Decizie nr.185 din 20.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.139g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 1, 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti (repararea prejudiciului provocat prin acţiunile ilegale ale agentului constatator)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 139g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate  a  articolelor 1, 3  şi 6  din Legea nr.1545

din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

(repararea prejudiciului provocat prin acţiunile

ilegale ale agentului constatator)

nr. 185  din  20.12.2022

 (în vigoare 20.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 31-34 art.18 din 03.02.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 5 septembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 20 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 1, 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dna avocat Olesea Noviţchi, în interesele dlui Alun Dodi, în dosarul nr.2a-1352/2022, pendinte la Curtea Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău format din doamnele Nelea Budăi, Ina Dutca şi dl Denis Băbălău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Alun Dodi a fost sancţionat cu amendă pentru depăşirea vitezei de circulaţie şi pentru încălcarea regulilor privind vinieta stabilite de Codul contravenţional.

4. Printr-o hotărâre din 28 septembrie 2020, Judecătoria Bălţi, sediul Sângerei, a anulat decizia agentului constatator şi a încetat procesul contravenţional pentru că nu există faptul contravenţiei.

5. La 14 decembrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediu Centru, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de dl Alun Dodi împotriva Ministerului Justiţiei şi a Inspectoratului Naţional de Securitate Publică cu privire la compensarea prejudiciului moral provocat prin tragerea ilegală la răspundere contravenţională şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate. Nefiind de acord cu această Hotărâre, reclamantul a contestat-o la Curtea de Apel Chişinău.

6. La 30 iunie 2022, dna avocat Olesea Noviţchi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 1, 3 şi 6 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

7. Pe 7 iulie 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 1

"Prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti."

Articolul 3

"(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti."

Articolul 6

"Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;

c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii."

Articolul 13

"(1) Repararea prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c)- g) şi în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreţinut din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul material şi moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte organe decât instanţa de judecată se repară de către aceste organe.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul sesizării susţine că, deşi sancţionarea contravenţională reprezintă o acuzaţie în materie penală, normele contestate nu reglementează posibilitatea reparării prejudiciului provocat prin acţiunile ilicite comise în procesul contravenţional de procuror şi de agentul constatator.

11. Astfel, omisiunea respectivă conduce la un tratament diferenţiat nejustificat în raport cu persoanele care au fost sancţionate contravenţional de agentul constatator şi le neagă dreptul acestora la repararea prejudiciului garantat de articolul 53 din Constituţie.

12. În fine, autorul susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1, 16, 26 şi 53 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolele 1, 3 şi 6 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă privind compensarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată suportate prin tragerea ilegală la răspundere contravenţională (sub formă de amendă contravenţională, aplicată de agentul constatator) înaintată împotriva Ministerului Justiţiei şi Inspectoratului Naţional de Securitate Publică. Prin urmare, Curtea va analiza infra dacă prevederile ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia.

18. Curtea observă că normele contestate au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.108 din 25 septembrie 2018 şi DCC nr.20 din 17 februarie 2020).

19. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor (a se vedea § 11, 12 supra). Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă normele contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.33 din 26 octombrie 2021, § 18; DCC nr.180 din 25 noiembrie 2021, § 17).

20. Curtea constată că autorul sesizării afirmă că normele contestate încalcă articolele 1 [statul Republica Moldova], 16 [egalitatea], 26 [dreptul la apărare] şi 53 [dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică] din Constituţie.

21. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 1 din Constituţie, Curtea subliniază că, în prezenta cauză, această normă comportă un caracter general şi nu poate constitui reper separat şi nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20 şi jurisprudenţa citată acolo). De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituţie, Curtea reiterează că pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unui tratament diferenţiat în privinţa exerciţiului unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.143 din 15 decembrie 2020, § 21).

22. Curtea observă că prevederile contestate reglementează cazurile în care intervine răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat persoanei prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti (articolele 1 şi 3 din Lege), precum şi momentul apariţiei dreptului la repararea acestui prejudiciu (articolul 6 din Lege).

23. Astfel, Curtea reţine că articolul 26 din Constituţie nu este incident pentru că prevederile contestate nu limitează dreptul persoanei la apărare sau la avocat.

24. Potrivit articolului 53 alin.(2) din Constituţie, răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti survine doar în condiţiile prevăzute de lege.

25. Curtea observă că Legea nr.1545 din 25 iunie 1998, care cuprinde normele criticate, constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti (art.1 din Lege). De exemplu, Legea în discuţie îi permite persoanei fizice să ceară repararea prejudiciului cauzat ca urmare a iniţierii procesului contravenţional doar în cazul în care i-au fost aplicate în mod ilegal: (a) arestul contravenţional; (b) reţinerea contravenţională şi (c) amenda contravenţională de către instanţa de judecată (a se vedea articolul 3 alin.(1) lit.d) din Lege). În acest caz, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de Legea prenotată, apare din momentul adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice (a se vedea art.6 lit.c) din Lege). Aşadar, Curtea observă că Legea menţionată nu reglementează repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte organe decât instanţa de judecată.

26. În cazul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, autoritatea care a aplicat amenda contravenţională reprezintă o subdiviziune specializată a Inspectoratului General al Poliţiei (a se vedea articolele 12 alin.(1) şi 14 din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului). Potrivit articolului 13 alin.(1) din Legea contestată, prejudiciul material şi moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte organe decât instanţa de judecată se repară de către aceste organe.

27. Pe de altă parte, Curtea constată că Legea contestată nu reprezintă singurul mecanism care reglementează răspunderea patrimonială a autorităţilor statului în acest sens.

28. Astfel, potrivit articolului 383 alin.(3) din Codul contravenţional, persoana în privinţa căreia a fost pornit un proces contravenţional i se repară cheltuielile suportate în proces dacă, prin hotărâre definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea sa contravenţională a fost înlăturată, cu excepţia cazului amnistiei. Totodată, potrivit articolului 384 alin.2 lit.u) şi alin.(3¹) din Codul contravenţional, persoana în a cărei privinţă a fost pornit un proces contravenţional are dreptul să ceară şi să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile sau inacţiunile ilicite ale autorităţii competente să constate contravenţia sau să soluţioneze cauza contravenţională doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acţiunilor sau al inacţiunilor autorităţii competente să constate contravenţia sau să soluţioneze cauza contravenţională. În asemenea caz, cererea se adresează persoanei juridice din care face parte autoritatea competentă să constate şi să soluţioneze cauza contravenţională ale cărei acţiuni sau inacţiuni sunt declarate ilegale prin hotărâre judecătorească definitivă.

29. Sub acest aspect, Curtea reţine că textul "potrivit legii" de la articolul 53 din Constituţie nu reclamă în mod expres ca răspunderea patrimonială a statului pentru erorile provocate de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti să fie reglementată doar de Legea nr.1545 din 25 februarie 1998. Dispoziţiile legale trebuie citite în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, § 55).

30. Astfel, faptul că situaţia descrisă la articolele 383 alin.(3) şi 384 alineatele (2) lit.u) şi (3¹) din Codul contravenţional nu este reglementată de legea contestată nu presupune că legea, din perspectiva articolului 53 din Constituţie, nu le garantează persoanelor vătămate dreptul de a cere repararea prejudiciului provocat prin acţiunile sau inacţiunile ilicite ale autorităţii competente să constate contravenţia sau să soluţioneze cauza contravenţională, de vreme ce acest drept poate fi exercitat pe baza normelor prenotate ale Codului contravenţional şi pe baza normelor generale privind răspunderea delictuală stabilite de Capitolul XXXIII din Codul civil.

31. Prin urmare, din analiza abstractă a prevederilor contestate, Curtea nu reţine existenţa unei ingerinţe în articolele 26 şi 53 din Constituţie. În consecinţă, nici articolele 1 şi 16 din Constituţie nu sunt incidente, pentru că ele nu au o aplicare de sine stătătoare.

32. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 1, 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dna avocat Olesea Noviţchi, în interesele dlui Alun Dodi, în dosarul nr.2a-1352/2022, pendinte la Curtea Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.