Decizie nr.42 din 12.03.2026 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.165g/2025 şi nr.5g/2026 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 15 din Codul administrativ şi a articolelor 55 şi 79 din Legea cu privire la procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 (acordul Consiliului Superior al Procurorilor la suspendarea din funcţie a procurorului în privinţa căruia este pornită urmărirea penală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.165g/2025 şi nr.5g/2026 privind

excepţiile de  neconstituţionalitate a articolului 15 din  Codul

administrativ şi a  articolelor  55 şi 79 din  Legea cu

privire la procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016

(acordul  Consiliului  Superior al  Procurorilor la

suspendarea din funcţie a procurorului în privinţa

căruia este pornită urmărirea penală)

nr. 42  din  12.03.2026

 (în vigoare 12.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.152-155 art. 58 din 08.04.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 14 iulie 2025 şi 16 ianuarie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 martie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 15 din Codul administrativ şi a articolelor 55 şi 79 din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, ridicate de dna Elena Ceruţa, în dosarul nr.3-686/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, şi de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Vadim Machidon, în dosarul nr.3-88/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dnii judecători Igor Barbacaru şi Victor Sîrbu de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, pe baza pct.18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, aprobat prin Decizia nr.AG-1 din 27 mai 2025, dosar căruia i-a atribuit numărul 165g/2025.

4. În cadrul examinării sesizărilor, dnii judecători Sergiu Litvinenco şi Ion Malanciuc i-au prezentat Plenului cereri de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituţională a decis respingerea lor.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

Circumstanţele cauzei nr.3-686/2025 (sesizarea nr.165g/2025)

5. La 4 martie 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a emis, la solicitarea Procurorului General interimar, o hotărâre prin care şi-a dat acordul în vederea suspendării dnei Elena Ceruţa din funcţia de procuror din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale în legătură cu pornirea urmăririi penale până la adoptarea definitivă a unei hotărâri pe cauza penală.

6. La 10 martie 2022, Procurorul General interimar a emis un ordin prin care dna Elena Ceruţa a fost suspendată din funcţia de procuror din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale până la adoptarea unei hotărâri pe caz.

7. La 6 aprilie 2022, dna Elena Ceruţa a depus la Curtea de Apel Chişinău o acţiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, prin care a solicitat anularea hotărârii din 4 martie 2022. Procuratura Generală a fost atrasă în proces în calitate de terţ.

8. La 2 iunie 2022, dna Elena Ceruţa a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o acţiune în contencios administrativ împotriva Procuraturii Generale, prin care a solicitat anularea ordinului Procurorului General interimar menţionat supra la § 6.

9. Printr-o încheiere din 29 noiembrie 2022, Judecătoria Chişinău a suspendat procesul în cauza de contencios administrativ cu privire la verificarea legalităţii ordinului Procurorului General interimar din 10 martie 2022 până la soluţionarea printr-o hotărâre irevocabilă a cauzei de contencios administrativ cu privire la verificarea hotărârii din 4 martie 2022 emisă de Consiliul Superior al Procurorilor.

10. La 31 iulie 2023, Parlamentul a adoptat Legea nr.246 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curţii Supreme de Justiţie), care a intrat în vigoare din 1 septembrie 2023. Prin această Lege, Parlamentul a modificat articolul 191 alin.(5) din Codul administrativ şi i-a atribuit Curţii Supreme de Justiţie competenţa de a soluţiona acţiunile în contencios administrativ cu privire la contestaţiile formulate împotriva hotărârilor emise de Consiliul Superior al Procurorilor. Totodată, în dispoziţiile finale şi tranzitorii, legislatorul a prevăzut că cauzele de contencios administrativ transmise spre examinare la curţile de apel pentru care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, a fost stabilită data şedinţei de judecată continuă să fie examinate de acestea chiar dacă după intrarea în vigoare a prezentei legi cauzele respective sunt de competenţa Curţii Supreme de Justiţie (a se vedea articolul XI alin.(2) din Legea nr.246).

11. Printr-o încheiere din 24 ianuarie 2024, Curtea de Apel Chişinău i-a trimis Curţii Supreme de Justiţie pentru examinare cauza de contencios administrativ cu privire la verificarea hotărârii din 4 martie 2022 emisă de Consiliul Superior al Procurorilor.

12. Printr-o încheiere din 24 februarie 2025, Curtea Supremă de Justiţie şi-a declinat competenţa de examinare a cauzei de contencios administrativ în favoarea Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, şi a trimis cauza pentru a fi conexată cu cauza de contencios administrativ care are ca obiect anularea ordinului Procurorului General interimar din 10 martie 2022 privind suspendarea din funcţia de procuror. În considerentele sale, Curtea Supremă de Justiţie a menţionat că hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor prin care acesta îşi exprimă acordul cu privire la suspendarea din funcţie a unui procuror reprezintă o operaţiune administrativă şi urmează a fi examinată împreună cu actul administrativ individual corespunzător (a se vedea §§ 45-48 din încheiere¹).

______________________

¹https://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=77422 

13. În procesul de examinare a cauzei la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, dna Elena Ceruţa a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15 din Codul administrativ şi a articolelor 55 şi 79 din Legea cu privire la procuratură nr.3 din 25 februarie 2016.

14. Printr-o încheiere din 1 iulie 2025, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.3-88/2024 (sesizarea nr.5g/2026)

15. La 15 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Procurorilor a emis, la solicitarea Procurorului General interimar, o hotărâre prin care şi-a dat acordul în vederea suspendării dlui Vadim Machidon din funcţia de procuror din cadrul Procuraturii raionului Orhei până la adoptarea definitivă a unei hotărâri pe cauza penală.

16. La 20 noiembrie 2023, Procurorul General interimar a emis un ordin prin care dl Vadim Machidon a fost suspendat din funcţia de procuror din cadrul Procuraturii raionului Orhei până la adoptarea unei hotărâri pe caz.

17. La 30 noiembrie 2023, dl Vadim Machidon a depus la Curtea Supremă de Justiţie o acţiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor prin care a solicitat anularea hotărârii din 15 noiembrie 2023. Procuratura Generală a fost atrasă în proces în calitate de terţ.

18. La 16 ianuarie 2024, dl Vadim Machidon a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o acţiune în contencios administrativ împotriva Procuraturii Generale, prin care a solicitat anularea ordinului Procurorului General interimar din 20 noiembrie 2023 privind suspendarea sa din funcţia de procuror. Consiliul Superior al Procurorilor a fost atras în proces în calitate de terţ.

19. Printr-o încheiere din 13 septembrie 2024, Curtea Supremă de Justiţie şi-a declinat competenţa de examinare a cauzei de contencios administrativ în favoarea Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, şi a trimis cauza pentru a fi conexată cu cauza de contencios administrativ care are ca obiect anularea ordinului Procurorului General interimar din 20 noiembrie 2023 privind suspendarea din funcţia de procuror. În considerentele sale, Curtea Supremă de Justiţie a menţionat că hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor prin care acesta îşi exprimă acordul cu privire la suspendarea din funcţie a unui procuror reprezintă o operaţiune administrativă şi urmează a fi examinate împreună cu actele administrative individuale corespunzătoare (a se vedea §§ 39-40, 45 din încheiere²).

______________________

²https://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=76020 

20. În procesul de examinare a cauzei la Judecătoria Chişinău, dl avocat Vadim Ciobanu a ridicat, în interesele dlui Vadim Machidon, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15 din Codul administrativ şi a articolelor 55 şi 79 din Legea cu privire la procuratură nr.3 din 25 februarie 2016.

21. Printr-o încheiere din 31 decembrie 2025, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

22. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 125¹

Consiliul Superior al Procurorilor

"(1) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenţei şi imparţialităţii procurorilor.

(2) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit, în condiţiile legii, din procurori aleşi din cadrul procuraturilor de toate nivelurile şi din reprezentanţi ai altor autorităţi, instituţii publice sau ai societăţii civile. Procurorii în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor constituie o parte importantă.

(3) Consiliul Superior al Procurorilor asigură numirea, transferarea, promovarea în funcţie şi aplicarea măsurilor disciplinare faţă de procurori.

(4) Modul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Procurorilor se stabileşte prin lege."

23. Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 15

Operaţiunile administrative

"(1) Operaţiunile administrative sunt manifestările de voinţă sau activităţile autorităţilor publice care nu produc ca atare efecte juridice.

(2) Operaţiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual, cu excepţia operaţiunilor administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terţ."

24. Prevederile relevante ale Legii cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, sunt următoarele:

Articolul 55

Suspendarea din funcţie

"(1) Procurorul în privinţa căruia este pornită o urmărire penală poate fi suspendat din funcţie de către Procurorul General, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor. În situaţii ce nu suferă amânare, Procurorul General îl poate suspenda pe procuror fără acordul Consiliului Superior al Procurorilor, până la următoarea şedinţă a Consiliului Superior al Procurorilor.

(1¹) Pe perioada suspendării din funcţie, în temeiul prevăzut la alin.(1), procurorului nu îi sunt aplicabile interdicțiile prevăzute la art.15 alin.(2) lit.f) și i), precum şi dispoziţiile referitoare la incompatibilităţi prevăzute la art.14 alin.(1), în partea ce ţine de exercitarea unei funcţii sau activităţi în sectorul privat. Această perioadă nu constituie vechime în funcţia de procuror.

(2) Procurorul este suspendat din funcţie prin ordin al Procurorului General, fără implicarea Consiliului Superior al Procurorilor, atunci când i se acordă concediu de maternitate şi concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 6 ani. În celelalte cazuri prevăzute de lege, procurorul este suspendat din funcţie prin ordin al Procurorului General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.

(3) Suspendarea din funcţie a procurorului în cazurile prevăzute la alin.(2) nu atrage anularea garanţiilor sociale.

(4) În cazul prevăzut la alin.(1), dacă nu a fost probată vinovăţia procurorului sau dacă a fost pronunţată o sentinţă de achitare ori de încetare a procesului penal pe motiv de reabilitare, suspendarea din funcţie încetează, iar procurorul este restabilit în toate drepturile anterioare.

(5) În cazurile prevăzute la alin.(2), la expirarea termenului de suspendare din funcţie, procurorul revine în funcţia pe care a deţinut-o până la suspendare sau, cu consimţămîntul lui, i se oferă o altă funcţie de procuror echivalentă.

(6) Procurorul poate ataca hotărârea privind suspendarea sa din funcţie în instanţa de judecată în condiţiile legii."

Articolul 79

Contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor

"(1) Hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie de orice persoană vătămată într-un drept al său într-un termen de 10 zile lucrătoare de la data la care hotărârea vizată i-a fost comunicată.

(2) Contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor sînt examinate de completul de judecată care examinează contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

25. Autorii excepţiilor menţionează că hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor emise în cauze similare sunt apreciate în mod diferit de către Curtea Supremă de Justiţie. În unele cauze, Curtea Supremă de Justiţie a constatat că hotărârile Consiliului reprezintă operaţiuni administrative prealabile altor acte/acţiuni şi, prin urmare, nu produc efecte juridice, iar în alte cauze a constatat că acestea constituie acte administrative şi produc efecte juridice.

26. Autorii susţin că instanţa competentă să judece contestaţiile formulate împotriva unor astfel de hotărâri se stabileşte în funcţie de calificarea acordului exprimat de Consiliul Superior al Procurorilor privind suspendarea unui procuror din funcţie.

27. Deşi articolul 79 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură stabileşte competenţa Curţii Supreme de Justiţie de a soluţiona contestaţiile formulate împotriva hotărârilor emise de Consiliul Superior al Procurorilor, modalitatea de contestare a acestor hotărâri nu este previzibilă, pentru că noţiunea de "operaţiune administrativă" din articolul 15 din Codul administrativ nu este clară.

28. În acest sens, autorii afirmă că articolul 15 din Codul administrativ, care reglementează operaţiunile administrative, (i) nu precizează care este diferenţa dintre manifestarea de voinţă şi alte activităţi şi (ii) dacă aceste manifestări de voinţă (operaţiuni administrative) pot fi emise şi de alte autorităţi decât cele care adoptă actul administrativ final.

29. Dat fiind faptul că prevederile contestate nu stabilesc natura juridică a acordului exprimat de Consiliul Superior al Procurorilor în vederea suspendării unui procuror din funcţie, autorii susţin că modalitatea de contestare a hotărârilor sub acest aspect şi de identificare a instanţei competente să judece contestaţia nu este clară/previzibilă. Autorii susţin că din acest motiv articolul 20 din Constituţie este afectat sub aspectul accesului la o instanţă competentă să-i judece cauza.

30. Totodată, autorii afirmă că dacă hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor sunt apreciate ca fiind operaţiuni administrative în raport cu actul administrativ individual al Procurorului General, rolul Consiliului de garant al independenţei procurorilor se diminuează şi, prin urmare, este afectat articolul 125¹ din Constituţie.

31. În opinia autorilor excepţiilor, prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 54 şi 125¹ din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

32. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

33. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ şi din Legea cu privire la Procuratură, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

34. Curtea observă că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

35. Referitor la obiectul sesizărilor, Curtea observă că, deşi autorii excepţiilor au contestat articolul 55 din Legea cu privire la Procuratură în integralitate, criticile acestora vizează doar alineatul (1) din acest articol. Totodată, obiecte ale excepţiilor de neconstituţionalitate sunt articolele 15 din Codul administrativ şi 79 din Legea cu privire la Procuratură.

36. Curtea notează că articolul 15 din Codul administrativ nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, însă articolele 55 şi 79 din Legea cu privire la Procuratură au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea Deciziile nr.34 din 19 aprilie 2018, nr.52 din 4 mai 2023, nr.42 din 8 aprilie 2025 şi Hotărârea nr.21 din 28 noiembrie 2023).

37. Având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cadrul unor cauze de contencios administrativ care au ca obiect controlul legalităţii unor hotărâri emise de Consiliul Superior al Procurorilor, prin care Consiliul şi-a dat acordul pentru suspendarea din funcţie a unor procurori, Curtea admite că articolele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzelor.

38. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

39. Autorii excepţiilor au susţinut incidenţa articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 125¹ (Consiliul Superior al Procurorilor) din Constituţie.

40. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (Decizia nr.42 din 8 aprilie 2025, § 31).

41. Cu referire la articolul 20 din Constituţie, autorii excepţiilor susţin că prevederile contestate (i) nu stabilesc criterii clare care să delimiteze operaţiunile administrative de actul administrativ şi (ii) nu stabilesc natura juridică a hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor privind suspendarea din funcţie a procurorului. Din acest motiv, autorii afirmă că un procuror care este vizat în hotărârea emisă de Consiliul Superior al Procurorilor nu poate identifica instanţa competentă să-i judece acţiunea de contencios administrativ şi, prin urmare, prevederile contestate îi afectează dreptul la o instanţă competentă conform legii să-i judece cauza.

42. Referitor la primul aspect, Curtea observă că legislatorul a stabilit, în baza competenţei sale constituţionale prevăzută de articolul 72 alin.(3) lit.e) din Constituţie, criteriile pentru identificarea operaţiunilor administrative. Astfel, potrivit articolului 15 din Codul administrativ, operaţiunile administrative reprezintă manifestări de voinţă sau activităţile autorităţilor publice care nu produc ca atare efecte juridice şi din acest motiv pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual.

43. Spre deosebire de operaţiunile administrative, legislatorul a prevăzut că actul administrativ individual reprezintă orice dispoziţie, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public (a se vedea articolul 10 din Codul administrativ).

44. Curtea observă că legislatorul a definit operaţiunile administrative şi, respectiv, actele administrative individuale, acestea delimitându-se, în special, prin capacitatea de a produce efecte juridice. Aşadar, normele în discuţie nu ridică nicio problemă din perspectiva standardului calităţii legii, fiind accesibile, clare şi previzibile.

45. Referitor la cel de-al doilea aspect, Curtea observă că criticile autorilor se referă la faptul că articolul 15 din Codul administrativ şi articolele 55 şi 79 din Legea cu privire la Procuratură nu prevăd care este natura juridică a acordului exprimat de Consiliul Superior al Procurorilor în privinţa suspendării unui procuror din funcţie atunci când împotriva acestuia este începută urmărirea penală.

46. În acest context, Curtea notează că deşi natura juridică a acordului exprimat de Consiliul Superior al Procurorilor nu este prevăzută expres de normele în discuţie, aceasta poate fi dedusă din cadrul normativ aplicabil şi din principiile generale de drept relevante. Curtea observă că legea stabileşte criterii suficiente pentru definirea şi delimitarea operaţiunilor administrative de actele administrative individuale, iar instanţele de judecată sunt competente să identifice natura juridică a hotărârilor emise de Consiliul Superior al Procurorilor în baza criteriilor stabilite de legislator (a se vedea §§ 43-44). Prin urmare, argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate cu referire la articolul 20 din Constituţie sunt vădit neîntemeiate.

47. Referitor la articolul 125¹ din Constituţie, autorii afirmă că în cazul în care hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor sunt apreciate ca fiind operaţiuni administrative în raport cu actul administrativ individual al Procurorului General (ordinul de suspendare), rolul Consiliului se diminuează în calitate de garant al independenţei procurorilor.

48. Curtea notează că chestiunea de apreciere a naturii juridice a hotărârilor emise de Consiliul Superior al Procurorilor nu aduce atingere competenţei Consiliului şi, prin urmare, nu-i afectează rolul constituţional de garant al independenţei şi imparţialităţii procurorilor. Curtea reiterează că rolul Curţii Supreme de Justiţie constă în asigurarea interpretării şi aplicării uniforme a legislaţiei în sistemul de justiţie (a se vedea articolul 2 alineatul (2) din Legea nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie).

49. Curtea conchide că, sub aparenţa unor critici referitoare la afectarea normelor constituţionale, autorii îşi manifestă dezacordul în privinţa jurisprudenţei adoptate de Curtea Supremă de Justiţie cu privire la natura juridică a acordului exprimat de Consiliul Superior al Procurorilor privind suspendarea unui procuror din funcţie. Autorii excepţiilor contestă, în acest caz, interpretarea şi aplicarea legii de către Curtea Supremă de Justiţie, chestiune care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, DCC nr.86 din 25 iulie 2024, § 27).

50. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate în discuţie nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (3) literele d) şi f), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 15 din Codul administrativ şi a articolelor 55 şi 79 din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, ridicată de dna Elena Ceruţa, în dosarul nr.3-686/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, şi de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Vadim Machidon, în dosarul nr.3-88/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.