Decizie nr.145 din 02.10.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.46g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 135 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (degrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.46g/2025 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a articolului 135 alin.(6) din

Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(degrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage

degrevarea de obligaţii a fidejusorului)

nr. 145  din  02.10.2025

 (în vigoare 02.10.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 565-568 art. 171 din 13.11.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 februarie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 octombrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 135 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Pavel Pitihin, în interesele dlui Andrei Tabuica, în dosarul nr.2-220/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Eleonora Badan Melnic, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. SA "MAIB-Leasing" şi SRL "Premium Broker" au încheiat contracte de leasing. Executarea obligaţiilor contractuale de către Premium Broker a fost garantată prin semnarea unor contracte de fidejusiune cu SRL "BT-Invest" şi cu dl Andrei Tabuica, în calitate de fidejusori.

4. La 24 ianuarie 2017, MAIB-Leasing a formulat o cerere împotriva Premium Broker şi a fidejusorilor cu privire la încasarea datoriei rezultate din contractele de leasing şi revendicarea din posesia debitorului a mijloacelor de transport aflate în leasing.

5. Ulterior, în privinţa Premium Broker a fost iniţiat procesul de insolvabilitate, iar prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 8 februarie 2022, s-a dispus încetarea procesului de insolvabilitate, descărcarea debitorului de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului şi radierea acestuia din registrul de stat.

6. De asemenea, şi în privinţa fidejusorului BT-Invest a fost intentată procedura de insolvabilitate şi, prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 23 mai 2023, instanţa de insolvabilitate a dispus încetarea procesului, descărcarea debitorului de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului şi radierea acestuia din registrul de stat.

7. Dl Andrei Tabuica a formulat o acţiune reconvenţională împotriva MAIB-Leasing.

8. Ulterior, dl avocat Pavel Pitihin a ridicat, în interesele dlui Andrei Tabuica, excepţia de neconstituţionalitate a textului "degrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului" din articolul 135 alin.(6) din Legea insolvabilităţii.

9. Prin Încheierea din 22 ianuarie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a întregului alineat (6) al articolului 135 şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]."

11. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 135

Lichidarea debitorului

"(1) Odată cu adoptarea hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate cu iniţierea procedurii simplificate a falimentului, lichidatorul notifică despre desemnarea sa organul care a efectuat înregistrarea de stat a debitorului, anexând hotărârea instanţei de insolvabilitate.

(2) Îndată după preluarea funcţiei, lichidatorul, în comun cu reprezentantul debitorului, iar în lipsa acestuia, în comun cu preşedintele comitetului creditorilor, iar dacă un astfel de comitet nu a fost desemnat, în comun cu un reprezentant al creditorilor desemnat de instanţa de insolvabilitate, face şi semnează inventarul şi bilanţul în care constată situaţia exactă a activului şi a pasivului.

(3) În termen de 15 zile de la data consolidării tabelului definitiv al creanţelor validate sau imediat după valorificarea masei debitoare, în cazul în care aceasta există, lichidatorul prezintă instanţei de insolvabilitate, spre aprobare, un proiect al bilanţului de lichidare şi raportul final.

(4) După ce instanţa de insolvabilitate aprobă raportul final al lichidatorului şi bilanţul de lichidare, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din patrimoniul debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 30 de zile de către cei îndreptăţiţi vor fi stinse prin consemnare şi depuse de către lichidator la bancă sau la notar. După ce fondurile sau bunurile din patrimoniul debitorului au fost distribuite, iar fondurile nereclamate au fost consemnate la bancă sau la notar, instanţa de insolvabilitate, în baza cererii lichidatorului, închide prin hotărâre procedura falimentului şi radiază debitorul din registrul de stat al persoanelor juridice şi din registrul de stat al întreprinzătorilor individuali.

(5) În cazul lipsei masei debitoare, instanţa de insolvabilitate, odată cu aprobarea bilanţului de lichidare, adoptă o hotărâre de încetare a procesului, prin care dispune şi radierea debitorului din registrul de stat în care este înscris.

(6) Prin încetarea procesului, debitorul se descarcă de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului, cu excepţia cazului când este tras la răspundere subsidiară în modul prevăzut de lege. Degrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului, a garantului gajist/ipotecar sau a codebitorului.

(7) Dispozitivul hotărârii de încetare a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul de stat se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile din data adoptării.

(8) După ce primeşte hotărârea instanţei de insolvabilitate, organul înregistrării de stat radiază debitorul din registrul de stat al persoanelor juridice sau din registrul de stat al întreprinzătorilor individuali la data hotărârii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei menţionează că textul contestat stabileşte un tratament inegal între fidejusor şi debitor, în cazul când debitorul este lichidat, deoarece debitorul este degrevat de obligaţii prin lichidare, iar fidejusorul este obligat să suporte în continuare întreaga răspundere. Acest fapt creează o discriminare nejustificată între aceştia. Prin urmare, fidejusorul este supus unui regim juridic mai sever decât debitorul pentru aceeaşi obligaţie şi suportă o sarcină excesivă fără a exista o justificare.

13. De asemenea, autorul menţionează că Codul civil stabilea, până la republicarea din 1 martie 2019, la articolul 664 alin.(3) că obligaţia se stinge prin lichidarea debitorului, iar la articolul 1167 era menţionat că fidejusiunea încetează o dată cu stingerea obligaţiei garantate. Totuşi, articolul 135 din Legea insolvabilităţii stabileşte că degrevarea de obligaţii a debitorului, inclusiv prin lichidare, nu-l degrevează pe fidejusor de obligaţii. Aşadar, norma contestată instituie o excepţie de la principiul stingerii fidejusiunii odată cu stingerea obligaţiei principale.

14. În concluzie, autorul excepţiei afirmă că dispoziţiile contestate contravin articolelor 16 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, în special, textul "degrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului" din articolul 135 alin.(6) din Legea insolvabilităţii. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea constată că normele contestate au mai constituit obiect al controlului constituţionalităţii prin prisma altor critici (a se vedea DCC nr.149 din 15 noiembrie 2022).

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

21. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 16 (egalitatea) şi 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) din Constituţie.

22. Curtea precizează că articolul 16 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26).

23. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea reţine că în cauza în care a fost ridicată excepţia, autorul sesizării a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să execute o obligaţie civilă în care are calitatea de fidejusor. Având în vedere că debitorul obligaţiei garantate a fost lichidat pentru cauză de insolvabilitate şi, în consecinţă, descărcat "de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului" (articolul 135 din Legea insolvabilităţii), inclusiv de datoria pe care o avea faţă de reclamantul din cauza în care a fost ridicată excepţia, autorul consideră că textul "[d]egrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului" din alin.(6) din articolul 135 din Legea insolvabilităţii încalcă dreptul fundamental de proprietate al fidejusorului. Încălcarea acestui drept se argumentează prin faptul că norma contestată permite obligaţiei de fidejusiune (accesorie) să subziste, deşi obligaţia garantată (principală) a încetat în legătură cu lichidarea debitorului, iar fidejusorul, la rândul său, a pierdut posibilitatea să se substituie creditorului şi să încaseze creanţa de la debitor.

24. Curtea notează că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, poate suporta limitări şi este susceptibil de ingerinţe ale statului în ceea ce priveşte exercitarea atributelor sale. Limitarea exerciţiului acestui drept poate fi impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general, precum şi pentru protecţia drepturilor şi a libertăţilor altor persoane. Astfel, legislatorul deţine competenţa constituţională de a reglementa prin lege organică: (i) regimul juridic general al proprietăţii (articolul 72 alin.(3) lit.i) din Constituţie); (ii) procedura de judecată (articolul 115 alin.(4) din Constituţie) a diferitelor categorii de litigii, inclusiv de judecare a cauzelor în privinţa debitorilor insolvabili. Curtea reţine că Legea insolvabilităţii înglobează norme juridice de drept material şi de drept procedural care au ca scop de a proteja, în special, dreptul de proprietate al creditorilor în raport cu debitorul insolvabil. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că scopul general al Legii insolvabilităţii constă în satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 55), iar obligaţia fidejusorului, care a garantat iniţial că va executa obligaţia debitorului, ţine de protejarea dreptului de proprietate al creditorului.

25. De asemenea, Curtea reţine că prin reglementarea instituţiei fidejusiunii legislatorul a îndeplinit obligaţia pozitivă a statului de a asigura circuitul civil cu instrumente juridice adecvate de realizare şi protecţie a dreptului de proprietate privată la încheierea actelor juridice. În cazul în care o persoană privată aduce atingere dreptului la respectarea bunurilor, reglementările juridice trebuie să asigure protecţie suficientă dar şi căi de atac efective, pentru ca victima unei ingerinţe să îşi poată revendica drepturile încălcate, precum şi să obţină despăgubiri pentru orice prejudiciu suferit (a se vedea Blumberga v. Letonia, 14 octombrie 2008, § 67; Kotov v. Rusia, [MC], 3 aprilie 2012, § 113).

26. Curtea observă că autorul critică o normă care-l obligă să execute o obligaţie pentru care a garantat în calitate de fidejusor. De regulă, angajarea fidejusorului prin contract să garanteze în faţa creditorului că va executa obligaţia unei a treia persoane (debitor) reprezintă o decizie personală asumată pentru un eventual risc. Aşadar, legislatorul prin norma contestată obligă fidejusorul să execute obligaţia pentru care a garantat şi nici lichidarea debitorului nu-l scuteşte de această obligaţie.

27. Mai mult, argumentele prezentate de autorul excepţiei cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie se referă la o analiză a prevederilor contestate cu articolele referitoare la fidejusiune din Codul civil până la republicarea din 1 martie 2019. Din această perspectivă, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unei prevederi legale are în vedere compatibilitatea acesteia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, nu compararea acestora cu prevederile cuprinse în acelaşi act normativ sau în acte normative diferite şi emiterea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.86 din 25 iulie 2024, § 27; DCC nr.98 din 1 august 2024, § 25).

28. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 135 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Pavel Pitihin, în interesele dlui Andrei Tabuica, în dosarul nr.2-220/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.