Decizie nr.137 din 24.10.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.108g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 74 alin.(1) şi 78 alin.(1) din Codul familiei (obligaţia de întreţinere a copiilor de către părinţi [nr.2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.108g/2024 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 74

alin.(1) şi 78 alin.(1) din Codul familiei

(obligaţia de întreţinere a copiilor

de către părinţi [nr.2])

nr. 137  din  24.10.2024

 (în vigoare 24.10.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 506-508 art. 193 din 05.12.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 mai 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 24 octombrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "copii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material" conţinut în articolele 74 alin.(1) şi 78 alin.(1) din Codul familiei, ridicată de dl avocat Sergiu Coptu, în interesele dlui Ilia Priluţchi, în dosarul nr.2-18067/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Natalia Mămăligă de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 11 august 2022, dl Ilia Priluţchi şi-a acţionat în judecată tatăl, dl Vadim Priluţchi, solicitând încasarea pensiei de întreţinere în sumă de 4000 de lei până la absolvirea Centrului de Excelenţă în Viticultură şi Vinificaţie. În motivarea acţiunii, acesta a menţionat că după împlinirea vârstei de 18 ani tatăl său a încetat să-i achite pensia de întreţinere de care a beneficiat după divorţul părinţilor. Acest fapt l-a plasat într-o situaţie financiară dificilă, iar în viitor îl poate determina să renunţe la studiile cu frecvenţă la zi, pentru a putea face faţă necesităţilor.

4. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Sergiu Coptu a ridicat, în interesele dlui Ilia Priluţchi, excepţia de neconstituţionalitate a textului "copii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material" conţinut în articolele 74 alin.(1) şi 78 alin.(1) din Codul familiei.

5. Printr-o încheiere din 23 aprilie 2024, judecătoarea cazului de la Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 35

Dreptul la învăţătură

"(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

[...]."

7. Prevederile relevante ale Codului familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000, sunt următoarele:

Articolul 74

Obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii

"(1) Părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material.

(2) Modul de plată a pensiei de întreţinere se determină în baza unui contract încheiat între părinţi sau între părinţi şi copilul major inapt de muncă.

(3) Dacă lipseşte un atare contract şi părinţii nu participă la întreţinerea copiilor, pensia de întreţinere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinţi, a tutorelui copilului sau a autorităţii tutelare teritoriale."

Articolul 78

Dreptul copiilor majori inapţi de muncă la pensie de întreţinere

"1) Părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material:

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul sesizării susţine că legislatorul trebuia să reglementeze obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii majori care continuă studiile în instituţii de învăţământ de zi, până la absolvirea acestora, fără a depăşi vârsta de 23 de ani. În acest sens a prezentat un studiu comparat care cuprinde mai multe ţări europene în care părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copilul major, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora.

9. În opinia sa, un copil major care este apt de muncă, dar îşi face studiile cu frecvenţă la zi, are nevoie de sprijin material şi se află într-o situaţie similară cu un copil major inapt de muncă. În ambele cazuri copiii se află în imposibilitatea de a dobândi autonomia financiară, fie din cauza unei particularităţi fiziologice, fie din lipsa posibilităţii de angajare în câmpul muncii, deoarece îşi continuă studiile. Autorul afirmă că este apt de muncă, însă nu se poate angaja după orele de studii, pentru că trebuie să-şi pregătească temele. Astfel, acesta consideră că tatăl său ar fi obligat să-i achite pensia de întreţinere până la absolvirea studiilor medii de specialitate.

10. Aşadar, legislatorul a instituit un tratament diferenţiat nejustificat în privinţa copiilor majori apţi de muncă care îşi continuă studiile, lăsându-i fără dreptul de a pretinde întreţinere de la părintele fără custodie.

11. Totodată, autorul face referire la existenţa unor reglementări similare care prevăd achitarea pensiei de urmaş şi a despăgubirilor pentru pierderea întreţinătorului copiilor majori care continuă studiile în instituţii de învăţământ de zi până la terminarea acestora fără a depăşi vârsta de 23 de ani (a se vedea în acest sens articolul 25 alin.(1) lit.a) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii).

12. Autorul susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 8, 16, 20, 21, 25, 26, 28, 30, 35, 49, 50, 54 şi 72 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul familiei, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă textul "copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material" din articolele 74 alin.(1) şi 78 alin.(1) din Codul familiei, care reglementează obligaţia părinţilor de a întreţine copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material.

17. Curtea observă că articolul 74 alin.(1) din Codul familiei a făcut obiect al controlului de constituţionalitate în Decizia nr.63 din 13 iunie 2024. Totuşi, în jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 20; DCC nr.82 din 18 iulie 2023, § 34).

18. Totodată, Curtea notează că articolul 78 alin.(1) din Codul familiei nu a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă în care un copil major, apt de muncă, solicită încasarea pensiei de întreţinere de la tatăl său. Deşi obligaţia de întreţinere reglementată de normele contestate vizează doar minorii şi copiii majori inapţi pentru muncă, autorul contestă omisiunea legislativă de a reglementa obligaţia de întreţinere a copilului major apt pentru muncă, care-şi face studiile într-o instituţie de învăţământ. Astfel, pentru că eventuala declarare a neconstituţionalităţii prevederilor contestate sub aspectul invocat în sesizare îi poate servi autorului sesizării, Curtea admite că acestea pot fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor.

21. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 25 (libertatea individuală şi siguranţa persoanei), 26 (dreptul la apărare), 28 (viaţa intimă, familială şi privată), 30 (secretul corespondenţei), 35 (dreptul la învăţătură), 49 (protecţia familiei şi a copiilor orfani), 50 (ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 72 (categorii de legi) din Constituţie.

22. Curtea observă că deşi autorul susţine incidenţa articolelor 1, 4, 7, 8, 20, 21, 25, 26, 28, 30, 49, 50 şi 72 din Constituţie acesta nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele constituţionale invocate. Examinarea unei astfel de sesizări ar însemna ca Curtea Constituţională să se substituie autorului ei în prezentarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. Prin urmare, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea DCC nr.51 din 2 mai 2023, § 15).

23. Referitor la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea notează că acesta nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a fi incident, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestui articol (a se vedea HCC nr.13 din 30 aprilie 2024, § 39).

24. Cu referire la incidenţa articolului 35 din Constituţie, autorul a menţionat că legislatorul a omis să prevadă obligaţia părinţilor de a întreţine copiii majori care-şi continuă studiile în instituţii de învăţământ de zi până la absolvirea acestora.

25. În acest sens, Curtea reiterează raţionamentele sale din Decizia nr.63 din 13 iunie 2024, în care a stabilit că dreptul la învăţătură este asigurat prin: (1) învăţământul general obligatoriu; (2) învăţământul liceal şi cel profesional; (3) învăţământul superior, precum şi alte forme de instruire şi de perfecţionare. Totodată, în conformitate cu articolul 35 alin.(7) din Constituţie, învăţământul liceal, profesional şi superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit (§ 24).

26. Curtea a statuat că prin învăţământul general obligatoriu legislatorul a avut în vedere învăţământul primar şi gimnazial, căruia i-a acordat un regim juridic obligatoriu. Următoarele cicluri de învăţământ (liceal, profesional şi cel superior), aşa cum rezultă din logica interpretării articolului 35 din Constituţie, este accesibil tuturor pe bază de merit (a se vedea HCC nr.7 din 16 februarie 2017, § 48).

27. Aşadar, dreptul la învăţătură garantat de articolul 35 din Constituţie nu impune obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii care au împlinit vârsta de 18 ani şi îşi continuă studiile. O asemenea obligaţie nu poate fi dedusă, în mod rezonabil, pe baza articolului în discuţie. Prin urmare, Curtea reţine că articolul 35 din Constituţie invocat de autor nu este incident în prezenta cauză, iar argumentele avansate de autor nu constituie critici de neconstituţionalitate (DCC nr.63 din 13 iunie 2024, § 26).

28. Totodată, în prezenta cauză autorul susţine că norma în discuţie instituie un tratament discriminatoriu în privinţa copiilor majori care sunt apţi de muncă şi care îşi fac studiile în instituţiile de învăţământ. Curtea menţionează că dispoziţiile constituţionale ale articolului 16 devin incidente numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.26 din 16 februarie 2021, § 22).

29. În prezenta cauză, deşi autorul excepţiei susţine că există un tratament diferenţiat aplicabil unor situaţii comparabile, acesta nu-şi raportează critica la un drept fundamental. Curtea reiterează că principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 16 iunie 2022, §22).

30. De asemenea, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că articolul 14 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, care protejează persoanele aflate în situaţii similare de orice discriminare în exercitarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie, nu are o existenţă independentă. Articolul 14 din Convenţie poate juca un rol autonom important prin completarea celorlalte dispoziţii ale Convenţiei şi ale Protocoalelor la aceasta (a se vedea Emel Boyraz v. Turcia, 2 decembrie 2014, § 40; Costel Gaciu v. România, 23 iunie 2015, § 47; Fábián v. Ungaria, 5 septembrie 2017, § 112).

31. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "copii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material" conţinut în articolele 74 alin.(1) şi 78 alin.(1) din Codul familiei, ridicată de dl avocat Sergiu Coptu, în interesele dlui Ilia Priluţchi, în dosarul nr.2-18067/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.