Decizie nr.181 din 27.11.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.230g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 237 alin.(2) lit.d) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.207 din 29 iulie 2016 (imprevizibilitatea textului "în proporţii deosebit de mari")

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a  sesizării nr.230g/2025 privind

excepţia  de neconstituţionalitate a  unor prevederi

din  articolul  237  alin.(2) lit.d)  din Codul penal, în

redactarea anterioară Legii nr.207 din 29 iulie 2016

(imprevizibilitatea textului "în

proporţii deosebit de mari")

nr. 181  din  27.11.2025

 (în vigoare 27.11.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 623-625 art. 209 din 19.12.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 29 octombrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 noiembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "în proporţii deosebit de mari" din articolul 237 alin.(2) lit.d) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.207 din 29 iulie 2016, ridicată de dl avocat Alexandr Bodnariuc, în interesele dlui Veaceslav Platon, în dosarul nr.1-3404/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Sergiu Stratan de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. În cadrul examinării sesizării, dl judecător Sergiu Litvinenco i-a prezentat Plenului o cerere de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituţională a decis respingerea cererii.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei penale

4. Pe rolul Judecătoriei Chişinău se află cauza penală de acuzare a dlui Veaceslav Platon, între altele, de comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 42 alin.(3), 237 alin.(2) literele c) şi d) (fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată false) din Codul penal.

5. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Alexandr Bodnariuc a ridicat, în interesele dlui Veaceslav Platon, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "în proporţii deosebit de mari" din articolul 237 alin.(2) lit.d) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.207 din 29 iulie 2016.

6. Printr-o încheiere din 28 octombrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, în redactarea anterioară Legii nr.207 din 29 iulie 2016, sunt următoarele:

Articolul 126

Proporţii deosebit de mari, proporţii mari, daune considerabile şi daune esenţiale

"(1) Se consideră proporţii deosebit de mari, proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşeşte 5000 şi, respectiv 2500 unităţi convenţionale de amendă.

[...]."

Articolul 237

Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată false

"(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată false, care nu reprezintă semne băneşti sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă drepturi sau obligaţii patrimoniale,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:

[...]

d) în proporţii deosebit de mari

se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării afirmă că sintagma "în proporţii deosebit de mari" din norma contestată complică descrierea infracţiunii de fabricare sau punere în circulaţie a cardurilor false, deoarece în cazul acestei infracţiuni are un caracter abstract şi nu asigură identificarea gradului prejudiciabil al infracţiunii.

10. În acest sens, autorul sesizării susţine că, în lipsa unor repere legale fixe, autorităţile beneficiază de o marjă discreţionară excesivă. Autorul menţionează că autorităţile nu apreciază proporţiile deosebit de mari ale infracţiunii în funcţie de valoarea cardurilor falsificate sau puse în circulaţie, dar în funcţie de cuantumul mijloacelor băneşti extrase prin intermediul cardurilor false.

11. Prin urmare, în unele cazuri acţiunile făptuitorilor sunt calificate pe baza articolului 237 alin.(2) lit.d) din Codul penal, iar în alte cazuri pe baza articolelor 237 alin.(1) şi 186 alin.(5) din Codul penal, prin concursul ideal al acestor infracţiuni.

12. Aceste calificări diferite arată o practică judiciară neuniformă şi reflectă o incertitudine juridică pentru destinatarii legii, fapt care creează premise pentru o interpretare extensivă defavorabilă a legii.

13. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 22, 23 alin.(2) şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Curtea notează că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este textul "în proporţii deosebit de mari" din articolul 237 alin.(2) lit.d) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.207 din 29 iulie 2016. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici similare.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care persoana este acuzată de fabricarea şi de punerea în circulaţie a cardurilor false în proporţii deosebit de mari. Curtea admite că instanţa de judecată va ţine cont de prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.29 din 27 februarie 2025, § 20).

20. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 26 (dreptul la apărare) din Constituţie.

21. Cu referire la articolul 26 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează norma constituţională menţionată. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, în lipsa unei argumentări proprii nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.68 din 24 iunie 2025, § 23). Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, pentru că ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.108 din 12 august 2025, § 21).

22. Referitor la pretinsa lipsă de previzibilitate a textului contestat, Curtea notează că prevederile articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie garantează standardul calităţii legii penale substanţiale (a se vedea DCC nr.93 din 7 iulie 2022, § 21). Curtea a reţinut că dispoziţiile articolului 22 din Constituţie garantează, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea HCC nr.25 din 12 august 2021, § 39). Totuşi, aceste norme constituţionale nu-i impun legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept penal substanţial (a se vedea DCC nr.141 din 7 noiembrie 2024, § 34).

23. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în mod constant că, deşi certitudinea este dezirabilă, ea poate implica o rigiditate excesivă. Totuşi, legea trebuie să poată ţine pasul cu circumstanţele în schimbare (a se vedea Bavćar v. Slovenia, 7 septembrie 2023, § 144; Saakashvili v. Georgia, 23 mai 2024, § 142). Articolul 7 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea treptată a regulilor răspunderii penale prin interpretarea judiciară de la caz la caz, cu condiţia ca evoluţia rezultată să fie în concordanţă cu esenţa infracţiunii şi să poată fi prevăzută în mod rezonabil (a se vedea Yasak v. Turcia, 27 august 2024, §§ 179-180; Bădescu şi alţii v. România, 15 aprilie 2025, § 125).

24. De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Astfel, rolul decizional acordat instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 22; DCC nr.28 din 13 februarie 2025, § 24).

25. Curtea observă că legislaţia penală conţine norme care reglementează criteriile de determinare a proporţiilor deosebit de mari, în contextul infracţiunilor incriminate, având în vedere valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşeşte 5000 unităţi convenţionale de amendă (a se vedea articolul 126 din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.207 din 29 iulie 2016).

26. De asemenea, Curtea reaminteşte că încadrarea juridică a faptei are loc prin analiza circumstanţelor particulare ale fiecărui caz şi ţine de competenţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.68 din 24 iunie 2025, § 37).

27. Aşadar, Curtea consideră că legislatorul îi oferă destinatarului legii suficiente repere legale prin care acesta poate stabili sensul sintagmei contestate, inclusiv prin recurgere la consiliere juridică sau prin interpretarea acesteia de către instanţele judecătoreşti pornind de la sensul textului criticat şi de la esenţa infracţiunii incriminate.

28. De altfel, Curtea observă că criticile autorului sesizării îşi au, de fapt, sursa în dezacordul cu modul în care au fost încadrate juridic faptele incriminate inculpatului şi în existenţa unei pretinse practici judiciare neuniforme, nu în neconstituţionalitatea textului criticat. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Aceste competenţe le revin, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.32 din 18 aprilie 2024, § 24; DCC nr.1 din 21 ianuarie 2025, § 309).

29. Din aceste considerente, Curtea constată că sintagma contestată nu afectează articolul 22 în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, din perspectiva argumentelor prezentate în sesizare.

30. Prin urmare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (3) litera d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională,

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "în proporţii deosebit de mari" din articolul 237 alin.(2) lit.d) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.207 din 29 iulie 2016, ridicată de dl avocat Alexandr Bodnariuc, în interesele dlui Veaceslav Platon, în dosarul nr.1-3404/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.