Decizie nr.30 din 16.03.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.234g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 42 alineatele (1), (3) pct.2) şi (4) şi a articolului 43 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură penală (competenţa conexării cauzelor penale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.234g/2022 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a articolului 42 alineatele (1), (3)

pct.2) şi (4) şi a articolului 43 alineatele (1) şi (2)

din Codul de procedură penală

(competenţa conexării cauzelor penale)

nr. 30  din  16.03.2023

 (în vigoare 16.03.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 101-104 art. 58 din 29.03.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 27 decembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 16 martie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 42 alineatele (1), (3) pct.2) şi (4) şi a articolului 43 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Malic, în interesele dlui Iaroslav Martin, în dosarul nr.1-1972/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Renata Popescu-Balta, judecător la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Iaroslav Martin de comiterea infracţiunii de organizare a falsului în acte publice.

4. În timpul procesului, procurorul a solicitat transmiterea cauzei penale în discuţie unui alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care judecă o altă cauză penală în care dl Iaroslav Martin are statutul de inculpat, în vederea conexării lor.

5. La 25 noiembrie 2022, dl avocat Gheorghe Malic a ridicat, în interesele dlui Iaroslav Martin, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 42 alineatele (1), (3) pct.2) şi (4) şi a articolului 43 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din 22 decembrie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

A. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 42

Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate a cauzelor penale

"(1) În caz de indivizibilitate sau de conexitate a cauzelor penale, judecata în primă instanţă, dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţă.

(2) Constituie indivizibilitate a cauzelor penale cazurile în care la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane, când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin aceeaşi faptă ori în cazul unei infracţiuni continue sau prelungite.

(3) Constituie conexitate a cauzelor penale cazurile:

[…]

2) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite de aceeaşi persoană în timp diferit ori în loc diferit;

[…]

(4) În caz de conexare a unor cauze privitoare la mai multe persoane învinuite de săvârşirea infracţiunilor în raza de activitate a diferitor instanţe de grad egal sau privitoare la o singură persoană învinuită de săvârşirea câtorva infracţiuni, dacă aceste cauze sunt de competenţa a două sau câtorva instanţe de judecată de grad egal, procesul se judecă de instanţa care a fost prima sesizată privind judecarea cauzei.

[…]."

Articolul 43

Instanţa competentă de a conexa cauzele penale

"(1) Conexarea cauzelor se decide de către instanţa căreia îi revine competenţa de judecată conform prevederilor art.42.

(2) În cazurile de indivizibilitate a cauzelor penale, precum şi în cele de conexitate, cauzele, dacă ele au fost depuse în prima instanţă de judecată, se conexează de către aceasta chiar şi după casarea hotărârilor asupra lor şi remiterea cauzelor de către instanţa de recurs pentru rejudecare.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei menţionează că, potrivit articolului 42 alin.(3) pct.2) din Codul de procedură penală, comiterea a două sau mai multe infracţiuni de aceeaşi persoană într-un moment de timp diferit sau în loc diferit constituie un motiv de conexitate a cauzelor penale. În opinia autorului excepţiei, pe baza textului normei menţionate, instanţa de judecată care trebuie să soluţioneze conexarea cauzelor penale este obligată să constate, până la pronunţarea unei sentinţe, faptul comiterii a două infracţiuni de către acuzat. Sub acest aspect, autorul excepţiei susţine aplicabilitatea articolelor 4, 21 şi 54 din Constituţie.

10. Referitor la articolele 42 alineatele (1) şi (4) şi 43 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei notează că legislatorul a omis să reglementeze competenţa conexării cauzelor penale aflate pe rolul diferitor judecători din cadrul aceleiaşi instanţe. Potrivit autorului, omisiunea în discuţie este contrară articolelor 4, 20, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Curtea a stabilit, în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

15. Din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale rezultă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de apărător ca urmare a solicitării procurorului de a dispune transmiterea cauzei penale unui alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe judecătoreşti în vederea conexării ei cu o altă cauză penală în care aceeaşi persoană are statutul de inculpat. Dat fiind faptul că prevederile contestate se referă la conexarea cauzelor penale, Curtea admite că instanţa de judecată le-ar putea aplica.

16. Curtea reţine că unele din prevederile contestate au mai constituit obiectul unor sesizări la Curtea Constituţională (a se vedea DCC nr.55 din 11 iunie 2018). Totuşi, Curtea constată că argumentele avansate în prezenta sesizare nu au fost invocate anterior.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.37 din 24 martie 2022, § 21).

18. Autorul excepţiei a susţinut că articolul 42 alin.(3) pct.2) din Codul de procedură penală încalcă articolele 4 [drepturile şi libertăţile omului], 21 [prezumţia nevinovăţiei] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, iar articolele 42 alineatele (1) şi (4) şi 43 alineatele (1) şi (2) din acelaşi Cod încalcă articolele 4, 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 54 din Constituţie

19. Cu privire la incidenţa articolului 4 din Constituţie, Curtea subliniază că acesta comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat (HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 26). Referitor la articolele 23 şi 54 din Constituţie, Curtea a subliniat, în jurisprudenţa sa, că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 28; HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26).

20. Referitor la incidenţa articolului 21 din Constituţie, care garantează principiul prezumţiei nevinovăţiei, în raport cu articolul 42 alin.(3) pct.2) din Codul de procedură penală, potrivit căruia comiterea a două sau mai multe infracţiuni de aceeaşi persoană în timp diferit sau în loc diferit reprezintă un motiv de conexitate a cauzelor penale, Curtea menţionează următoarele.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că procedura de soluţionare a conexării cauzelor penale nu îmbracă forma unui proces care să reclame un tratament jurisdicţional, ci constituie o problemă de administrare şi de eficienţă a actului de justiţie. Procedura în care se examinează conexarea cauzelor reprezintă o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu procesului penal, la care se referă cauzele (a se vedea DCC nr.55 din 11 iunie 2018, § 20). Cu alte cuvinte, fiind chemată să soluţioneze problema conexării cauzelor penale, instanţa de judecată nu se pronunţă cu privire la acuzaţia penală, ci se limitează la constatarea existenţei unui motiv de conexare a cauzelor penale. La modul concret, în cazul articolului 42 alin.(3) pct.2) din Codul de procedură penală, contestat de autorul excepţiei, analiza instanţei care trebuie să soluţioneze conexarea cauzelor se limitează la constatarea faptului că una şi aceeaşi persoană este acuzată de comiterea a două sau mai multe infracţiuni într-un moment de timp diferit ori în loc diferit. Având în vedere cele menţionate, Curtea nu poate reţine incidenţa articolului 21 din Constituţie în raport cu aceste prevederi.

22. Autorul excepţiei a susţinut incidenţa articolului 20 din Constituţie în raport cu articolele 42 alineatele (1) şi (4) şi 43 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură penală, afirmând că legislatorul a omis să reglementeze competenţa conexării cauzelor penale aflate în procedura diferitor judecători din cadrul aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Totuşi, Curtea observă că autorul excepţiei pune o problemă de interpretare a legii, nu de constituţionalitate.

23. Curtea menţionează că una din regulile de bază ale interpretării textuale a normelor juridice o constituie prezumţia pozitivă a utilizării consecvente a noţiunilor dintr-un act juridic. Pe baza acestei reguli, se prezumă că un cuvânt sau o frază utilizate în diferite părţi ale aceluiaşi act sunt destinate să aibă acelaşi sens.

24. Potrivit normelor contestate, în cazul în care mai multe instanţe de judecată egale în grad sunt competente să examineze cauzele de învinuire a unei singure persoane de comiterea mai multor infracţiuni, cauzele se conexează şi se judecă de instanţa care a fost sesizată prima.

25. Curtea constată că, în diferite capitole ale Codului de procedură penală, atunci când utilizează noţiunea de "instanţă de judecată", legislatorul are în vedere judecătorul sau completul de judecată care are competenţa examinării unei cauze penale. De exemplu, articolul 314 alin.(1) din Cod stabileşte că instanţa de judecată este obligată, pe parcursul judecării cauzei, să cerceteze probele nemijlocit şi sub toate aspectele. Potrivit articolelor 351 alin.(8) şi 352 alin.(3) din Cod, instanţa de judecată soluţionează, prin încheiere, chestiunile apărute în timpul şedinţei preliminare, inclusiv necesitatea conexării sau a disjungerii cauzelor. Totodată, Curtea observă că, potrivit articolului 6 pct.(16) din Codul de procedură penală, atunci când legislatorul are în vedere instanţa ca parte componentă a sistemului judecătoresc al Republicii Moldova, acesta utilizează noţiunea de "instanţă judecătorească".

26. Astfel, Curtea nu constată vreun motiv pentru care noţiunea de "instanţă de judecată" din prevederile contestate ar avea o altă semnificaţie decât în alte capitole ale Codului de procedură penală.

27. Pentru că chestiunile legate de interpretarea şi aplicarea normelor nu ţin de competenţa sa, ci ţin de competenţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29), Curtea nu poate reţine critica prevederilor contestate în raport cu articolul 20 din Constituţie. În lipsa constatării incidenţei vreunui drept fundamental substanţial, Curtea nu poate reţine nici incidenţa articolelor 4, 23 şi 54 din Constituţie.

28. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 42 alineatele (1), (3) pct.2) şi (4) şi a articolului 43 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Malic, în interesele dlui Iaroslav Martin, în dosarul nr.1-1972/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.