Decizie nr.3 din 15.01.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.118g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 14 alin.(3) din Legea ocrotirii sănătăţii (răspunderea lucrătorilor medico-sanitari şi farmaceutici pentru incompetenţă profesională şi încălcarea obligaţiilor profesionale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.118g/2025 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 14

alin.(3) din Legea ocrotirii sănătăţii

(răspunderea lucrătorilor medico-sanitari şi

farmaceutici pentru incompetenţă profesională

şi încălcarea obligaţiilor profesionale)

nr. 3  din  15.01.2026

 (în vigoare 15.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 59-61 art. 9 din 27.01.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 22 mai 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 15 ianuarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 14 alin.(3) din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28 martie 1995, ridicată de dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele dlui Marcel Bejan, în dosarul nr.2-13782/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Maria Muruianu de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău se află o acţiune civilă formulată de E. S. şi A. G. împotriva Spitalului Clinic Municipal de Copii nr.1 şi dlui Marcel Bejan cu privire la încasarea prejudiciului moral pentru asistenţa medicală necorespunzătoare acordată la naşterea unui copil.

4. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Gheorghe Postolachi a ridicat, în interesele dlui Marcel Bejan, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 14 alin.(3) din Legea ocrotirii sănătăţii.

5. Printr-o încheiere din 17 aprilie 2025, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 15

Universalitatea

"Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea."

Articolul 16

Egalitatea

"[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Legii ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28 martie 1995 sunt următoarele:

Articolul 14

Obligaţiunile profesionale generale

şi răspunderea pentru încălcarea lor

"[...]

(3) Lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici poartă răspundere pentru incompetenţă profesională şi încălcare a obligaţiunilor profesionale, conform legislaţiei în vigoare.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei

8. Autorul excepţiei menţionează că norma contestată din Legea ocrotirii sănătăţii nu respectă exigenţele calităţii legii, pentru că nu există nicio prevedere care să definească textele "incompetenţă profesională" şi "legislaţia în vigoare". Legea în discuţie nu prevede dacă incompetenţa profesională se referă la lipsa unor cunoştinţe sau a unor autorizaţii şi nici nu stabileşte legislaţia la care face trimitere pentru a trage la răspundere lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici. Autorul susţine că din acest motiv instanţele de judecată aplică prevederile în discuţie în mod arbitrar, fapt care generează o jurisprudenţă contradictorie.

9. Autorul pretinde că neclaritatea normei contestate afectează dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al lucrătorilor medico-sanitari şi farmaceutici.

10. Totodată, autorul pretinde că în prezenta cauză acuzaţiile aduse medicului nu sunt susţinute de probe concrete care să demonstreze nerespectarea unor standarde medicale şi, prin urmare, riscă să-i afecteze dreptul la apărare şi dreptul la muncă.

11. În opinia autorului excepţiei, norma contestată este contrară articolelor 1 alin.(3), 4, 15, 16, 20, 23, 26, 43 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea ocrotirii sănătăţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 14 alin.(3) din Legea ocrotirii sănătăţii, care nu a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unei acţiuni civile care are ca obiect încasarea prejudiciului moral de la un medic. Dat fiind faptul că acţiunea în justiţie este formulată în baza legii în discuţie, iar instanţa de judecată confirmă că norma contestată urmează a fi aplicată la soluţionarea litigiului, Curtea admite aplicabilitatea acesteia.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

18. Autorul excepţiei susţine că norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 15 (universalitatea), 16 alin.(2) (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

19. Referitor la incidenţa articolelor 1, 4 şi 15 din Constituţie, Curtea a notat în jurisprudenţa sa că acestea comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza celorlalte reglementări. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.10 din 31 ianuarie 2023, § 15; DCC nr.149 din 21 noiembrie 2024, § 22). Cu privire la articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate aceste articole, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

20. Cu referire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie, Curtea observă însă că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură norma contestată afectează principiul egalităţii. Simpla enumerare a normelor constituţionale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.19 din 28 februarie 2023, § 22).

21. Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 23 din Constituţie, autorul sesizării susţine că imprevizibilitatea prevederilor contestate, în special a textelor "incompetenţă profesională" şi "legislaţia în vigoare", afectează dreptul la un proces echitabil, sub aspectul imposibilităţii persoanei de a-şi pregăti o apărare efectivă şi de a anticipa criteriile de judecată.

22. Curtea notează că dreptul de acces liber la justiţie reclamă o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor (a se vedea HCC nr.20 din 26 septembrie 2024, § 67). De asemenea, articolul 23 din Constituţie nu-i impune legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept substanţial. Pornind de la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că formularea lor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, multe legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară (a se vedea HCC nr.24 din 10 august 2021, § 38).

23. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că articolul 15 din Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr.264 din 27 octombrie 2005 reglementează modul de apărare a drepturilor medicului. Totodată, alineatul (3) din acelaşi articol prevede că medicul are dreptul la apărare contra intervenţiei unor persoane şi autorităţi ale administraţiei publice în exerciţiul profesiei sale, excepţie făcând cazurile de incompetenţă şi culpă profesională.

24. Având în vedere problema sesizată, Curtea reţine că aceasta ţine de domeniul ocrotirii sănătăţii, domeniu în care statul, pentru a garanta dreptul cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii, la asigurarea unui trai decent, inclusiv îngrijirea medicală corespunzătoare, deţine competenţe largi de reglementare a producţiei şi circuitului de medicamente şi dispozitive medicale, a funcţionării şi acreditării instituţiilor medico-sanitare, a formării iniţiale şi continue a medicilor, a exercitării profesiunii de medic, a relaţiilor dintre medic şi pacient etc. În acest sens, deţinând prerogativa constituţională corespunzătoare (a se vedea articolele 36 alin.(3) şi 72 alin.(3) lit.p) din Constituţie), legislatorul a reglementat prin lege organică exerciţiul profesiunilor medico-sanitare în Republica Moldova (a se vedea articolele 8-16 din Legea nr.411/1997 şi Legea nr.264/2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic) şi a prevăzut că activitatea de medic, inter alia, include: (i) acordarea asistenţei medicale în caz de îmbolnăvire, accidentare, îngrijire medicală, reabilitare a pacientului, cu evitarea neglijenţei şi erorilor medicale şi cu aplicarea principiului nondiscriminării; (ii) asumarea responsabilităţii profesionale pentru siguranţa şi calitatea actului medical realizat în raport cu pacientul (articolul 5 alin.(1) din Legea nr.264/2005); (iii) obligaţia de a respecta cu stricteţe drepturile şi interesele legitime ale pacientului şi de a acţiona exclusiv în beneficiul sănătăţii pacientului; (iv) obligaţia de a asigura tratamentul până la însănătoşirea pacientului sau până la trecerea lui în îngrijirea unui alt medic; (v) obligaţia de a-şi perfecţiona în permanenţă cunoştinţele profesionale (articolul 17 alin.(1) din Legea nr.264/2005). Totodată, pe baza aceloraşi prerogative şi pentru a asigura drepturile pacienţilor la ocrotirea sănătăţii, dar şi funcţionalitatea eficientă a întregului sistem de ocrotire a sănătăţii din ţară, legislatorul a stabilit că, în cazurile în care se dovedeşte că nu a respectat obligaţiile profesionale, medicul poartă răspundere juridică în condiţiile legii.

25. Curtea nu poate reţine afirmaţia autorului sesizării precum că expresia "incompetenţă profesională" din norma contestată ar fi neclară, imprevizibilă şi nu ar permite justiţiabilului să înţeleagă sensul normei juridice pentru a-şi adapta comportamentul în exerciţiul activităţii profesionale de acordare a asistenţei medicale. Legislatorul a prevăzut competenţa profesională ca un principiu general al exercitării profesiei de medic (a se vedea articolul 3 din Legea nr.264/2005) şi a definit-o ca fiind "capacitatea de exercitare de către medic a atribuţiilor de serviciu cu responsabilitate, eficienţă, profesionalism" (a se vedea art.1¹ din Lege). În ipoteza legislatorului, competenţele profesionale ale unui medic sunt esenţiale şi se formează prin studii universitare speciale (a se vedea articolele 121 din Codul educaţiei şi 4 alin.(1) lit.b) din Legea nr.264/2005) şi se menţin prin perfecţionare, pe parcursul întregii sale activităţi profesionale (articolul 4 alin.(1) lit.c) din Legea nr.264/2005). Per a contrario, legislatorul a prevăzut că, în cazuri excepţionale, "în lipsa unei competenţe profesionale în domeniu" medicul este în drept "să refuze efectuarea intervenţiei medicale (cu excepţia situaţiilor de urgenţă), readresând pacientul unui alt medic" (articolul 18 alin.(3) din Lege), iar dacă în exerciţiul funcţiei dă dovadă de "incompetenţă profesională şi încălcare a obligaţiunilor profesionale" (articolul 14 alin.(3) din Legea nr.411/1997), poartă răspundere juridică. Din această perspectivă, Curtea constată că destinatarii prevederilor contestate desfăşoară o activitate pentru care au fost supuşi unor forme de pregătire profesională şi au la dispoziţie suficiente repere, atât în legea în discuţie, cât şi în Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr.264 din 27 octombrie 2005, pentru a înţelege esenţa textului contestat.

26. Curtea notează că norma contestată nu are ca destinatar publicul larg, ci în exclusivitate lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici, ca grup profesional. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că sfera de aplicare a conceptului de previzibilitate depinde în mare măsură de conţinutul instrumentului în cauză, de domeniul pe care îl reglementează, precum şi de numărul şi statutul destinatarilor săi. Persoanele care au o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai accentuată în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca aceştia să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145; Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65; Bavčar v. Slovenia, 7 septembrie 2023, § 147) [DCC nr.53 din 13 aprilie 2021, § 24].

27. Curtea nu poate reţine nici afirmaţia autorului sesizării referitoare la neclaritatea expresiei "legislaţia în vigoare". Curtea notează că termenul "legislaţie" include, de asemenea, actele normative de rang inferior şi măsurile luate de organismele profesionale de reglementare în temeiul competenţelor independente delegate acestora de către Parlament de elaborare a normelor. Din această perspectivă, legislatorul a avut în vedere că destinatarii prevederilor contestate desfăşoară o activitate de asistenţă medicală pentru care au fost supuşi unor forme de pregătire profesională şi au la dispoziţie suficiente repere, atât în legea în discuţie, cât şi în Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr.264 din 27 octombrie 2005, Codul deontologic al lucrătorului medical şi al farmacistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.192 din 24 martie 2017, şi alte legi conexe, care să le ofere posibilitatea elucidării sensului sintagmei "legislaţia în vigoare" (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.97 din 12 iulie 2022, § 31).

28. Curtea consideră că medicul sau alt lucrător medical nu se poate prevala de necunoaşterea legilor sau regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale adoptate de către Ministerul Sănătăţii, atât timp cât există o prezumţie legală în acest sens.

29. Totodată, având în vedere diversitatea competenţelor şi a obligaţiilor profesionale care rezultă din natura profesiei de lucrător medico-sanitar şi farmaceutic, Curtea observă că este, practic, imposibilă stabilirea printr-o singură lege a unei liste exhaustive a obligaţiilor profesionale. Mai mult ca atât, Curtea are în vedere şi titlul marginal al normei contestate, din care rezultă că aceasta reprezintă mai degrabă o normă de trimitere, care se referă la obligaţiile profesionale generale ale medicilor, altor lucrători medico-sanitari şi farmacişti, şi, prin urmare, nu poate să abunde în texte explicative.

30. În acest context, Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (DCC nr.171 din 8 decembrie 2022, § 24).

31. Referitor la incidenţa articolelor 26 şi 43 din Constituţie, Curtea reţine că autorul sesizării nu a demonstrat că norma criticată i-a afectat dreptul la apărare sau dreptul la muncă. Autorul sesizării doar şi-a exprimat dezacordul cu probele prezentate în susţinerea acţiunii formulate împotriva sa, considerându-le că nu sunt pertinente şi i-ar putea afecta dreptul la apărare şi dreptul la muncă (a se vedea § 11). Sub acest aspect, Curtea reţine că criticile formulate de autor nu identifică o contrarietate între prevederile contestate şi normele constituţionale invocate, ci se referă la modul de aplicare a legii în cauza sa.

32. Aşadar, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici de imprevizibilitate a prevederilor contestate, autorul sesizării îşi manifestă, de fapt, dezacordul în privinţa examinării acestui litigiu. Curtea reaminteşte că chestiunile legate de interpretarea şi aplicarea normelor legale nu ţin de competenta sa, ci sunt de competenţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29).

33. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în cauză nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (3) literele d) şi f), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 14 alin.(3) din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28 martie 1995, ridicată de dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele dlui Marcel Bejan, în dosarul nr.2-13782/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.