Decizie nr.20 din 19.02.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.214g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 312 din Codul penal (subiecţii infracţiunii de declaraţie mincinoasă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.214g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 312 din Codul penal

(subiecţii infracţiunii de declaraţie mincinoasă)

nr. 20  din  19.02.2026

 (în vigoare 19.02.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.105-107 art. 34 din 05.03.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 9 octombrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 februarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 312 din Codul penal, ridicată de dl Pavel Gherman şi de dna Ala Gherman, părţi în dosarul nr.10-2142/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător de instrucţie Ana Bologan, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei penale

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost prezentate de autorii excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează.

4. La 7 iunie 2024, dnii Ion Gherman şi Pavel Gherman şi dna Ala Gherman au depus o plângere la Procuratura municipiului Chişinău, prin care au solicitat pornirea urmăririi penale în privinţa dlui Vasile Vutcărău, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 312 (declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea incorectă) din Codul penal.

5. Printr-o ordonanţă din 31 iulie 2025, procurorul căruia i s-a repartizat cazul a refuzat începerea urmăririi penale şi a clasat procesul penal înregistrat. Domnul Pavel Gherman şi dna Ala Gherman au contestat ordonanţa procurorului, pe baza articolului 299¹ din Codul de procedură penală, în faţa procurorului ierarhic superior. Procurorul ierarhic superior le-a respins contestaţia, printr-o ordonanţă din 4 septembrie 2025.

6. La 26 septembrie 2025, dl Pavel Gherman şi dna Ala Gherman au contestat ordonanţa procurorului ierarhic superior, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală, în faţa judecătorului de instrucţie.

7. În cadrul procedurilor din faţa judecătorului de instrucţie, dl Pavel Gherman şi dna Ala Gherman au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 312 din Codul penal.

8. Printr-o încheiere din 2 octombrie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

10. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 312

Declaraţia mincioasă, concluzia falsă sau traducerea incorectă

"(1) Prezentarea, cu bună-ştiinţă, a declaraţiei mincinoase de către martor, victimă sau partea vătămată, a concluziei false de către specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de către traducător sau interpret, dacă această acţiune a fost săvîrşită în cadrul procesului civil, procesului penal, procesului contravenţional sau în instanţa de judecată internaţională,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) legate de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;

b) săvârşite din interes material;

c) însoţite de crearea artificială a probelor acuzatoare

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 550 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorii sesizării afirmă că norma contestată este lipsită de claritate şi previzibilitate, deoarece nu defineşte în mod expres categoria subiecţilor care cad sub incidenţa infracţiunii prevăzute de articolul 312 din Codul penal. Deşi norma penală în discuţie sancţionează declaraţiile mincinoase prezentate în cadrul unui proces judiciar doar de către martor, victimă şi partea vătămată, legislatorul a omis să incrimineze declaraţiile prezentate de alţi participanţi la proces, cum ar fi, de exemplu, partea interesată. Prin urmare, autorii consideră că lipsa unui mecanism efectiv de sancţionare a declaraţiilor mincinoase ale părţilor interesate compromite principiul egalităţii armelor şi obstrucţionează înfăptuirea justiţiei.

12. Totodată, autorii evidenţiază că norma penală tolerează impunitatea, deoarece nu stabileşte explicit remedii în cazul în care infracţiunea de declaraţie mincinoasă este comisă de unii participanţi la proces. În acelaşi timp, norma contestată nu stabileşte în mod clar la care etapă procesuală poate interveni răspunderea penală pentru declaraţii mincinoase.

13. Prin urmare, autorii excepţiei pretind că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 20, 23 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de părţi în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este articolul 312 din Codul penal. Curtea observă că prevederile articolului contestat nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor formulate de autorii excepţiei.

18. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea împotriva ordonanţei de refuz privind începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 312 din Codul penal (a se vedea § 7 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea ţine cont de prevederile contestate la soluţionarea cauzei.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

20. Autorii excepţiei au susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (calitatea legii) şi 26 (dreptul la apărare) din Constituţie.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 4 şi 7 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.105 din 5 septembrie 2024, § 22).

22. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că legislatorul a reglementat dreptul posibilelor victime ale infracţiunilor de a formula o plângere la organul de urmărire penală, care este obligat să o primească şi să o examineze (a se vedea articolele 263 şi 265 din Codul de procedură penală). În cazul în care organul de urmărire penală refuză să primească plângerea şi să demareze urmărirea penală, legislatorul a reglemenat un mecanism de contestare. În primul rând, persoana are dreptul de a contesta acest refuz la procurorul/procurorul ierarhic superior, conform procedurii stabilite de articolele 298-299² din Codul de procedură penală. În al doilea rând, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns de la procuror la plângerea sa în termenul prevăzut de lege, legislatorul a reglementat dreptul persoanelor afectate să formuleze o plângere în faţa judecătorului de instrucţie (articolul 313 din Codul de procedură penală). La rândul său, judecătorul de instrucţie are competenţa deplină de a verifica legalitatea acţiunilor şi a actelor procurorului şi de a-l obliga să lichideze încălcările drepturilor şi libertăţilor persoanei care a formulat plângerea (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.43 din 14 mai 2024, § 20), dacă identifică asemenea încălcări.

23. În aceste condiţii, Curtea constată că competenţa organului de urmărire penală şi a judecătorului de instrucţie de a examina plângerile formulate de potenţialele victime ale faptelor ilicite nu este limitată. Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolului 20 din Constituţie în prezenta cauză.

24. Referitor la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a notat că preeminenţa dreptului presupune, inter alia, asigurarea legalităţii şi a certitudinii juridice. Standardul calităţii legii penale substanţiale este garantat de articolele 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.97 din 12 iulie 2022, §§ 26-27; DCC nr.43 din 14 mai 2024, § 27).

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că exigenţa previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate afla, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care îi poate fi aplicată în cazul încălcării unei norme (a se vedea HCC nr.25 din 12 august 2021, § 65; DCC nr.180 din 25 noiembrie 2021, § 24). Curtea reiterează că o normă de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să-i permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţe, consecinţele acestei conduite (a se vedea DCC nr.32 din 19 martie 2020, § 25).

26. Curtea reţine că latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de articolul 312 din Codul penal constă din fapta prejudiciabilă materializată prin prezentarea, cu bună-ştiinţă, (i) a declaraţiei mincinoase, (ii) a concluziei false, (iii) a traducerii sau a interpretării incorecte – cu condiţia că oricare din aceste acţiuni trebuie să fi fost săvârşită în cadrul procesului civil, procesului penal, procesului contravenţional sau în instanţa de judecată internaţională. Totodată, legislatorul a stabilit în mod precis subiecţii speciali ai infracţiunii în discuţie, corespunzător faptelor prejudiciabile enumerate în teza precedentă: (i) martor, victimă sau parte vătămată, (ii) specialist sau expert, (iii) traducător sau interpret.

27. Astfel, referitor la criticile autorilor privind pretinsa neclaritate şi imprevizibilitate a normei penale atacate, Curtea nu poate identifica în ce măsură autorii sesizării se află în imposibilitate de a determina întinderea cercului de subiecţi ai infracţiunii de declaraţie mincinoasă, inclusiv cu ajutorul interpretării de către instanţele judecătoreşti, prin recurgerea la consiliere juridică sau prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul textului criticat. Acelaşi raţionament al Curţii este valabil şi în raport cu criticile autorilor referitoare la incertitudinea etapei procesuale la care intervine răspunderea penală angajată pe baza prevederilor atacate. Prin urmare, articolul 1 alin.(3) în coroborare cu articolul 23 din Constituţie nu devine incident, motiv din care Curtea constată caracterul nefondat al sesizării în acest capăt al său.

28. Referitor la articolul 26 din Constituţie, Curtea reţine că o persoană poate pretinde incriminarea unui anumit tip de comportament doar dacă demostrează că legislatorul are o obligaţie pozitivă de a stabili sancţiuni penale pentru comportamentul în discuţie, în vederea protejării unor drepturi fundamentale cu caracter substanţial. În această cauză, autorii sesizării menţionează că legislatorul a omis să incrimineze prezentarea, cu bună-ştiinţă, a declaraţiei mincinoase de către partea interesată. În susţinerea poziţiei sale, autorii pretind că obligaţia legislatorului de a incrimina fapta respectivă rezultă din dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie, care reprezintă o normă constituţională de natură procedurală. Curtea reţine că articolul 26 din Constituţie nu stabileşte vreo obligaţie a legislatorului de a incrimina fapte. Pe baza acestui articol legislatorul are obligaţia să stabilească un cadru normativ care să conţină suficiente garanţii procedurale pentru a le permite persoanelor să se apere în mod efectiv în procesele de judecată. Din acest motiv, Curtea declară indamisibil acest capăt al sesizării.

29. Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că politica penală a statului reprezintă o chestiune rezervată Parlamentului (articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie). În acest sens, Parlamentul se bucură de o marjă discreţionară la elaborarea politicii penale naţionale, în particular atunci când decide dacă o conduită trebuie incriminată sau dacă unele fapte trebuie sancţionate penal (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.159 din 24 noiembrie 2022, § 82).

30. În acelaşi timp, Curtea observă că problema abordată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate îşi are sursa în aplicarea legii, nu în neclaritatea acesteia. Pe această cale, Curtea subliniază că judecata sa este o "o judecată a legilor", la modul abstract, dar nu "o judecată a cazurilor concrete". Curtea nu poate verifica, potrivit competenţelor sale, caracterul necesar şi proporţional al modului de aplicare a prevederilor contestate în circumstanţele unei cauze particulare. Această competenţă le revine instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.50 din 4 iunie 2024, § 45).

31. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental, Curtea constată că nici articolele 4 şi 7 din Constituţie nu sunt incidente.

32. Pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.(d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 312 din Codul penal, ridicată de dl Pavel Gherman şi de dna Ala Gherman, părţi în dosarul nr.10-2142/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.