Decizie nr.190 din 23.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.172g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 50 alin.(3) lit.a) din Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redactarea de până la 10 septembrie 2021 (privatizarea încăperilor nelocuibile proprietate publică date în locaţiune)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.172g/2022 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a articolului 50 alin.(3) lit.a) din

Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi

deetatizarea proprietăţii publice, în redactarea

de  până  la  10  septembrie  2021

(privatizarea încăperilor nelocuibile

proprietate publică date în locaţiune)

nr. 190  din  23.12.2022

 (în vigoare 23.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 31-34 art. 20 din 03.02.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 1 noiembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 23 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 50 alin.(3) lit.a) din Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redactarea de până la 10 septembrie 2021, ridicată de dl avocat Nicolae Frumosu, în interesele SRL "Maxigor", în dosarul nr.3a-514/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de judecătorii dl Anatolie Minciuna, doamnele Veronica Negru şi Ecaterina Palanciuc de la Curtea de Apel Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 20 iulie 2020, SRL "Maxigor" a încheiat cu Direcţia Generală pentru Administrarea Clădirilor Guvernului un contract de locaţiune a unor încăperi nelocuibile cu o suprafaţă totală de 207,50 m.p. Printr-un acord adiţional a fost modificat obiectul contractului, locatarului fiindu-i transmise în locaţiune încăperi nelocuibile cu o suprafaţă totală de 685,0 m.p.

4. Printr-o scrisoare din 30 decembrie 2020, SRL "Maxigor" a solicitat Agenţiei Proprietăţii Publice să-i vândă încăperile transmise în locaţiune.

5. Deoarece Agenţia Proprietăţii Publice a refuzat să vândă încăperile transmise în locaţiune, SRL "Maxigor" a contestat refuzul în instanţa de contencios administrativ şi a solicitat obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a încăperilor nelocuibile închiriate.

6. Printr-o hotărâre din 4 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, a fost anulat actul administrativ defavorabil, iar Agenţia Proprietăţii Publice a fost obligată să-i vândă încăperile nelocuibile SRL "Maxigor". Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de Agenţia Proprietăţii Publice şi de Direcţia Generală pentru Administrarea Clădirilor Guvernului.

7. În cadrul procedurii de apel, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 50 alin.(3) lit.a) din Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redactarea sa de până la 10 septembrie 2021.

8. Printr-o încheiere din 26 octombrie 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]".

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…]".

10. Prevederile relevante ale Legii nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redactarea de până la 10 septembrie 2021, sunt următoarele:

Articolul 50

Privatizarea încăperilor nelocuibile

"[…]

(3) Nu sunt pasibile de privatizare:

a) încăperile nelocuibile din clădirile în care sunt amplasate autorităţi publice, întreprinderi, organizaţii şi instituţii de stat/municipale (cu excepţia subsolurilor ori parterului acestor clădiri, în cazul în care au fost prevăzute în documentele de proiectare sau de inventariere tehnică pentru amplasarea bunurilor de menire socială, şi a încăperilor din subsoluri, etaje tehnice în care nu sunt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti);

b) bunurile imobile care constituie patrimoniu cultural naţional, cu excepţia celor permise pentru vânzare/cumpărare în conformitate cu legislaţia;

c) bunurile imobile în a căror privinţă sunt adoptate decizii de demolare în conformitate cu planul general de dezvoltare a localităţii;

d) încăperile amplasate pe traseele reţelelor inginereşti, în pasajele subterane pentru pietoni şi în alte locuri de uz comun;

e) încăperile în care sunt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti;

f) încăperile al căror cost a fost inclus în costul unor alte bunuri care se privatizează."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele "amplasate" şi "organizaţii şi instituţii de stat/municipal" din norma contestată sunt incerte şi imprevizibile. Din acest motiv, nu este clar dacă interdicţia vizează doar privatizarea încăperilor din clădirile în care organizaţiile de stat/municipale îşi au sediul sau şi privatizarea celor în care acestea îşi desfăşoară activitatea.

12. Totodată, autorul excepţiei afirmă că locatarul are o "aşteptare legitimă" să dobândească dreptul de proprietate asupra unei încăperi nelocuibile proprietate publică pe care o deţine în locaţiune, pe baza procedurii de privatizare. Astfel, norma contestată îi afectează dreptul de proprietate, deoarece reglementează un caz care exclude de la procedura de privatizare un bun din proprietatea statului.

13. Potrivit autorului excepţiei, norma contestată este contrară articolelor 23 [calitatea legii] şi 127 alin.(1) şi (2) [proprietatea] din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este articolul 50 alin.(3) lit.a) din Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redactarea de până la 10 septembrie 2021, care stabileşte încăperile nelocuibile care nu sunt pasibile de privatizare.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa instanţei de apel care verifică hotărârea instanţei de fond prin care a fost anulat actul administrativ defavorabil şi a fost dispusă vânzarea încăperilor nelocuibile proprietate publică. Atât actul administrativ contestat, cât şi hotărârea instanţei de judecată vizează privatizarea încăperilor nelocuibile. La examinarea acestei cauze, instanţa de apel trebuie să decidă dacă încăperile care fac obiectul contractului de locaţiune pot fi privatizate potrivit Legii nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redactarea de până la 10 septembrie 2021, în vigoare la data emiterii actului administrativ defavorabil. În asemenea situaţii, Curtea rămâne competentă să-şi exercite controlul (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.72 din 16 iunie 2022, § 17).

19. Curtea constată că aceste prevederi nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.33 din 26 octombrie 2021, § 18; DCC nr.180 din 25 noiembrie 2021, § 17).

21. Curtea observă că deşi autorul excepţiei a invocat articolele 23 [calitatea legii] şi 127 [proprietatea] din Constituţie, în realitate, acesta susţine că norma contestată îi încalcă dreptul de proprietate. Prin urmare, Curtea va analiza criticile de neconstituţionalitate prin raportare la articolele 23, 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 127 din Constituţie.

22. Referitor la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.133 din 27 septembrie 2022, § 15).

23. Cu privire la articolele 46 şi 127 din Constituţie, Curtea reiterează că aceste dispoziţii obligă statul şi ceilalţi titulari ai puterii publice să respecte proprietatea şi să se abţină de la orice acţiune ce ar aduce atingere acestui drept. Câmpul de aplicare al acestor articole este acelaşi cu câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Articolul 1 din Protocolul nr.1 este aplicabil doar în cazul bunurilor existente ale unei persoane şi nu garantează dreptul de a dobândi bunuri. Pentru ca un "bun" constând într-o "aşteptare legitimă" să fie recunoscut, trebuie să existe o bază juridică naţională care să genereze un interes patrimonial (Béláné Nagy v. Ungaria [MC], 13 decembrie 2016, § 79) (a se vedea DCC nr.7 din 20 ianuarie 2022, § 30). În fiecare caz, problema care trebuie examinată este dacă circumstanţele cazului, avute în vedere în ansamblu, i-au conferit reclamantului dreptul la un interes patrimonial protejat de articolul 1 din Protocolul nr.1 (a se vedea Saghinadze şi alţii v. Georgia, 27 mai 2010, § 103).

24. În cauza Asgarov v. Azerbaidjan, decizia din 16 decembrie 2021, § 23, Curtea Europeană a declarat inadmisibilă ratione materiae cererea reclamantului în care pretindea o ingerinţă în dreptul la exerciţiul nestingherit al posesiei sale, ca urmare a refuzului autorităţilor naţionale de a da curs solicitării de privatizare a unui teren proprietate de stat. Curtea Europeană a notat că, deşi privatizarea terenului proprietate de stat pe care era amplasată întreprinderea reclamantului părea foarte plauzibilă pe baza dreptului naţional, nu exista o certitudine în acest sens. De altfel, până la adoptarea deciziei corespunzătoare a Comisiei pentru administrarea proprietăţii de stat, reclamantul nu putea susţine că avea o "aşteptare legitimă" că solicitarea sa va fi acceptată.

25. Curtea observă că Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice în redactarea de până la 10 septembrie 2021 prevede că încăperile nelocuibile proprietate publică date în locaţiune se privatizează în modul stabilit de Guvern [articolul 50 alin.(1)], precum şi stabileşte care încăperi nelocuibile nu sunt pasibile de privatizare [articolul 50 alin.(2)]. În acest sens, prin Hotărârea nr.468 din 25 martie 2008 cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune, Guvernul a reglementat modul de privatizare a încăperilor nelocuibile proprietate publică.

26. Din analiza sistemică a legislaţiei, Curtea observă că depunerea de către locatarul încăperii nelocuibile proprietate publică a unei solicitări de privatizare a încăperilor în discuţie nu obligă proprietarul să înstrăineze încăperea vizată (a se vedea pct.5-8 din Hotărârea Guvernului nr.468 din 25 martie 2008 cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune). Prin urmare, locatarul nu poate susţine că are o "aşteptare legitimă" de a obţine dreptul de proprietate asupra încăperii imediat ce a depus o solicitare de privatizare.

27. Mai mult, Curtea observă că articolul 50 alin.(3) lit.a) din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redactarea sa de până la 10 septembrie 2021, exclude posibilitatea privatizării unor încăperi nelocuibile proprietate publică. Astfel, prevederile contestate nu generează un interes patrimonial de a obţine, eventual, un drept de proprietate asupra acestor încăperi.

28. Totodată, ţine de competenţa instanţei de judecată să stabilească la modul concret dacă încăperea nelocuibilă proprietate publică a cărei privatizare este solicitată cade sub incidenţa normei contestate. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii în situaţii concrete exced controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr.20 din 17 februarie 2022, § 31).

29. Pentru că nu s-a constatat incidenţa dreptului de proprietate invocat de autorul excepţiei, Curtea nu reţine nici incidenţa articolului 23 din Constituţie.

30. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 50 alin.(3) lit.a) din Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redactarea de până la 10 septembrie 2021, ridicată de dl avocat Nicolae Frumosu, în interesele SRL "Maxigor", în dosarul nr.3a-514/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.