Decizie nr.150 din 02.10.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.160g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.128 din 29 mai 2025 (înlocuirea apărătorului în procesul penal)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.160g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(4)

din Codul  de procedură penală, în redactarea

anterioară Legii nr.128 din 29 mai 2025

(înlocuirea apărătorului în procesul penal)

nr. 150  din  02.10.2025

 (în vigoare 02.10.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 573-575 art. 177 din 20.11.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 iulie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 octombrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.128 din 29 mai 2025, ridicată de dl avocat Sergiu Prodan, în interesele dlui Constantin Bucur, în dosarul nr.1-660/2023, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Andrei Guţu, judecător de la Judecătoria Bălţi, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Pe rolul Judecătoriei Bălţi, sediul central, se află cauza penală privind acuzare a dlui Constantin Bucur de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(3) din Codul penal (conducerea mijlocului de transport cu depăşirea limitelor de alcool admisibile sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe).

5. Prin încheierea din 26 mai 2025, pe baza articolului 70 alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.128 din 29 mai 2025, pentru că dl avocat Sergiu Prodan nu s-a prezentat la şedinţă, instanţa de judecată a dispus înlocuirea acestuia cu un avocat din oficiu.

6. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Sergiu Prodan a ridicat, în interesele dlui Constantin Bucur, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.128 din 29 mai 2025.

7. Printr-o încheiere din 2 iulie 2025, judecătorul cazului a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

" (1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normativ.

(3) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 70

Admiterea, desemnarea şi înlocuirea apărătorului,

confirmarea calităţii şi împuternicirilor lui

"[…]

(4) În cazul în care interesele justiţiei cer participarea apărătorului la procesul penal, iar acesta lipseşte nejustificat sau refuză să exercite apărarea, procurorul, prin ordonanţă motivată, sau instanţa de judecată, prin încheiere motivată, solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat pentru înlocuirea apărătorului şi acordă un termen rezonabil pentru pregătirea unei apărări efective. La judecarea cauzei penale în instanţă de judecată, avocatului desemnat i se acordă un termen suficient pentru pregătirea apărării.

(4¹) În cazul prevăzut la alin.(4), avocatul desemnat înlocuieşte apărătorul care lipseşte nejustificat sau care refuză să exercite apărarea numai pentru perioada absenţei nejustificate a acestuia.

(5) În cazurile prevăzute la alin.(3) şi (4), organul de urmărire penală sau instanţa poate să propună bănuitului, învinuitului, inculpatului să invite un alt apărător.

[…]"

[articolul 70 alineatul (4) în redactarea anterioară Legii nr.128 din 29 mai 2025]

Articolul 322

Participarea apărătorului la judecarea

cauzei şi efectele neprezentării lui

"[…]

(4) Înlocuirea apărătorului care nu s-a prezentat la şedinţă se admite doar cu consimţământul inculpatului.

(5) Dacă participarea apărătorului ales de inculpat este imposibilă pe o durată care depăşeşte 3 zile, instanţa amână şedinţa şi propune inculpatului să-şi aleagă un alt apărător, iar în caz de refuz al inculpatului de a-şi alege alt apărător, instanţa decide solicitarea desemnării, de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, a unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat. Pentru înlocuirea apărătorului în condiţiile prezentului alineat, instanţa stabileşte inculpatului un termen de 5 zile.

(6) Soluţionând chestiunea amânării şedinţei de judecată în legătură cu înlocuirea apărătorului, instanţa ia în considerare oportunitatea unei asemenea hotărâri, ţinând cont de durata de timp deja utilizată pentru judecare, de complexitatea cauzei, de durata de timp necesară pentru studierea materialelor cauzei de către apărătorul care intervine în proces, precum şi de alte circumstanţe pentru pregătirea apărării. Instanţa îi oferă apărătorului care a intervenit în proces timp suficient şi îi asigură posibilităţile respective pentru a lua cunoştinţă de materialele cauzei, inclusiv de cele cercetate în instanţă, şi pentru a se pregăti de participarea de mai departe în proces, însă înlocuirea apărătorului nu necesită reluarea judecării cauzei de la început. Apărătorul este în drept să solicite repetarea unor acţiuni procesuale deja efectuate în şedinţă în lipsa lui dacă are de concretizat chestiuni suplimentare."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul sesizării susţine că norma contestată omite să stabilească criterii clare şi previzibile care ar admite înlocuirea apărătorului în procesul penal. Acesta consideră că omisiunea respectivă afectează în mod direct exercitarea eficientă a dreptului la apărare, întrucât îi permite instanţei de judecată să îl înlocuiască pe apărătorul ales fără respectarea unor condiţii obiective, stabilite prin lege.

11. Autorul sesizării menţionează că sintagma "termen suficient pentru pregătirea apărării" utilizat de legislator în norma contestată este neclar şi de cele mai dese ori este insuficient pentru pregătirea apărării.

12. Mai mult, autorul sesizării susţine că norma contestată îi oferă procurorului competenţa de a dispune înlocuirea apărătorului în proces, iar acest aspect contravine principiului contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în proces.

13. Totodată, autorul sesizării afirmă că norma contestată contravine prevederilor articolului 322 din Codul de procedură penală.

14. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 20, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 70 alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.128 din 29 mai 2025, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea reţine că, deşi articolul 70 alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.128 din 29 mai 2025, a fost modificat, acesta continuă să producă efecte în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece acesta era în vigoare la data când instanţa de judecată a dispus înlocuirea acestuia cu un avocat din oficiu. Curtea admite că instanţa de judecată va ţine cont de prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate face obiectul de examinare al Curţii dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.23 din 5 august 2021, § 30).

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

22. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 (statul Republica Moldova), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1, 4 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

24. Referitor la articolul 20 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează norma constituţională menţionată. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16). Anterior, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, pentru că ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.93 din 1 august 2023, § 23; DCC nr.46 din 14 mai 2024, § 20).

25. Referitor la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea consideră că nu este nici posibil, nici rezonabil ca legislatorul să stabilească în Codul de procedură penală o listă exhaustivă a motivelor care ar determina înlocuirea apărătorului în proces. De altfel, o asemenea listă ar putea omite reglementarea unor situaţii care ar justifica, în mod rezonabil, înlocuirea acestuia. Aprecierea motivelor care determină înlocuirea apărătorului în proces reprezintă prerogativa instanţelor de judecată, care au latitudinea de a decide în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei.

26. Curtea Europeană a constatat că o lege poate îndeplini totuşi condiţia previzibilităţii chiar dacă persoana în cauză trebuie să recurgă la o consiliere juridică adecvată sau prin interpretarea acesteia de către instanţe, pentru a evalua, într-o măsură rezonabilă, consecinţele pe care le poate avea o anumită acţiune (a se vedea Yüksel Yalçinkaya v. Turcia [MC], 26 septembrie 2023, § 238; Saakashvili v. Georgia, 23 mai 2024, § 141; Bădescu şi alţii v. România, 15 aprilie 2025, § 122).

27. Cu privire la articolul 26 din Constituţie, Curtea reţine că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor (a se vedea HCC nr.22 din 6 august 2020, § 29).

28. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat că o persoană acuzată de o infracţiune care nu doreşte să se apere personal trebuie să poată recurge la asistenţă juridică aleasă de ea. Echitatea procedurilor impune ca un acuzat să poată obţine întreaga gamă de servicii asociate în mod specific cu asistenţa juridică. Articolul 6 § 3 litera c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu impune un anumit mod de exercitare a dreptului la apărare, lăsând statelor părţi o marjă de apreciere în alegerea mijloacelor adecvate pentru garantarea acestui drept în cadrul sistemelor lor judiciare naţionale (a se vedea Elif Nazan Seker contra Turcia, nr.41954/10, 8 martie 2022, § 42).

29. Potrivit articolului 26 alin.(3) din Constituţie, în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. De asemenea, potrivit articolului 17 din Codul de procedură penală, în procesul penal, părţile au dreptul să fie asistate sau, după caz, reprezentate de un apărător ales ori de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat; instanţa judecătorească este obligată să le asigure deplina exercitare a drepturilor lor procesuale, în condiţiile Codului. Mai mult, articolele 70 alin.(4) şi 322 alin.(5) din Codul de procedură penală le oferă instanţelor de judecată posibilitatea de a-l înlocui pe apărătorul din proces atunci când acesta lipseşte nejustificat sau refuză să exercite apărarea.

30. Referitor la criticile avansate de autor, Curtea reţine că înlocuirea apărătorului reprezintă o situaţie excepţională, care se aplică în mod temporar, exclusiv în interesul justiţiei. Dispoziţia contestată are ca scop asigurarea desfăşurării continue şi eficiente a procesului penal, în condiţiile în care apărătorul lipseşte în mod nejustificat sau refuză să-şi exercite obligaţiile procesuale. În asemenea cazuri, pentru a evita amânările repetate şi riscul tergiversării procesului, legea oferă posibilitatea desemnării unui apărător, inclusiv din cadrul sistemului de asistenţă juridică garantată de stat.

31. Curtea observă că Codul de procedură penală conţine suficiente garanţii menite să asigure exercitarea efectivă a dreptului la apărare atunci când se dispune înlocuirea apărătorului: (i) consimţământul inculpatului de a înlocui apărătorul; (ii) posibilitatea inculpatului de a-şi alege un alt apărător; (iii) înlocuirea apărătorului ales se aplică pe durata absenţei nejustificate a apărătorului ales (a se vedea articolele 70 alin.(4¹) şi 322 alin.(4) din Codul de procedură penală).

32. De asemenea, Curtea evidenţiază că legislaţia procesual-penală îi impune instanţei de judecată obligaţia de a-i acorda noului apărător un termen suficient pentru pregătirea apărării. Durata acestui termen variază în funcţie de specificul fiecărui caz, instanţele având o marjă de apreciere discreţionară în această privinţă ( a se vedea articolul 322 alin.(6) din Codul de procedură penală).

33. Referitor la obiecţiile formulate de autorul sesizării, potrivit cărora norma contestată, prin prerogativa oferită procurorului de a dispune înlocuirea apărătorului în proces, ar contraveni principiilor contradictorialităţii şi egalităţii armelor, Curtea constată că, în această parte, sesizarea în discuţie este o actio popularis, întrucât cauza în care este ridicată excepţia vizează înlocuirea apărătorului la etapa de judecare a cauzei penale, nu în faza de urmărire penală.

34. Referitor la criticile autorului sesizării că norma contestată contravine prevederilor articolului 322 din Codul de procedură penală, Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate sau neconcordanţă între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, Curtea reiterează că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în situaţii concrete reprezintă o competenţă a instanţelor judecătoreşti (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.126 din 5 august 2021, § 38).

35. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 1, 4, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

36. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.128 din 29 mai 2025, ridicată de dl avocat Sergiu Prodan, în interesele dlui Constantin Bucur, în dosarul nr.1-660/2023, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.