive.

5. Pe 22 octombrie 2018, dl avocat Igor Hlopeţchi a depus o cerere de recurs împotriva încheierii judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 19 octombrie 2018.

6. În cadrul şedinţei de judecată din 29 octombrie 2018, dl avocat Igor Hlopeţchi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unui text din articolul 308 alin.(3) din Codul de procedură penală.

7. Prin încheierea instanţei de judecată din aceeaşi dată, s-a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 308

Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive,

arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului

“[…]

(3) Demersul de arestare se depune la judecătorul de instrucţie cu cel puţin 24 de ore până la expirarea termenului de reţinere, iar în cazul minorului – cu cel puţin de 5 ore până la expirarea termenului de reţinere. Demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile până la expirarea termenului de arestare. În caz de nerespectare a acestor termene, judecătorul de instrucţie, fără a convoca şedinţa, printr-o încheiere motivată, respinge demersul.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile articolului 308 alin.(3) din Codul de procedură penală, care stabilesc termenul de 5 zile pentru a depune demersul de prelungire a arestării până la expirarea termenului de arestare, sunt contrare articolelor 20, care garantează accesul la justiţie, şi 26, care prevede dreptul la apărare, din Constituţie.

11. De asemenea, autorul menţionează că termenul de 5 zile, care este prevăzut pentru a depune demersul de prelungire a arestării în situaţia în care nu sunt exceptate zilele nelucrătoare, nu este suficient pentru pregătirea unei apărări efective.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Igor Hlopeţchi, în dosarul nr.16rj-683/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile până la expirarea termenului de arestare” din articolul 308 alin.(3) din Codul de procedură penală.

16. Curtea constată că, potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 20 şi 26 din Constituţie, deoarece nu sunt exceptate zilele nelucrătoare din termenul care este prevăzut pentru a depune demersul de prelungire a arestării preventive şi, în consecinţă, acest termen nu este unul rezonabil pentru a pregăti o apărare efectivă.

17. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 20 şi 26 din Constituţie, Curtea constată că aceste critici nu sunt fondate.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că articolul 308 alin.(3) din Codul de procedură penală reglementează termenul de depunere de către procuror la judecătorul de instrucţie a demersului de arestare, precum şi a demersului de prelungire a arestării. Astfel, în cazul demersului de prelungire a arestării, norma prevede că acesta se depune cu cel puţin 5 zile până la expirarea termenului de arestare.

19. Curtea reiterează că termenele în procesul penal sunt intervale de timp în cadrul cărora sau după expirarea cărora pot fi efectuate acţiuni procesuale conform prevederilor Codului de procedură penală.

20. În acest context, Curtea menţionează că modul de calculare a termenelor procedurale, precum şi momentul de la care porneşte calcularea termenelor şi momentul expirării acestora sunt reglementate de articolul 231 din Codul de procedură penală. De asemenea, Curtea notează că la articolul 233 Codul de procedură penală prevede o modalitate distinctă de calculare a termenelor în cazul măsurilor preventive.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că prevederile articolului 231 din Codul de procedură penală se referă la termenele procedurale care sunt instituite în considerarea unor drepturi şi interese procesuale, reglementarea lor disciplinând activităţile incluse în sfera procesului penal. Dispoziţiile articolului 233 din acelaşi Cod vizează termenele care garantează respectarea unor drepturi substanţiale, ca dreptul la libertatea individuală şi siguranţa persoanei. Curtea a notat că la calcularea termenului de 5 zile prevăzut de articolul 308 alin.(3) din Codul de procedură penală sunt incidente normele prevăzute la articolul 231 din cod, deoarece acest mod de calcul este de natură a garanta exigenţele pentru care a fost instituit termenul respectiv (DCC nr.11 din 9 februarie 2018, §§ 22-23).

22. Astfel, Curtea observă că instituirea acestor reglementări au drept scop acordarea unui interval de timp suficient pentru ca demersul cu privire la prelungirea duratei arestării învinuitului să fie soluţionat cu respectarea dreptului la apărare şi garantarea libertăţii individuale a învinuitului reţinut.

23. În acest context, Curtea menţionează că, în cazul în care avocatul învinuitului supus arestării preventive consideră că timpul scurs între momentul în care a luat cunoştinţă de data şi ora la care soluţionarea demersului procurorului va avea loc nu este suficient pentru realizarea unei apărări eficiente şi adecvate, acesta poate solicita el însuşi un termen pentru studierea materialelor din dosar şi formularea apărării.

24. Curtea reţine că aceste constatări decurg din conţinutul dispoziţiilor legale cuprinse la articolul 308 alin.(2) din Codul de procedură penală, care prevăd în mod clar că judecătorul de instrucţie, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoştinţă de conţinutul dosarului înainte de începerea şedinţei.

25. Astfel, judecătorul de instrucţie, abilitat cu examinarea demersurilor procurorului de prelungire a duratei ţinerii sub arest, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze, trebuie să pună în balanţă toate elementele specifice cauzei pentru satisfacerea atât a dreptului la apărare, cât şi a dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a relevat că, prin instituirea termenului de 5 zile pentru depunerea demersului de prelungire a arestării până la expirarea termenului de arestare, legislatorul a urmărit scopul de a acorda un interval de timp suficient pentru ca demersul să fie soluţionat cu respectarea dreptului la apărare şi a libertăţii individuale (DCC nr.22 din 10 martie 2017, § 24).

27. Prin urmare, Curtea menţionează că nu poate reţine critica referitoare la pretinsa încălcare a articolelor 20 şi 26 din Constituţie, deoarece legislatorul a prevăzut garanţii procesuale care să permită participanţilor la proces să-şi pregătească apărarea.

28. De asemenea, Curtea constată că în speţă autorul excepţiei ridică o problemă de interpretare şi aplicare a legii referitoare la calcularea termenului de depunere a demersului de prelungire a arestării preventive, fapt care excede competenţei Curţii Constituţionale.

29. Având în vedere cele menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 308 alin.(3) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Igor Hlopeţchi, în dosarul nr.16rj-683/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.