Decizie nr.48 din 19.03.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.135g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 143 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (competenţa administratorului insolvabilităţii de a admite creanţele creditorilor şi de a le include în tabelul definitiv al creanţelor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.135g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 143 alin.(4) din

Legea  insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(competenţa administratorului insolvabilităţii de a

admite creanţele creditorilor şi de a le include

 în tabelul definitiv al creanţelor)

nr. 48  din  19.03.2026

 (în vigoare 19.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.156-159 art. 64 din 09.04.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 iunie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 martie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 143 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele SRL "Volta", în dosarul nr.2i-165/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de domnul judecător Vitalie Guţan, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o hotărâre din 12 mai 2023, Judecătoria Chişinău a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa SRL "Rotaru Invest", a numit un administrator al insolvabilităţii, a fixat termenul pentru prezentarea tabelului definitiv al creanţelor pentru 11 iulie 2023 şi şedinţa de validare pentru 19 septembrie 2023.

4. SRL "Volta" a formulat o cerere de validare a creanţei.

5. La 5 iunie 2025, dl avocat Tudor Buhnaci a ridicat, în interesele Volta, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 143 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

6. Printr-o încheiere din 9 iunie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[...]."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

"(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

[...]."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive

"Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive."

8. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 143

Tabelele creanţelor

"[...]

(4) După intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va întocmi tabelul definitiv al creanţelor, care va cuprinde toate creanţele înaintate împotriva patrimoniului debitorului la data intentării procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, inclusiv creanţele acceptate în tabelul preliminar. În tabelul definitiv se arată suma solicitată, suma admisă de administratorul insolvabilităţii/lichidator şi rangul de prioritate al creanţei. Tabelul definitiv al creanţelor se aprobă de către instanţa de insolvabilitate la şedinţa de validare a creditorilor.

(5) La expirarea termenului de verificare, administratorul/lichidatorul depune imediat tabelul definitiv în instanţa de judecată care examinează cazul de insolvabilitate a debitorului. Creditorii şi debitorul au acces la tabelul creanţelor şi pot face contestaţii faţă de creanţele admise de administrator/lichidator în tabel, precum şi asupra celor înlăturate.

(6) O creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/ lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată. Contestaţia debitorului nu se opune validării creanţei.

(7) În urma verificării tabelului de creanţe definitiv şi a materialelor din dosar, cu audierea administratorului/lichidatorului, judecătorul instanţei de insolvabilitate va valida creanţele incluse în tabel şi necontestate de creditori semnînd în rubrica "Validat" în dreptul fiecărei creanţe trecute în tabel de administrator/lichidator. În cazul depunerii contestaţiilor, judecătorul va semna în rubrica "Contestat" în dreptul creanţei contestate şi va consemna personal cu cifre în rubrica "Creanţe cu titlu provizoriu" suma creanţei pe care o admite cu titlu provizoriu pe perioada examinării contestaţiei. Judecătorul va menţiona în tabel şi persoana care a depus contestaţia. Menţiunile respective vor fi trecute pe cambii şi pe alte titluri de creanţe.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că norma contestată îi atribuie administratorului insolvabilităţii competenţe extinse în materia verificării şi validării creanţelor într-un proces de insolvabilitate, iar modul de divizare a acestor competenţe în raport cu instanţa care judecă cauza afectează drepturile participanţilor la proces. În acest sens, autorul menţionează că administratorul insolvabilităţii verifică creanţele şi poate preciza în mod discreţionar creanţele pe care le acceptă pentru validare şi cele pe care le respinge.

10. Autorul pretinde că instanţa de insolvabilitate este obligată să aprobe tabelul definitiv al creanţelor întocmit de administratorul insolvabilităţii fără să verifice temeinicia creanţelor acceptate pentru validare. Norma atacată nu-i permite judecătorului să excludă din tabelul definitiv o creanţă neîntemeiată sau litigioasă. Astfel, rolul instanţei este limitat la aprobarea formală a tabelului întocmit de administrator, în lipsa unui control judiciar efectiv.

11. Autorul excepţiei susţine că, în acest mod, debitorul şi creditorii sunt lipsiţi de garanţiile unui proces echitabil, desfăşurat cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare. Aplicarea semnăturii judecătorului într-un tabel definitiv al creanţelor întocmit de administratorul insolvabilităţii echivalează cu o hotărâre judecătorească, iar debitorul şi creditorii nu dispun de o cale de atac eficientă prin care să se opună validării creanţelor.

12. Prin sesizarea formulată, autorul excepţiei susţine că aprobarea tabelului definitiv în care au fost incluse şi validate creanţe care nu sunt confirmate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, lipsa competenţei instanţei de a examina temeinicia creanţelor admise de administratorul insolvabilităţii şi nerespectarea ordinii de prioritate a creditorilor şi/sau distribuirea arbitrară a masei debitoare afectează dreptul de proprietate al debitorului şi al creditorilor.

13. În opinia autorului sesizării, textul contestat contravine articolelor 1 alin.(3), 16, 20, 23, 26, 46, 47, 54, 114, 115, 119 şi 120 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este articolul 143 alin.(4) din Legea insolvabilităţii. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Aşa cum rezultă din încheierea instanţei, administratorul insolvabilităţii a prezentat tabelul definitiv al creanţelor şi acesta urmează a fi aprobat de către instanţa de insolvabilitate. Astfel, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.193 din 21 decembrie 2023, § 16).

20. Autorul excepţiei susţine că norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 114 (înfăptuirea justiţiei), 115 (instanţele judecătoreşti), 119 (folosirea căilor de atac) şi 120 (caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive) din Constituţie.

21. Cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea a subliniat că această normă comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor. Ea nu poate constitui un reper separat şi nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.170 din 4 noiembrie 2021, § 23).

22. Cu privire la incidenţa articolelor 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr.103 din 1 iulie 2021, § 21; DCC nr.74 din 16 iunie 2022, § 17).

23. Referitor la articolele 20 şi 26 din Constituţie, Curtea menţionează că acestea devin incidente atunci când unei persoane îi este restricţionat dreptul de acces la justiţie sau dreptul la apărare în cazul în care în privinţa acestuia a fost emis un act care îi afectează drepturile şi libertăţile fundamentale (DCC nr.26 din 13 februarie 2025, § 25).

24. Potrivit dispoziţiilor articolelor 114 şi 115 din Constituţie, justiţia în Republica Moldova se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii. Curtea notează că, pe baza articolului 115 alin.(4) din Constituţie, ţine de competenţa Parlamentului să stabilească procedura de judecare a cauzelor de insolvabilitate de instanţele judecătoreşti, a căror sarcină principală este de a proteja creditorii de eventualele pierderi, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, de a minimiza aceste pierderi.

25. Curtea nu poate reţine afirmaţiile autorului sesizării potrivit cărora norma contestată ar delega administratorului insolvabilităţii competenţe de natură "cvasi-judiciare", care permit acceptarea necondiţionată a creanţelor creditorilor şi includerea lor în tabelul definitiv al creanţelor fără verificare judecătorească, fapt ce ar "contraveni principiului constituţional al supremaţiei justiţiei ca garant al legalităţii", prevăzut de articolele 114 şi 115 din Constituţie, dar şi altor drepturi fundamentale. Curtea observă că legislatorul, exercitându-şi prerogativa de reglementare, a prevăzut explicit că, din momentul intentării procedurii de insolvabilitate, activitatea organelor de conducere ale debitorului se suspendă (art.75 alin.(1) din Legea insolvabilităţii), dreptul de a administra şi de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului insolvabilităţii/lichidatorului desemnat de instanţa de insolvabilitate (art.74 alin.(1)), iar datele de identitate ale acestuia se înscriu în registrul de stat al persoanelor juridice ca administrator al persoanei juridice insolvabile (art.63 alin.(6)). Legislatorul a prevăzut că, din momentul desemnării sale, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul exercită drepturile şi execută obligaţiile debitorului insolvabil şi este considerat ca unic conducător al afacerilor acestuia, încheind actele juridice necesare şi exercitându-şi atribuţiile legale. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul îşi exercită atribuţiile sub supravegherea instanţei de insolvabilitate (art.67 alin.(1)) şi este obligat să prezinte acesteia periodic rapoarte de activitate (art.72), rapoarte de altă natură (art.67 alin.(1)), precum şi explicaţiile pe care instanţa le solicită (art.67 alin.(1)). Totodată, instanţa de insolvabilitate nu are în competenţa sa atribuţii manageriale, acestea fiind exercitate de către administratorul insolvabilităţii/lichidator, iar eventualele decizii manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori prin organele lor (art.5 alin.(7)). Prin urmare, legislatorul a stabilit că procedurile de examinare a cauzelor de insolvabilitate au propriul specific, deosebit de alte cauze civile şi acest specific se referă inclusiv la modalitatea de înaintare a creanţelor faţă de debitorul insolvabil (a se vedea articolele 140-141), verificarea şi acceptarea, după caz, respingerea acestora prin înscrierea lor la rubrica cuvenită a tabelului definitiv al creanţelor.

26. Curtea menţionează că legislatorul a pus în sarcina administratorului insolvabilităţii (i) să verifice, după caz, creanţele înaintate împotriva patrimoniului debitorului, iar în rezultat (ii) să întocmească tabelul definitiv care cuprinde toate creanţele înaintate, arătând pentru fiecare suma solicitată, suma admisă spre validare şi rangul de prioritate al creanţei (articolul 143 alin.(4) şi (5) din Legea insolvabilităţii), şi să-l depună în instanţa de insolvabilitate care examinează cauza.

27. Legislatorul a stabilit că administratorul insolvabilităţii are un rol distinct în raport cu ceilalţi participanţi la procedură. Acesta nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, precum şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să-şi poată valorifica creanţele într-o măsură cât mai mare şi cât mai operativ (DCC nr.49 din 25 mai 2020, § 30; DCC nr.152 din 19 octombrie 2021, § 21). În acest sens, potrivit articolului 66 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, legislatorul i-a atribuit administratorului insolvabilităţii competenţe de: (i) a conduce debitorul şi a administra masa lui debitoare (lit.s)); (ii) a ţine registrele de evidenţă a datoriilor creditoare şi a datoriilor debitoare ale debitorului (lit.r)); (iii) a notifica creditorii, a verifica creanţele şi, după caz, a formula obiecţii referitor la ele şi a le insera în tabelele de creanţe (lit.c)).

28. La delegarea acestor competenţe, legislatorul a luat în consideraţie că administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, fiind desemnat de către instanţa de judecată din rândurile administratorilor autorizaţi, desfăşoară o activitate de liber profesionist de interes public, pe propria răspundere, cu diligenţa unui bun profesionist, cu respectarea principiilor legalităţii, promptitudinii, diligenţei, competenţei şi eticii profesionale (DCC nr.150 din 26 decembrie 2019, § 29; DCC nr.2 din 16 ianuarie 2020, § 29; DCC nr.117 din 21 august 2025, § 24). El deţine competenţa de a verifica creanţele şi trebuie să acţioneze cu diligenţă, date fiind informaţiile acumulate pentru întocmirea tabelul definitiv al creanţelor (DCC nr.137 din 26 octombrie 2023, § 23), şi să asigure respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale persoanelor implicate în procedurile în care este desemnat.

29. Prin urmare, acceptarea/neacceptarea creanţei şi includerea ei în tabelul definitiv ţine de competenţa administratorului insolvabilităţii, iar validarea/nevalidarea ei depinde de faptul dacă a fost sau nu contestată creanţa de către persoanele interesate şi, după caz, de actul jurisdicţional definitiv al instanţei de insolvabilitate prin care contestaţia depusă a fost soluţionată. Totodată, legislatorul a prevăzut că administratorul/lichidatorul este responsabil de acţiunile prejudiciabile pe care le comite în exercitarea funcţiei de administrare şi dispoziţie asupra bunurilor insolvabilului (a se vedea articolul 73 din Lege), inclusiv pentru întocmirea eronată a tabelului definitiv al creanţelor (a se vedea DCC nr.150 din 26 decembrie 2019, § 29).

30. De asemenea, Curtea nu poate reţine afirmaţiile autorului sesizării că creanţele incluse în tabelul definitiv nu ar fi supuse unui control judiciar. În acest sens, legislatorul a împuternicit judecătorul să valideze creanţele incluse în tabel şi necontestate semnând în rubrica "Validat", operând prezumţia că ele, odată verificate şi admise de administrator, sunt legale. În cazul în care în privinţa unei creanţe este formulată o contestaţie, judecătorul va semna în rubrica "[c]ontestat", în dreptul creanţei contestate (articolul 143 alin.(7) din Lege). În privinţa creanţelor contestate, legislatorul a prevăzut prerogativa instanţei de insolvabilitate de a le soluţiona în procedură adversarială, în cadrul căreia creditorul cărui creanţă a fost contestată poate prezenta probe pentru a combate contestaţia. Curtea subliniază că obligaţia de motivare a actului judecătoresc prin care se satisface sau se respinge contestaţia reprezintă o garanţie procedurală esenţială a dreptului de acces liber la justiţie, pentru că le demonstrează părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere.

31. Cu titlu de excepţie, legislatorul a prevăzut că, până la încetarea procesului, administratorul/lichidatorul sau orice parte interesată, în cazul descoperirii unui fals sau a unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei, precum şi în cazul descoperirii unor circumstanţe esenţiale necunoscute până atunci, poate contesta trecerea unei creanţe în tabelul definitiv consolidat al creanţelor (articolul 144 alin.(8) din Lege).

32. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea ajunge la concluzia că legislatorul a instituit mecanisme care asigură fiecare creditor cu o posibilitate de atac în privinţa acceptării şi includerii în tabelul definitiv, dar şi în tabelul definitiv consolidat, a unor creanţe neîntemeiate, acordându-i şi posibilitatea de a-şi prezenta cauza într-un proces judecătoresc, atât în procedura de validare a creanţelor, cât şi după aceasta. În acest sens, Curtea observă că autorul sesizării a omis să explice în ce mod procedurile de contestare menţionate supra nu sunt efective, să se refere la posibilitatea de a contesta cu recurs încheierea instanţei de insolvabilitate (articolul 144 alin.(9) din Lege) şi la competenţa instanţei de recurs de a verifica legalitatea soluţiei primei instanţe, deşi aceasta reprezintă, de fapt, o garanţie suplimentară împotriva arbitrarului.

33. Prin urmare, Curtea conchide că articolele 20 şi 26 din Constituţie nu sunt incidente în acest caz.

34. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea a menţionat, în jurisprudenţa sa, că dreptul naţional trebuie să-i ofere persoanei posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa unei autorităţi competente care să se pronunţe în privinţa măsurii care aduce atingere dreptului său de proprietate. Statul are obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi care le permit instanţelor naţionale să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat (a se vedea DCC nr.110 din 6 septembrie 2022, § 31; DCC nr.145 din 21 noiembrie 2024, § 43).

35. Curtea nu poate reţine nici afirmaţia autorului sesizării precum că "există riscul ca dreptul de creanţă al altor creditori să fie afectat prin recunoaşterea unor creanţe nejustificate, incorect evaluate, litigioase sau chiar inexistente", fapt care poate conduce la nerespectarea ordinii de prioritate a creditorilor şi/sau distribuirea arbitrară a masei debitoare. Deşi admiterea spre validare a unor creanţe neconforme i-ar putea afecta pe ceilalţi creditori pe baza caracterului concursual al procesului de insolvabilitate, Curtea consideră că legislatorul a acordat participanţilor la proces, i.e. creditorilor debitorului insolvabil, garanţii procedurale care permit să-şi apere dreptul de proprietate în faţa instanţei de judecată (a se vedea supra, § 32).

36. În consecinţă, Curtea nu poate reţine argumentele prezentate de autor referitoare la incidenţa dreptului de proprietate.

37. Cu referire la incidenţa articolului 47 din Constituţie, autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu norma constituţională invocată. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (DCC nr.195 din 21 decembrie 2023, § 26; DCC nr.153 din 5 decembrie 2024, § 30).

38. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 143 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele SRL "Volta", în dosarul nr.2i-165/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.