Decizie nr.172 din 11.11.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.195g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 66 alin.(1) lit.a) din Legea nr.139 din 2 iulie 2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe (încălcarea drepturilor de autor prin intermediul reţelelor de calculatoare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.195g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 66 alin.(1) lit.a) din Legea nr.139

din 2 iulie 2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe

(încălcarea drepturilor de autor prin intermediul reţelelor

de calculatoare)

nr. 172  din  11.11.2021

 (în vigoare 11.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 302-306 art. 224 din 10.12.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 23 august 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 66 alin.(1) lit.a) din Legea nr.139 din 2 iulie 2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, ridicată de dna avocat Iulia Furtună şi dl avocat Vladimir Palamarciuc în interesele companiei LinkedIn Corporation, parte în dosarul nr.2-15715/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Natalia Lupaşcu de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 19 august 2019, Eugeniu Turuta, Martin Christian Turuta şi Radu Turuta au înaintat o acţiune în justiţie împotriva companiei LinkedIn Corporation, prin care au solicitat, inter alia, constatarea încălcării drepturilor patrimoniale de autor şi încasarea venitului ratat.

4. În cadrul procesului, pe 28 iulie 2021, avocaţii dna Iulia Furtună şi dl Vladimir Palamarciuc au ridicat, în interesele companiei LinkedIn Corporation, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 66 alin.(1) lit.a) din Legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

5. Pe 6 august 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a emis o încheiere prin care a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sânt garantate."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sânt factorii de bază ai economiei."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[...]."

7. Prevederile relevante ale Legii nr.139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt următoarele:

Articolul 66

Încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe

prin intermediul reţelelor de calculatoare

"(1) Persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, se consideră complice atunci când contribuie nemijlocit la încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe şi poartă răspundere pentru încălcarea acestor drepturi în următoarele cazuri:

a) dacă, având posibilitate tehnică să blocheze, să restricţioneze accesul şi/sau să şteargă în timp oportun obiectele ce sunt publicate şi/sau utilizate cu încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe şi fiind înştiinţată de titularul de drepturi respective sau de reprezentanţii săi (cu indicarea obiectului concret) despre încălcarea în cauză, nu a executat cerinţele titularului dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe privind blocarea, restricţionarea accesului şi/sau ştergerea obiectelor indicate;

b) dacă, fiind informată despre activitatea ilegală din domeniul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe, favorizează, finanţează şi contribuie la acţiunile ilegale ale altei persoane;

c) dacă publică informaţie eronată, modifică sau şterge informaţia privind titularul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe, inclusiv distribuie exemplare de opere şi/sau de obiecte ale drepturilor conexe despre care această informaţie a fost modificată sau ştearsă;

d) dacă pune intenţionat la dispoziţia terţelor persoane orice informaţie (linkuri, adrese web) care creează posibilitatea de a avea acces ilegal la obiectele dreptului de autor şi/sau ale drepturilor conexe.

(2) Persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, nu poartă răspundere pentru acţiunile ilegale ale altor persoane care se folosesc de serviciile sale pentru a încălca dreptul de autor şi/sau drepturile conexe dacă nu dispunea de informaţia despre acţiunile acestor persoane ori dacă nu are posibilitatea să restricţioneze accesul sau să şteargă obiectele publicate sau folosite cu încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

8. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii ei susţin că din interpretarea prevederilor contestate rezultă că persoana care acordă servicii de hosting răspunde retroactiv pentru faptele altor persoane. De asemenea, autorii excepţiei pretind că prin utilizarea termenului "complice" legislatorul prezumă vinovate persoanele fizice sau juridice care sunt acţionate în judecată pentru încălcarea drepturilor de autor prin prestarea de către acestea a serviciilor de hosting şi/sau de transmitere de date, fără ca vinovăţia lor să fie demonstrată în cadrul unui proces judiciar public, aşa cum stabileşte articolul 21 din Constituţie.

9. Mai mult, autorii sesizării susţin că prevederile contestate nu sunt clare în ceea ce priveşte momentul în care intervine răspunderea persoanei, respectiv perioada pentru care aceasta trebuie să achite despăgubiri, fapt care aduce atingere dreptului de proprietate.

10. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederea contestată este contrară articolelor 1 alin.(3), 9, 21, 23 alin.(2) şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate, care a fost ridicată de către reprezentanţii părţii în proces (a se vedea § 1 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie prevederile articolului 66 alin.(1) lit.a) din Legea nr.139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Dispoziţiile criticate reglementează răspunderea persoanelor fizice sau juridice pentru încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe prin intermediul reţelelor de calculatoare.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor prezentei sesizări. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei acţiuni civile cu privire la constatarea încălcării drepturilor de autor, încasarea venitului ratat şi a despăgubirilor aferente (a se vedea § 3-5 supra). Curtea admite că instanţa de judecată va aplica prevederile criticate la examinarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

15. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de drept comun (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Astfel, Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.17 din 9 februarie 2021, § 16).

16. Autorii sesizării susţin că dispoziţiile contestate nu corespund condiţiilor de calitate a legii garantate de articolul 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi că se mai încalcă articolele 1 alin.(3) [statul de drept], 9 [principiile fundamentale privind proprietatea], 21 [prezumţia nevinovăţiei] şi 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie.

17. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie, Curtea precizează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20; HCC nr.22 din 29 iulie 2021, § 24).

18. În continuare, Curtea va analiza dacă prevederile articolului 66 alin.(1) lit.a) din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe implică vreo ingerinţă în dreptul de proprietate garantat de articolele 9 şi 46 şi, respectiv, articolul 21 din Constituţie care garantează prezumţia nevinovăţiei.

19. Cu privire la incidenţa articolelor 9 şi 46 din Constituţie, Curtea observă că norma contestată prevede că la cererea titularilor de drepturi sau reprezentanţilor acestora persoana care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, trebuie, în timp oportun, să restricţioneze accesul şi/sau să şteargă obiectele ce sunt publicate şi/sau utilizate cu încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe. În cazul neexecutării cerinţelor titularilor drepturilor în timp oportun, împotriva persoanei care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, pot fi iniţiate acţiuni în instanţa de judecată [a se vedea articolul 55 din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe].

20. Curtea reţine că autorii sesizării afirmă că termenul "complice" din norma contestată ar aparţine legislaţiei penale şi ar fi impropriu împrumutată de legislaţia civilă. Autorii pretind că normele contestate ar fi imprevizibile şi ar permite retroactiv tragerea la răspundere a persoanei care acordă servicii de hosting, de transmisii de date (internet/intranet), internet-provider şi ar crea premise pentru lipsirea acestora de bunuri, i.e. impunerea la plata de despăgubiri în favoarea titularilor drepturilor de autor. De asemenea, autorii susţin incoerenţa normei contestate cu dispoziţiile Codului civil referitoare la răspunderea delictuală, care permite o interpretare potrivit căreia persoana care acordă serviciile menţionate supra ar putea fi trasă la răspundere civilă fără vinovăţie.

21. Curtea notează că criticile autorilor referitoare la caracterul retroactiv al răspunderii persoanei pentru încălcarea drepturilor de autor nu rezultă din prevederile contestate, deoarece răspunderea ar putea surveni doar după ce persoana care acordă servicii de hosting, de transmisii de date (internet/intranet), internet-provider a fost înştiinţată despre încălcarea drepturilor de autor şi, în timp oportun, nu a executat cerinţele titularului de drepturi. Dimpotrivă, Curtea observă că legea prevede expres că persoana care acordă servicii de hosting, de transmisii de date (internet/intranet), internet-provider nu poartă răspundere pentru acţiunile ilegale ale altor persoane care se folosesc de serviciile sale pentru a încălca dreptul de autor dacă nu dispunea de o asemenea informaţie sau dacă nu a avut posibilitatea să restricţioneze accesul sau să şteargă obiectele publicate sau folosite cu încălcarea dreptului de autor [articolul 66 alin.(2) din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe].

22. Curtea concluzionează că problema abordată de către autorii sesizării îşi are sursa în interpretarea legii, nu în neclaritatea acesteia. Sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea prevederilor contestate, Curtea observă că autorii sesizării îşi exprimă de fapt dezacordul cu modul în care ar putea fi interpretate şi aplicate prevederile contestate în cauza respectivă. Curtea constată că există repere obiective care ajută destinatarul şi interpretul legii să prevadă sensul exact al prevederilor contestate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.15 din 11 februarie 2019, § 30; DCC nr.71 din 27 mai 2021, § 29).

23. În acest sens, Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.89 din 15 iunie 2021, § 27).

24. De asemenea, Curtea subliniază că principiul preeminenţei dreptului reclamă ca instanţele de judecată să interpreteze şi să aplice legile ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat şi prin ignorarea altor norme relevante (a se vedea DCC nr.94 din 15 iunie 2021, § 27).

25. În lipsa unor argumente pertinente ale autorilor sesizării, Curtea constată că normele contestate nu constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate garantat de articolele 9 şi 46 din Constituţie.

26. Cu privire la incidenţa articolului 21 din Constituţie, Curtea observă că utilizarea termenului "complice" în norma contestată are o semnificaţie autonomă şi nu poate fi calificat stricto sensu drept o acuzaţie în materie penală (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.11 din 26 ianuarie 2021, § 33-34). Folosirea acestui termen în prevederile contestate reprezintă un sens special, care particularizează fapta reprobabilă în materia dreptului de autor şi drepturilor conexe. Noţiunea "complice" din Legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe nu reprezintă o acuzaţie.

27. Prin urmare, Curtea reiterează că vinovăţia persoanei care acordă servicii de hosting, de transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, pentru încălcarea dreptului de autor, precum şi stabilirea perioadei pentru care poartă răspundere urmează a fi apreciate de instanţa de judecată competentă (a se vedea articolul 55 din Lege).

28. Aşadar, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 66 alin.(1) lit.a) din Legea nr.139 din 2 iulie 2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, ridicată de dna avocat Iulia Furtună şi dl avocat Vladimir Palamarciuc în interesele companiei LinkedIn Corporation, parte în dosarul nr.2-15715/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.