Decizie nr.187 din 19.12.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.133g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 6, 7, 8 şi 9 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti (dreptul succesorului la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.133g/2025 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 6, 7, 8 şi 9 din Legea nr.1545

din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale  procuraturii  şi  ale instanţelor  judecătoreşti

(dreptul succesorului la repararea prejudiciului

cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală)

nr. 187  din  19.12.2025

 (în vigoare 19.12.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 59-61 art. 5 din 27.01.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Emilia Cazacu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 iunie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 decembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 6, 7, 8 şi 9 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dna Natalia Ţurcan, parte în dosarul nr.2ra-622/2024, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către un complet de judecători format din dnele Stela Procopciuc şi Oxana Parfeni şi dl Gheorghe Stratulat, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 20 iunie 2022, Andrei Ţurcan, Artur Ţurcan şi Natalia Ţurcan au formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, având ca intervenient accesoriu Procuratura Generală, pentru repararea prejudiciului provocat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii.

4. Prin hotărârea din 22 mai 2023, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis parţial acţiunea şi a dispus repararea prejudiciului moral cauzat. Nefiind de acord cu hotărârea pronunţată, părţile au contestat-o cu apel.

5. Prin decizia din 23 noiembrie 2023, Curtea de Apel Centru a pronunţat o nouă hotărâre prin care a respins acţiunea depusă de Andrei Ţurcan, Artur Ţurcan şi Natalia Ţurcan. În motivarea deciziei sale, Curtea de Apel a menţionat că repararea prejudiciului moral este un drept personal ce nu poate fi transmis, iar existenţa, cuantumul şi întinderea prejudiciului material nu au fost demonstrate.

6. La 16 mai 2024, Andrei Ţurcan, Artur Ţurcan şi Natalia Ţurcan au formulat o cerere de recurs.

7. La 25 martie 2025, Natalia Ţurcan a depus o cerere, prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 6, 7, 8 şi 9 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

8. Prin încheierea din 29 mai 2025, Curtea Supremă de Justiţie a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale".

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti sunt următoarele:

"Art.6. - Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;

c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii.

Art.7. - În cazurile menţionate la art.3 alin.(1), persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie:

a) salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite;

b) pensia sau indemnizaţia a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii sub arest;

c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobînzile aferente, obligaţiile împrumuturilor de stat şi cîştigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată;

d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite;

e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică;

f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării);

g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.

Art.8. - (1) Cuantumul sumelor de compensare a prejudiciului, prevăzute la art.7 lit.a), se calculează pornindu-se de la cîştigul mediu lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu aplicarea coeficientului de inflaţie.

(2) Mărimea prejudiciului cauzat persoanei fizice care şi-a ispăşit pedeapsa prin muncă neremunerată în folosul comunităţii se calculează în mărime de pînă la 2 unităţi convenţionale pentru o oră de muncă prestată neîntemeiat în folosul comunităţii.

(3) Pentru cuantificarea prejudiciului reparabil, cîştigul mediu lunar se calculează după cum urmează:

a) persoanelor angajate prin contract de muncă - prin aplicarea modului de calculare a salariului mediu în conformitate cu legislaţia;

b) persoanelor neangajate prin contract de muncă - prin împărţirea la 12 a sumei venitului total pentru anul precedent;

c) persoanelor care nu au lucrat din motive întemeiate - pornindu-se de la salariul mediu pe ţară în anul respectiv.

Art.9. - Persoanei juridice i se repară prejudiciul patrimonial efectiv cauzat, precum şi beneficiul neobţinut (venitul ratat) în urma acţiunilor ilicite."

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 524

Dispoziţii generale

"Persoanele cărora, în cursul procesului penal, prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale instanţelor judecătoreşti, li s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate cu prevederile legislaţiei cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti. "

Articolul 525

Acţiunea pentru repararea prejudiciului

"(1) Acţiunea pentru repararea prejudiciului poate fi iniţiată în termen de trei ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului conform prevederilor art.6 din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reperare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

(2) Acţiunea pentru repararea prejudiciului poate fi iniţiată în instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială domiciliază persoana căreia i-a fost cauzat prejudiciul sau, după caz, succesorii ei, în ordinea procedurii civile, chemând în judecată statul, care este reprezentat de către Ministerul Justiţiei."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate nu prevăd dreptul succesorilor persoanei decedate, căreia i-a fost cauzat un prejudiciu prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, la repararea prejudiciului cauzat prin aceste acţiuni. Astfel, omisiunea de a prevedea în mod clar cercul persoanelor cărora li se aplică prevederile Legii nr.1545/1998 ar afecta dreptul de acces la justiţie al succesorilor persoanei decedate, fapt ce ar conduce la situaţii de impunitate pentru încălcările admise.

13. Autorul excepţiei susţine că omisiunea în cauză contravine articolelor 1, 4, 8, 16, 20, 21, 23, 26, 54 şi 114 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces şi este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolele 6, 7, 8 şi 9 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Curtea observă că articolele contestate nu au mai constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii din perspectiva acestor critici.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă privind reparearea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi ale procuraturii. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea reţine că autorul excepţiei a invocat articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 23 (calitatea legii), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 114 (înfăptuirea justiţiei) din Constituţie.

20. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 4 şi 8 din Constituţie, Curtea subliniază că aceste articole comportă un caracter general şi nu pot reprezenta repere individuale şi separate (a se vedea DCC nr.80 din 17 iunie 2022, § 22; DCC nr.3 din 19 ianuarie 2023, § 17).

21. Referitor la articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 28; HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26).

22. Cu referire la incidenţa articolelor 21, 26 şi 114 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor contestate cu aceste norme constituţionale, iar simpla trimitere la acestea nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.116 din 8 septembrie 2022, § 24).

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.17 din 19 mai 2016, § 71; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 24; DCC nr.123 din 22 octombrie 2020, § 26; DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 23).

24. Curtea constată că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil (a se vedea HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, § 28; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 23; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 22). Acest drept presupune, inter alia, acceptarea şi participarea efectivă la un proces a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate.

25. Curtea observă că argumentul principal al autorului excepţiei de neconstituţionalitate constă în neacordarea dreptului succesorilor persoanelor decedate la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti.

26. Curtea reaminteşte că nu analizează cazuri concrete şi chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituţionalităţii legii contestate (a se vedea DCC nr.181 din 14 decembrie 2023, § 26; DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 24).

27. Referitor la critica autorului excepţiei, potrivit căruia Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nu prevede dreptul succesorilor de a iniţia acţiuni pe baza prevederilor acesteia, Curtea a constatat deja că Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 nu reprezintă singurul mecanism care reglementează răspunderea patrimonială a autorităţilor statului (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.83 din 17 iulie 2025, § 32).

28. Curtea observă că potrivit articolului 524 din Codul de procedură penală, persoanele cărora, în cursul procesului penal, prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale instanţelor judecătoreşti, li s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate cu prevederile legislaţiei cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti. Acţiunea pentru repararea prejudiciului poate fi iniţiată în instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială domiciliază persoana căreia i-a fost cauzat prejudiciul sau, după caz, succesorii ei, în ordinea procedurii civile (articolul 525 alin.(2) din Cod).

29. Pe de altă parte, referitor la erorile săvârşite de către organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti, Curtea a constatat în jurisprudenţa sa că dreptul persoanei poate fi exercitat, inter alia, şi pe baza normelor generale privind răspunderea delictuală cuprinse în Capitolul XXXIII din Codul civil (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.185 din 20 decembrie 2022, §§ 27, 29 şi 30).

30. Astfel, Curtea constată că legislatorul a prevăzut remedii apte să le asigure persoanelor apărarea drepturilor şi intereselor lezate.

31. Curtea observă, că sub aparenţa unor critici referitoare la afectarea normelor constituţionale, autoarea excepţiei ridică, în acest caz, o problemă de aplicare şi interpretare a normelor contestate, care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.97 din 12 iulie 2022, § 32; DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 25).

32. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alin.(2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 6, 7, 8 şi 9 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dna Natalia Ţurcan, parte în dosarul nr.2ra-622/2024, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.