Decizie nr.44 din 12.03.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.221g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 132 alin.(1), 134 literele a) şi d) şi 135 alin.(1) din Codul de procedură civilă (interesul martorului în proces)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.221g/2025 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 132 alin.(1),

134 literele a) şi d) şi 135 alin.(1) din Codul de procedură civilă

(interesul martorului în proces)

nr. 44  din  12.03.2026

 (în vigoare 12.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.152-155 art. 60 din 08.04.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 octombrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 martie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "interes în proces" din articolul 132 alin.(1), a articolelor 134 literele a) şi d) şi 135 alin.(1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, ridicată de dl avocat Victor Coda, în interesele dlui Constantin Ursu, în dosarul nr.2-46/2025, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Silvia Ţurcan de la Judecătoria Străşeni, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 10 februarie 2023, dl avocat Victor Coda a formulat, în interesele dlui Constantin Ursu, o cerere de chemare în judecată împotriva SRL "Casabella Group" cu privire la constatarea relaţiilor de muncă şi încasarea salariului restant. Reclamantul a menţionat că a convenit cu Casabella Group să fie angajat pe baza unui contract individual de muncă care va fi semnat pe parcursul perioadei de probă, după verificarea competenţelor profesionale ale acestuia. Ulterior, contractul individual de muncă nu a mai fost semnat.

4. În cadrul procesului, reclamantul a solicitat audierea dnei Corina Cojocaru în calitate de administrator al Casabella Group, precum şi a soţului acesteia, dl Viorel Cojocaru, co-fondator al Casabella Group.

5. Printr-o cerere din 11 martie 2025, dl Viorel Cojocaru a menţionat că este co-fondator al companiei şi, totodată, soţ al dnei Corina Cojocaru şi, prin urmare, refuză să depună declaraţii pe marginea acestui litigiu în calitate de martor. În cererea sa, dl Viorel Cojocaru a făcut trimitere la prevederile articolelor 132, 134 lit.d) şi 135 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

6. La 12 mai 2025, dl avocat Victor Coda a ridicat, în interesele dlui Constantin Ursu, excepţia de neconstituţionalitate a textului "interes în proces" din articolul 132 alin.(1), a articolelor 134 literele a) şi d) şi 135 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

7. Prin Încheierea din 11 septembrie 2025, Judecătoria Străşeni a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 132

Depoziţiile martorului

(1) Martor poate fi orice persoană care nu are interes în proces şi căreia îi sunt cunoscute, direct sau indirect, fapte referitoare la cauză. Depoziţiile martorului nu pot fi considerate probă dacă el nu a cunoscut personal faptele.

(2) Solicitantul citării în judecată a unui martor este obligat să demonstreze ce fapte importante pentru soluţionarea cauzei poate confirma acest martor şi să comunice instanţei numele şi domiciliul lui.

Articolul 134

Dreptul refuzului de a depune mărturii

"Sunt în drept să refuze de a face depoziţii în calitate de martor în judecată:

a) soţul împotriva soţiei, soţia împotriva soţului, inclusiv cei divorţaţi, copiii, inclusiv cei adoptaţi (înfiaţi), împotriva părinţilor, părinţii împotriva copiilor, inclusiv celor adoptaţi (înfiaţi);

b) fraţii şi surorile unul împotriva altuia, buneii împotriva nepoţilor, nepoţii împotriva buneilor;

c) logodnicii, concubinii unul împotriva altuia;

d) persoana ale cărei depoziţii pot cauza prejudicii materiale sau morale martorului sau persoanelor cu care se află în relaţiile menţionate la lit.a), b) şi c);

e) persoana ale cărei depoziţii pot duce la dezonorarea sau pot crea un pericol de urmărire administrativă sau penală lor sau persoanelor cu care se află în relaţiile specificate la lit.a), b) şi c);

f) persoanele care nu pot depune mărturie fără a divulga secretul profesional sau comercial;

g) deputaţii – referitor la datele care le-au devenit cunoscute în virtutea îndeplinirii obligaţiilor de deputat;

h) Avocatul Poporului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, adjuncţii Avocatului Poporului şi funcţionarii Oficiului Avocatului Poporului – referitor la faptele care le-au devenit cunoscute în exerciţiul împuternicirilor."

Articolul 135

Declaraţia martorului privind refuzul de a depune mărturii

"(1) Martorul care refuză a depune mărturii este obligat să declare în scris refuzul până la depunerea mărturiilor, documentând motivele refuzului. Instanţa înştiinţează părţile despre refuzul martorului.

(2) Refuzul martorului de a depune mărturii expus oral în şedinţa de judecată se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.

(3) Dacă refuză să facă depoziţii fără a indica motivele sau dacă motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, martorul poate fi supus unei amenzi de 10 unităţi convenţionale."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei menţionează că legislatorul a omis să definească înţelesul exact al textului "interes în proces" şi, prin urmare, această omisiune face textul neclar şi le acordă o marjă de apreciere largă instanţelor de judecată. De asemenea, normele contestate nu-l obligă pe martor să-şi demonstreze interesul în proces, ci îl scutesc de depunerea mărturiilor doar prin simpla declarare a interesului. Astfel, pe baza articolelor 132 alin.(1) şi 134 alin.(1) literele a) şi d) din Codul de procedură civilă, un martor care este admis în proces pentru a fi audiat poate susţine că are un interes şi că declaraţiile sale ar putea afecta patrimoniul persoanei juridice al cărei asociat este, precum şi că este soţul asociatului persoanei juridice pârâte. Prin urmare, co-fondatorii persoanelor juridice care sunt martori şi cunosc detalii despre caz pot face abuz de drepturile lor prin invocarea normelor contestate, refuzând să fie audiaţi în calitate de martori, fapt care limitează posibilitatea persoanei interesate de a-şi restabili drepturile încălcate.

11. Potrivit autorului, textul contestat este contrar articolelor 16, 20, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "interes în proces" din articolul 132 alin.(1), articolele 134 literele a) şi d) şi 135 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei. Curtea constată că normele contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

16. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.9 din 22 iulie 2025, § 50).

17. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

18. Curtea a notat că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.7 din 10 iunie 2025, § 68).

19. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea notează că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal reclamă ca persoanele să aibă posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor.

20. Autorul menţionează că accesul la justiţie îi este restricţionat, deoarece normele contestate i-ar îngrădi nejustificat dreptul de a audia un martor în instanţa de judecată.

21. Curtea notează că având prerogativa de a reglementa prin lege organică procedura de judecare a cauzelor (a se vedea articolul 115 alin.(4) din Constituţie), legislatorul a prevăzut în Codul de procedură civilă condiţiile în care o persoană poate fi audiată în calitate de martor, precum şi cazurile în care persoana poate refuza să depună mărturii. În acest domeniu, legislatorul dispune de o marjă de apreciere în reglementarea normelor de procedură, inclusiv în materia administrării probelor, sub condiţia respectării drepturilor fundamentale.

22. Dreptul constituţional de acces liber la justiţie nu garantează în mod explicit dreptul de a avea martori citaţi sau alte probe admise de o instanţă în cadrul procedurilor civile. Cu toate acestea, orice restricţie impusă dreptului unei părţi la o procedură civilă de a cita martori şi de a prezenta alte probe în susţinerea cauzei sale trebuie să fie conformă cu cerinţele unui proces echitabil, inclusiv să fie respectat principiul egalităţii armelor. În ceea ce priveşte litigiile care implică interese private contrare, egalitatea armelor presupune faptul că fiecărei părţi trebuie să i se acorde o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza – inclusiv probele sale – în condiţii care nu o dezavantajează substanţial faţă de adversarul său (a se vedea Wierzbicki v. Polonia, 18 iunie 2002, § 39).

23. Curtea observă că legislatorul a prevăzut că calitatea de martor o poate avea orice persoană care nu are interes în proces şi căreia îi sunt cunoscute, direct sau indirect, fapte referitoare la cauză (a se vedea articolul 132 alin.(1) din Codul de procedură civilă). De asemenea, a stabilit persoanele care nu pot fi audiate în calitate de martori, precum şi a reglementat situaţia în care persoana poate refuza să depună mărturii (a se vedea articolele 134-135 din Cod).

24. Analiza coroborată a acestor prevederi permite Curţii să reţină că legislatorul a enumerat persoanele care au dreptul să refuze de a face depoziţii în calitate de martori într-un proces civil. În special, pot refuza să depună mărturii soţul împotriva soţiei, soţia împotriva soţului, inclusiv cei divorţaţi. Scopul acestor prevederi este de a nu obliga o persoană să facă declaraţii contrar intereselor persoanelor sale apropiate. Încercarea de a constrânge o persoană să dea declaraţii în cadrul unor proceduri penale împotriva unei persoane cu care avea o relaţie ce făcea incidentă viaţa de familie constituia o ingerinţă în dreptul ei la respectarea vieţii de familie (Van der Heijden v. Olanda [MC], 2 aprilie 2012, § 52). Curtea consideră aceste raţiuni ca fiind aplicabile şi în cazul proceselor civile, dat fiind faptul că elementul central al situaţiilor comparate – viaţa de familie – rămâne neschimbat.

25. Curtea observă că Parlamentul a acordat, în articolul 134 lit.a) din Cod, o pondere abstractă mai mare vieţii de familie, prin raportare la interesul aflării adevărului în procesele civile (a se vedea, mutatis mutandis, Kryževičius v. Lituania, 11 decembrie 2018, § 63). În general, Curtea Europeană le acordă statelor membre o marjă de apreciere mai largă atunci când acestea decid să reglementeze o chestiune sensibilă din punct de vedere moral sau etic (a se vedea Van der Heijden v. Olanda [MC], § 60). Dată fiind diversitatea mare a practicilor existente în statele membre ale Consiliului Europei referitoare la posibilitatea de a-i constrânge pe martori să depună mărturie, Curtea Europeană recunoaşte statelor o marjă largă de apreciere şi în această materie (a se vedea Van der Heijden v. Olanda [MC], § 61).

26. În analiza sa generală, Curtea nu vede motive pentru a invalida ponderea acordată de Parlament vieţii de familie, la reglementarea privilegiului persoanei de a nu da declaraţii în calitate de martor în cadrul unui proces civil, în situaţia prevăzută de articolul 134 lit.a) din Cod.

27. Cu privire la lipsa de claritate a sintagmei "interes în proces", Curtea reţine că interesul în proces presupune existenţa unei legături directe, personale şi actuale, de natură să afecteze imparţialitatea participantului la proces. Atât în legea procesual-penală, cât şi în legea procesual-civilă, legislatorul a stabilit că anumite persoane pot refuza să facă depoziţii în calitate de martori în judecată în condiţiile stabilite de lege.

28. Curtea consideră că eventuala neclaritate a expresiei contestate "interes în proces" nu se bazează pe argumente care ar pune în evidenţă contradicţii cu o normă constituţională. Instanţele judecătoreşti deţin competenţa de a aprecia, la modul concret, existenţa/inexistenţa interesului persoanei în proces şi, în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzei, să decidă sau nu audierea acesteia în calitate de martor.

29. În acest context, Curtea reiterează jurisprudenţa sa în care a stabilit că legislaţia nu poate să exceleze în texte explicative. Pornind de la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară (DCC nr.92 din 7 iulie 2022, § 25; DCC nr.77 din 27 iunie 2024, § 25; DCC nr.135 din 22 septembrie 2025, §30).

30. În ceea ce priveşte argumentul că martorul ar putea fi scutit de obligaţia de a depune mărturii prin simpla declarare a interesului, Curtea reţine că legislatorul a condiţionat dreptul martorului care refuză să depună mărturii de obligaţia acestuia de a declara refuzul în scris, explicând motivele refuzului, iar instanţa este competentă să aprecieze caracterul fundamentat al motivelor prezentate. Dacă motivele sunt considerate nefondate, instanţa are competenţa să-i aplice o amendă (articolul 135 alin.(3) din Cod). Prin urmare, norma contestată nu stabileşte un drept discreţionar al persoanei de a refuza să facă depoziţii în calitate de martor, ci instituie un mecanism de control judiciar în cazurile în care persoana declară un interes în proces.

31. Curtea reţine că dreptul de acces liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie, nu presupune dreptul nelimitat al unei părţi de a obliga orice persoană să depună declaraţii în orice condiţii. Imposibilitatea administrării probei testimoniale de la persoana care are un interes în proces nu echivalează cu limitarea dreptului la un proces echitabil, atât timp cât părţile pot recurge la alte mijloace de probă prevăzute de lege.

32. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "interes în proces" din articolul 132 alin.(1), a articolelor 134 literele a) şi d) şi 135 alin.(1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, ridicată de dl avocat Victor Coda, în interesele dlui Constantin Ursu, în dosarul nr.2-56/2025, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.