Decizie nr.164 din 01.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.119g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 142 alin.(2) din Codul de procedură penală (competenţa instanţei de a refuza efectuarea unei expertize suplimentare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.119g/2022 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 142

alin. (2) din Codul de  procedură  penală

(competenţa instanţei de a refuza efectuarea

unei expertize suplimentare)

nr. 164  din  01.12.2022

 (în vigoare 01.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 413-425 art.199 din 23.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 15 iulie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 1 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] reieşind din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză judiciară anterioare [...]" din articolul 142 alin.(2) ultima teză din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele dlui Andrei Cociorba, parte în dosarul nr.1-50/2015, pendinte la Judecătoria Anenii Noi, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Maria Chiperi de la Judecătoria Anenii Noi, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Împotriva dlui Andrei Cociorba a fost pornită o cauză penală pentru comiterea infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, care a condus la vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

4. În cadrul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză tehnică a automobilului de către Centrul tehnico-criminalistic şi expertize judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei. În cadrul examinării cauzei, la solicitarea apărării, s-a efectuat o altă expertiză de către Centrul de Expertize Independente "CEXIN" S.R.L.

5. Dat fiind faptul că au apărut întrebări noi referitoare la circumstanţele examinate, instanţa a dispus, la solicitarea procurorului, o expertiză suplimentară, care a fost efectuată de Centrul Naţional de Expertize Judiciare şi prezentată instanţei de judecată.

6. De asemenea, cu privire la aceleaşi întrebări formulate de procuror, dl Andrei Cociorba i-a solicitat Centrului de Expertize Independente "CEXIN" S.R.L. efectuarea unei contraexpertize. În acest sens, apărarea i-a solicitat instanţei de judecată să dispună transmiterea materialelor cauzei către instituţia de expertiză judiciară menţionată. La 30 martie 2021, instanţa a respins demersul în conformitate cu articolul 142 alin.(2) teza finală din Codul de procedură penală.

7. La 26 mai 2022, dl avocat Gheorghe Postolachi a solicitat, în mod repetat, efectuarea unei expertize suplimentare. Instanţa a respins cererea avocatului, invocând aceleaşi prevederi.

8. Din acest motiv, dl avocat Gheorghe Postolachi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] reieşind din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză judiciară anterioare [...]" din articolul 142 alin.(2) din Codul de procedură penală.

9. Judecătoria Anenii Noi, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională. Totodată, instanţa de judecată a suspendat examinarea cauzei până la soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"[...]

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 142

Temeiurile pentru dispunerea şi efectuarea expertizei judiciare

"[...]

(2) Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sînt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanţei de judecată, să înainteze instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. În acest caz, organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată este obligată să remită instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele necesare efectuării expertizei judiciare. Raportul de expertiză judiciară întocmit la cererea părţilor se prezintă de către parte organului de urmărire penală, procurorului sau instanţei de judecată, se anexează la materialele cauzei penale şi urmează a fi apreciat în coroborare cu alte probe. În cazul în care, reieşind din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză anterioare, se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare solicitate de către părţi, iar efectuarea unei alte expertize va condiţiona tergiversarea procesului penal, organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată respinge cererea părţilor.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul afirmă că prevederile contestate reglementează competenţa instanţei de judecată de a respinge cererea părţilor privind efectuarea expertizei judiciare suplimentare, dacă din rapoartele de expertiză anterioare se constată inoportunitatea acesteia, iar efectuarea altei expertize va conduce la tergiversarea procesului.

13. Autorul afirmă că, la respingerea unei astfel de cereri, norma contestată obligă instanţa de judecată să analizeze, de fapt, rapoartele de expertiză anterioare, fapt care nu este permis la etapa cercetării judecătoreşti.

14. Totodată, autorul pretinde că prevederile contestate îi oferă instanţei de judecată o marjă de discreţie prea largă cu privire la oportunitatea efectuării unei expertize judiciare suplimentare.

15. Prin urmare, autorul sesizării susţine că textul "reieşind din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză judiciară anterioare" nu corespunde exigenţei calităţii legii şi limitează dreptul părţilor la apărare şi la un proces echitabil, contrar articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(2), 20, 21, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul părţii în proces. Astfel, Curtea constată că ea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care instanţa de judecată a respins cererea avocatului cu privire la efectuarea unei expertize judiciare suplimentare. Curtea observă că, deşi instanţa care a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a aplicat prevederile contestate, ea totuşi a suspendat dezbaterile judiciare până la soluţionarea prezentei excepţii (a se vedea § 9 supra). În aceste condiţii, Curtea reţine că este competentă să continue examinarea sesizării în cauză.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă textul "[...] reieşind din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză judiciară anterioare [...]" din articolul 142 alin.(2) teza finală din Codul de procedură penală, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor invocate în prezenta sesizare.

21. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 alin.(2) [drepturile şi libertăţile omului], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

22. Cu privire la articolele 1 alin.(3), 4 alin.(2), 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20; DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 22).

23. Referitor la articolul 21 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţii nu a prezentat argumente care să demonstreze incidenţa acestuia în prezenta cauză.

24. Referitor la pretinsa încălcare a articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorul pretinde că prevederile contestate: (a) obligă instanţa de judecată să analizeze, de fapt, rapoartele de expertiză anterioare, fapt care nu poate avea loc în faza cercetării judecătoreşti, şi (b) oferă o marjă discreţionară prea largă instanţei de judecată cu privire la determinarea oportunităţii efectuării unei expertize judiciare suplimentare.

25. Cu titlu preliminar, Curtea notează că dispunerea unei expertize judiciare constituie o obligaţie procesuală a procurorului (organului de urmărire penală), în faza de urmărire penală, dacă circumstanţele cauzei o justifică. Expertiza urmează a fi dispusă şi în favoarea învinuitului pentru a respecta drepturile procesuale ale acestuia, inclusiv principiul egalităţii armelor. În cazul unei omisiuni a procurorului (organului de urmărire penală) de a respecta o asemenea obligaţie, persoanele interesate pot utiliza instrumentele procesuale prevăzute în instituţia controlului judiciar al procedurii prejudiciale. Părţile interesate pot solicita efectuarea unei expertize judiciare la judecarea cauzei în prima instanţă sau în instanţa de apel (DCC nr.98 din 6 septembrie 2018, § 22).

26. Curtea reţine că, potrivit articolului 142 alin.(2) din Codul de procedură penală, părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanţei de judecată, să înainteze instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. În acest caz, organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată sunt obligate să remită instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele necesare efectuării expertizei judiciare.

27. Aşadar, efectuarea unei expertize judiciare pentru constatarea circumstanţelor cauzei constituie o obligaţie pozitivă a autorităţilor, ce derivă din articolul 124 alin.(1) din Constituţie, iar dreptul părţilor de a solicita efectuarea unei expertize din iniţiativă proprie şi pe cont propriu este o garanţie suplimentară prevăzută de normele procesuale (a se vedea în acest sens DCC nr.98 din 6 septembrie 2018, § 22).

28. Pe de altă parte, Curtea reţine că ultima teză din aceeaşi normă prevede competenţa organului de urmărire penală, a procurorului sau a instanţei de judecată de a respinge cererea părţii cu privire la efectuarea expertizei suplimentare dacă din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză anterioare se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare şi dacă efectuarea unei alte expertize va condiţiona tergiversarea procesului penal.

29. Analizând norma contestată, Curtea menţionează că rolul instanţei de judecată este de a evalua necesitatea dispunerii unei expertize judiciare în funcţie de circumstanţele cauzei şi de noile întrebări formulate de părţi. Astfel, instanţa de judecată verifică în ce măsură rapoartele de expertiză anterioare oferă sau nu un răspuns pentru noile întrebări formulate de părţi, iar acest fapt nu conduce la ideea că aceasta s-ar pronunţa asupra probelor deja administrate pe parcursul procesului sau asupra vinovăţiei persoanei.

30. Totodată, Curtea notează că instanţa de judecată nu dispune de o marjă de discreţie nelimitată atunci când decide oportunitatea efectuării sau a neefectuării expertizei suplimentare. Dimpotrivă, norma contestată obligă instanţa de judecată să justifice inoportunitatea dispunerii unei noi expertize, pe de o parte, şi să verifice dacă aceasta afectează celeritatea procesului penal, pe de altă parte. De altfel, în lipsa prevederilor în discuţie, instanţa de judecată ar trebui să dispună efectuarea expertizei judiciare ori de câte ori există o cerere în acest sens din partea părţilor interesate, deşi circumstanţele cauzei ar putea să nu reclame o nouă expertiză, iar efectuarea acesteia ar tergiversa soluţionarea cauzei penale.

31. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că instanţele naţionale dispun de o marjă largă de apreciere în ceea ce priveşte admisibilitatea probelor şi necesitatea administrării acestora (a se vedea Kasparov şi alţii v. Rusia, 3 octombrie 2013, § 57; Murtazaliyeva v. Rusia, 9 mai 2017, § 80).

32. Totodată, condiţia caracterului echitabil al procesului nu-i impune instanţei de fond obligaţia de a dispune efectuarea unei expertize sau orice altă măsură de investigaţie doar pentru că o parte a solicitat-o. Atunci când apărarea insistă ca instanţa de judecată să audieze un martor sau să administreze alte probe (cum ar fi în cazul dat un raport de expertiză), este de competenţa instanţelor naţionale să decidă dacă este necesar să accepte examinarea probelor respective în cadrul procesului. Instanţa naţională are competenţa, sub rezerva respectării prevederilor Convenţiei, să refuze audierea martorilor propuşi de apărare, de exemplu, pentru că consideră că este puţin probabil că acestea vor ajuta la stabilirea adevărului (a se vedea, mutatis mutandis, cauzele Khodorkovskiy şi Lebedev v. Rusia, 25 iulie 2013, § 718; Poletan şi Azirovik v. Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, 12 mai 2016, § 95). Aşadar, în prezenta cauză, Curtea reţine că nu există o ingerinţă în drepturile garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie.

33. De altfel, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării ridică, de fapt, o problemă de aplicare a legii. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine instanţelor de judecată (DCC nr.27 din 24 februarie 2022, § 28). În aceste condiţii, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate în raport cu prevederile contestate.

34. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.107g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] reieşind din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză judiciară anterioare [...]" din articolul 142 alin.(2) ultima teză din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele dlui Andrei Cociorba, parte în dosarul nr.1-50/2015, pendinte la Judecătoria Anenii Noi, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.