Decizie nr.17 din 12.02.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.129g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (dreptul de a înainta o cerere introductivă în cazul nerealizării planului procedurii de restructurare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.129g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 217

alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(dreptul de a înainta o cerere introductivă în cazul

nerealizării planului procedurii de restructurare)

nr. 17  din  12.02.2026

 (în vigoare 12.02.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.105-107 art. 31 din 05.03.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 iunie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 februarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "fiecare creditor" din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Leşanu, în interesele dlui Anatolie Culciţchi, în dosarul nr.2i-103/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către domnul judecător Alexandru Arhip, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea din 13 octombrie 2016, Curtea de Apel Chişinău a intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA "Scana" (în continuare – Scana).

4. Printr-o hotărâre din 13 noiembrie 2019, Judecătoria Chişinău a confirmat planul procedurii de restructurare în privinţa Scana. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău din 10 octombrie 2022, a confirmat planul procedurii de restructurare modificat.

5. La 30 noiembrie 2024, SRL "Basconslux", în temeiul articolului 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii a formulat o cerere introductivă în privinţa Scana.

6. Printr-o încheiere din 26 martie 2025, Judecătoria Chişinău a respins o cerere formulată de membrii Comitetului creditorilor şi de reprezentantul debitorului pentru restituirea cererii introductive înaintate de Basconslux. Printr-o încheiere din 13 mai 2025, Judecătoria Chişinău a respins o cerere formulată de reprezentantul debitorului pentru încetarea procedurii de examinare a cererii introductive înaintate de Basconslux.

7. La 22 mai 2025, dl avocat Tudor Leşanu a ridicat, în interesele dlui Anatolie Culciţchi, administrator statutar al Scana, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "fiecare creditor" din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

8. Printr-o încheiere din 3 iunie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[...]."

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 217

Cererea de lichidare în cazul nerealizării planului procedurii de restructurare

"(1) Dacă, pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare, debitorul nu respectă prevederile lui sau planul nu este realizat în termen, comitetul creditorilor sau fiecare creditor poate înainta o nouă cerere introductivă, care va avea ca efect intrarea în faliment şi lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui.

(2) Intentarea procedurii falimentului ca rezultat al neexecutării planului procedurii de restructurare conduce la revocarea planului. În acest caz, creditorii ale căror creanţe au fost stinse ca urmare a executării planului sunt obligaţi să restituie tot ceea ce au primit. Creanţele unor astfel de creditori se restabilesc în tabelul creanţelor în mărimea corespunzătoare.

(3) Revocarea planului procedurii de restructurare nu serveşte temei pentru restituirea sumelor achitate creditorilor masei şi creditorilor cu creanţe de rangul întâi şi doi în perioada aplicării planului.

(4) Creanţele amânate sau eşalonate prin planul procedurii de restructurare, odată cu revocarea acestuia, se restabilesc la scadenţă.

(5) Înregistrarea cererii menţionate la alin.(1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când instanţa de insolvabilitate nu hotărăşte asupra ei.

(6) Hotărârea instanţei de insolvabilitate cu privire la respingerea unei noi cereri introductive poate fi atacată cu apel de către creditori.

(7) Respingerea apelului nu exclude posibilitatea înaintării ulterioare de către creditori a unei cereri introductive dacă aceştia consideră continuarea executării planului procedurii de restructurare drept o cauză a pierderii patrimoniului debitorului, care a afectat interesele creditorilor.

(8) În partea nereglementată de prezentul articol se aplică efectele prevăzute de legislaţia civilă la nulitatea actelor juridice."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul contestat este lipsit de claritate şi de previzibilitate, pentru că nu distinge între creditorii validaţi şi creditorii ale căror creanţe au apărut după intentarea procesului de insolvabilitate. Norma contestată nu-i permite debitorului să ştie cine ar putea formula în privinţa sa o cerere introductivă pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare şi temeiul unei asemenea cereri.

12. Autorul excepţiei pretinde că sintagma contestată admite ca o persoană care nu are o creanţă validată în tabelul creanţelor să formuleze o cerere de lichidare a debitorului. El consideră că o asemenea acţiune ar echivala cu o procedură de executare indirectă, desfăşurată contrar principiilor unui proces echitabil, i.e. principiului contradictorialităţii şi dreptului la apărare. Autorul menţionează că ambiguitatea textului contestat ar putea fi înlăturată prin limitarea cercului persoanelor care pot formula o cerere introductivă în cazul nerealizării planului procedurii de restructurare la "comitetul creditorilor sau creditorul inclus în programul de stingere a creanţelor din planul procedurii de restructurare în mod individual".

13. Totodată, autorul afirmă că sintagma contestată lipseşte de eficienţă condiţiile stabilite în planul confirmat, care sunt favorabile debitorului şi creditorilor. În cazul intrării în faliment şi lichidării patrimoniului debitorului pe baza unei cereri formulate de o persoană care nu este creditor validat şi care nu este vizată nemijlocit de nerealizarea planului ar putea fi încălcat dreptul de proprietate al debitorului din perspectiva dreptului de a-şi continua activitatea, de a-şi conserva bunurile şi de a-şi realiza obligaţiile conform unui plan judiciar. De asemenea, ar putea fi încălcat şi dreptul de proprietate al creditorilor garantaţi, care nu vor putea prelua bunurile debitorului în contul creanţelor validate.

14. În opinia autorului sesizării, textul contestat contravine articolelor 8, 16, 20, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma "fiecare creditor" din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii. Curtea reţine că unele prevederi ale articolului 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, fiind pronunţate, în acest sens, Deciziile nr.179 din 25 noiembrie 2021 şi nr.116 din 8 septembrie 2022. Curtea constată că sintagma "fiecare creditor" nu a făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin prisma argumentelor avansate de autor.

19. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de insolvabilitate care are ca obiect o cerere introductivă depusă împotriva debitorului, care implementează un plan al procedurii de restructurare, de către o persoană care pretinde că are o creanţă apărută pe parcursul derulării planului procedurii de restructurare. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.77 din 27 iunie 2024, § 18).

21. Autorul excepţiei susţine că sintagma contestată contravine articolelor 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

22. Cu privire la incidenţa articolului 8 din Constituţie, Curtea subliniază că, în prezenta cauză, acesta comportă un caracter general şi nu poate reprezenta un reper separat (DCC nr.148 din 28 septembrie 2021, § 24).

23. Curtea reaminteşte că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (DCC nr.141 din 26 octombrie 2023, § 21; DCC nr.162 din 30 noiembrie 2023, § 17; DCC nr.53 din 4 iunie 2024, § 18).

24. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta reglementează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Condiţia din acest articol, potrivit căreia cauzele trebuie examinate în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul asigurării respectării principiilor fundamentale ale procesului judiciar, i.e. a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, ambele instituind egalitatea deplină a părţilor în proces (HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 31).

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care le au, potrivit legii, persoanele în vederea apărării intereselor lor. Acest drept este restrâns în situaţia în care persoana nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa (DCC nr.153 din 14 noiembrie 2023, § 24; DCC nr.91 din 28 iulie 2025, § 32).

26. Autorul afirmă că sintagma contestată nu permite cunoaşterea certă a categoriei creditorilor care ar fi în drept să formuleze cererea introductivă împotriva debitorului care nu respectă planul procedurii de restructurare. În opinia sa, admiterea în proces a unei persoane care nu are o creanţă validată şi inclusă în plan, şi căreia acest plan nu-i este opozabil ar afecta caracterul echitabil al procedurii şi, nemijlocit, exercitarea dreptului la apărare.

27. Din analiza coroborată a dispoziţiilor Legii insolvabilităţii, Curtea reţine că legislatorul a reglementat o procedură de restructurare aplicabilă debitorului insolvabil pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului insolvabil. În acest sens, legislatorul a prevăzut că procedura de restructurare presupune implementarea unui plan complex de măsuri în vederea remedierii financiare şi economice a debitorului şi achitării datoriilor acestuia conform programului de plată a creanţelor faţă de creditorii validaţi. Planul procedurii de restructurare dobândeşte valoare juridică şi devine executoriu dacă este confirmat printr-o hotărâre irevocabilă a instanţei de insolvabilitate, caz în care debitorul insolvabil reintră în dreptul de a administra masa sa debitoare. Legislatorul a prevăzut că executarea planului nu va depăşi 3 ani (în cazuri excepţionale, poate fi prelungit cu 2 ani), iar la expirarea acestuia instanţa este ţinută să pronunţe o hotărâre de încetare a procedurii. Încetarea procedurii de restructurare poate fi dispusă motivat de către instanţa de insolvabilitate şi până la expirarea termenului prevăzut dacă creanţele prevăzute de plan şi supravegheate au fost executate sau le-a fost asigurată executarea. În cazul în care debitorul nu respectă prevederile planului sau acesta nu este realizat în termen, legislatorul a prevăzut dreptul comitetului creditorilor şi al fiecărui creditor al debitorului insolvabil de a formula o nouă cerere introductivă, care va avea ca efect intrarea în faliment a debitorului, fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii debitorului.

28. Deşi autorul afirmă lipsa de claritate şi previzibilitate a sintagmei contestate, Curtea observă că legislatorul a stabilit expres subiectele care pot formula o cerere de lichidare în cazul nerealizării planului procedurii de restructurare, i.e. comitetul creditorului sau fiecare creditor. De asemenea, legislatorul a legat naşterea dreptului de a formula cererea introductivă în perioada realizării planului procedurii de restructurare de întrunirea unor condiţii precise, cum ar fi: (i) debitorul nu respectă prevederile planului; şi/sau (ii) planul nu este realizat în termen.

29. Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (DCC nr.138 din 29 septembrie 2022, § 33). Având în vedere circumstanţele acestei cauze, Curtea observă că legislatorul a instituit un drept procedural de a "înainta o nouă cerere introductivă" în cazul subiectului al cărui drept material a fost încălcat prin neexecutarea planului procedurii de restructurare.

30. Curtea notează că, atunci când se invocă o ingerinţă într-un drept fundamental, persoana interesată trebuie să aibă la dispoziţie suficiente garanţii procedurale şi trebuie să aibă posibilitatea unui acces efectiv la un tribunal, care să se pronunţe cu privire la pretinsele ingerinţe în dreptul său (HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 66).

31. Având în vedere că debitorul este participant la procesul de insolvabilitate (articolul 4 alin.(1) din Legea insolvabilităţii), Curtea reţine că "planul confirmat se consideră drept o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului" (a se vedea art.208 alin.(3)), iar debitorul "[...] reintră în dreptul de administrare a masei debitoare în conformitate cu planul confirmat [...]" (a se vedea art.210 alin.(1)) şi "[...] va fi condus de administratorul insolvabilităţii sau de reprezentantul debitorului sub supravegherea administratorului insolvabilităţii [...]" (a se vedea art.210 alin.(2)). Astfel, în cazul examinării unei noi cereri introductive formulate împotriva debitorului care realizează planul procedurii de restructurare, textul contestat nu-l împiedică pe acesta (pe debitor), fie că este reprezentat de administratorul insolvabilităţii, fie de administratorul statutar, să se apere, inclusiv să dovedească în faţa instanţei de insolvabilitate că respectă prevederile planului şi/sau le realizează în termen (a se vedea, în acest sens, DCC nr.116 din 8 septembrie 2022, § 23), precum şi că semnatarul cererii introductive nu este afectat de plan.

32. Mai mult, autorul sesizării nu pretinde că i-ar fi limitate mijloacele procedurale necesare pentru a-şi realiza dreptul la apărare. Criticile acestuia se referă la dreptul altei persoane de a formula o cerere introductivă cu privire la lichidarea debitorului. Totuşi, Curtea observă că formularea pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare a unei cereri introductive de către comitetul creditorilor sau de fiecare creditor nu afectează caracterul echitabil al procedurii în modul pretins de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere garanţiile prevăzute de lege.

33. Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie prin prisma argumentelor autorului.

34. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea notează că dreptul fiecărui creditor de a înainta o nouă cerere introductivă, pe baza articolului 217 din Legea insolvabilităţii, nu implică intrarea în faliment şi lipsirea automată a debitorului de proprietatea sa. Curtea are în vedere că valorificarea patrimoniului debitorului într-un proces de restructurare are scopul de a asigura echilibrul între interesul debitorului insolvabil, pentru păstrarea, majorarea şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, şi interesul creditorilor, pentru a-şi valorifica creanţele într-o măsură cât mai mare. Curtea observă că formularea unei cereri introductive nu suspendă continuarea activităţii debitorului care realizează planul procedurii de restructurare până când instanţa de insolvabilitate nu hotărăşte asupra ei (articolul 217 alin.(5)), într-un proces desfăşurat în condiţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii insolvabilităţii (articolul 5 alin.(1)). Astfel, formularea cererii introductive de "fiecare creditor" nu lipseşte de eficienţă condiţiile stipulate în planul procedurii de restructurare şi nu limitează debitorul în executarea acestuia.

35. În aceste condiţii, Curtea nu constată existenţa unei ingerinţe în dreptul de proprietate garantat de articolul 46 din Constituţie.

36. Suplimentar, Curtea observă că autorul sesizării anticipează o anumită soluţie a instanţei de insolvabilitate şi solicită Curţii o interpretare a normei contestate referitoare la dreptul unui eventual creditor al masei debitoare de a formula o cerere introductivă împotriva debitorului care implementează un plan al procedurii de restructurare. Curtea reiterează că problemele de interpretare şi aplicare a legii într-o cauză concretă revin, prin definiţie, instanţelor de judecată, şi nu Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.111 din 12 septembrie 2024, § 28; DCC nr.52 din 4 iunie 2024, § 25). Totodată, Curtea reiterează că legile trebuie interpretate şi aplicate ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, iar Legea insolvabilităţii conţine repere obiective care-i permit instanţei interpretarea textului "fiecare creditor" din articolul 217 alin.(1) din Lege.

37. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "fiecare creditor" din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Leşanu, în interesele dlui Anatolie Culciţchi, în dosarul nr.2i-103/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.