Decizie nr.51 din 26.03.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.145g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 67 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (amenda aplicată administratorului insolvabilităţii de către instanţa de insolvabilitate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.145g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a  articolului 67 alin. (1) din

Legea  insolvabilităţii nr. 149  din 29 iunie 2012

(amenda aplicată administratorului insolvabilităţii

de către instanţa de insolvabilitate)

nr. 51  din  26.03.2026

 (în vigoare 26.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.190-193 art. 67 din 01.05.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 iunie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 martie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 67 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Vasile Lungu, în interesele dnei Anna Mazur, lichidator al SRL "Adelun Confectionary", în dosarul nr.2i-179/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de domnul judecător Vitalie Guţan, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău din 13 mai 2021 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa Adelun Confectionary, iar dna Anna Mazur a fost desemnată administrator al insolvabilităţii.

4. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău din 24 octombrie 2022, în privinţa debitorului Adelun Confectionary a fost aplicată procedura falimentului, iar dna Anna Mazur a fost desemnată în calitate de lichidator.

5. La 14 mai 2025 un creditor a formulat o cerere pentru aplicarea unei amenzi judiciare dnei Anna Mazur.

6. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Vasile Lungu a ridicat, în interesele dnei Anna Mazur, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 67 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

7. Printr-o încheiere din 19 iunie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 67

Supravegherea administratorului/lichidatorului de către instanţa de insolvabilitate

"(1) Administratorul/lichidatorul îşi exercită atribuţiile sub supravegherea instanţei de insolvabilitate care examinează cauza de insolvabilitate. Instanţa poate solicita oricînd explicaţii sau un raport despre starea de lucruri şi despre administrarea masei debitoare. Dacă administratorul/lichidatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau dacă administratorul/lichidatorul destituit nu prezintă raport pentru perioada sa de activitate, nu restituie bunurile şi nici documentele pe care le deţine în legătură cu procesul de insolvabilitate, instanţa aplică, în calitate de sancţiune procedurală, o amendă judiciară de până la 500 de unităţi convenţionale, potrivit cuantumului stabilit pentru unitatea convenţională în Codul de procedură civilă.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că norma contestată nu respectă cerinţele de claritate, previzibilitate şi accesibilitate ale unei legi, deoarece nu conţine criterii obiective care ar stabili cazurile de "neîndeplinire a obligaţiilor" de către administrator/lichidator şi nu distinge între abateri minore, neglijenţe uşoare şi fapte grave. De asemenea, norma contestată nu prevede un sistem gradual de sancţiuni şi de garanţii juridice care ar limita marja discreţionară a instanţei de judecată la aplicarea sancţiunii. Textul contestat încalcă dreptul de acces la un tribunal independent şi imparţial, deoarece îi acordă instanţei o dublă calitate procesuală, de supraveghetor al administratorului/lichidatorului şi de autoritate care îi poate aplica sancţiuni.

11. Totodată, autorul susţine că textul contestat nu stabileşte cine poate sesiza instanţa, care sunt condiţiile de admitere spre examinare a cererii privind sancţionarea administratorului insolvabilităţii, inclusiv sub aspectul achitării taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, care reguli de procedură sunt aplicabile la soluţionarea cererii şi dacă instanţa este obligată să desfăşoare o şedinţă publică, cu înştiinţarea participanţilor, în cadrul căreia administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul să fie audiat, să prezinte probe şi să fie asistat de un avocat. Autorul constată lipsa regulilor pe baza cărora instanţa ar putea fi recuzată sau, după caz, ar urma să se abţină de la soluţionarea unei cereri privind aplicarea sancţiunilor administratorului, cerere formulată de un creditor ori de o altă persoană aflată într-un conflict evident de interese cu acesta.

12. Autorul mai afirmă că este lipsit de un mecanism eficient de apărare în cadrul procesului şi de garanţii de control al actului judecătoresc care i-ar putea afecta drepturile, aşa cum norma criticată nu stabileşte posibilitatea contestării sancţiunii aplicabile. În lipsa unui mecanism de apărare echilibrat, sancţionarea administratorului insolvabilităţii cu o amendă este excesivă şi ar putea fi percepută drept un instrument de intimidare.

13. În opinia autorului sesizării, norma contestată contravine articolelor 20, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 67 alin.(1) din Legea insolvabilităţii. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care a fost formulată o cerere privind sancţionarea administratorului insolvabilităţii cu amendă judiciară. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.184 din 20 decembrie 2022, § 16).

20. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. Cu privire la incidenţa articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (DCC nr.177 din 12 decembrie 2023, § 18).

22. Cu privire la pretinsa încălcare articolelor 20 şi 26 din Constituţie, Curtea observă că, deşi autorul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 67 alin.(1) din Legea insolvabilităţii integral, criticile acestuia se referă la posibilitatea sancţionării administratorului insolvabilităţii de către instanţă cu o amendă. Autorul pretinde că norma contestată nu stabileşte condiţiile de aplicare a sancţiunii, iar această omisiune îi restrânge în mod nejustificat dreptul de acces la un tribunal imparţial şi dreptul la apărare.

23. Curtea observă că Parlamentul are prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecare a cauzelor (articolul 115 alin.(4) din Constituţie). Pe baza acestei prerogative, legislatorul a stabilit competenţa instanţei de insolvabilitate de a-i aplica administratorului insolvabilităţii o amendă judiciară de până la 500 unităţi convenţionale dacă acesta nu-şi îndeplineşte obligaţiile, nu prezintă raportul privind activitatea sa şi/sau nu restituie bunurile sau documentele pe care le deţine în legătură cu procesul de insolvabilitate (articolul 67 alin.(1) din Legea insolvabilităţii).

24. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, articolul 26 din Constituţie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, îşi găseşte corespondenţa în articolul 6 § 3 din Convenţia Europeană (DCC nr.12 din 6 martie 2024, § 25).

25. Curtea Europeană a reţinut că articolul 6 din Convenţie nu-i garantează persoanei dreptul de a se prezenta personal în faţa unei instanţe civile, ci mai curând un drept mai general de a-şi prezenta cauza în mod eficient în faţa instanţei şi de a se bucura de egalitate de arme prin raportare la partea adversă. Articolul 6 § 1 lasă statului libertatea de a alege mijloacele care trebuie utilizate pentru a le garanta justiţiabililor aceste drepturi (Zayidov v. Azerbaidjan (nr.2), 24 martie 2022, § 87).

26. Mai mult, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cadrul procedurilor în faţa unei prime şi unice instanţe, dreptul la "o audiere publică" în sensul articolului 6 § 1 din Convenţie include un drept la o "audiere orală", cu excepţia unor circumstanţe excepţionale care justifică renunţarea la o astfel de audiere. Curtea Europeană a identificat situaţii în care circumstanţe excepţionale ar putea justifica renunţarea la audiere, cum ar fi cazurile în care nu există probleme de credibilitate sau fapte contestate care pretind o audiere, iar instanţele pot soluţiona litigiul în mod echitabil şi rezonabil, pe baza materialelor cauzei (a se vedea Döry v. Suedia, 12 noiembrie 2002, § 37, şi Saccoccia v. Austria, 18 decembrie 2008, § 73), cazuri în care se ridică probleme pur juridice, cu un domeniu de aplicare limitat (a se vedea Mehmet Emin Şimşek v. Turcia, 28 februarie 2012, §§ 29-31), probleme de drept care nu prezintă o complexitate deosebită (a se vedea Varela Assalino v. Portugalia (dec.), 25 aprilie 2002 şi Speil v. Austria (dec.), 5 septembrie 2002) sau în situaţii în care cauza se referă la aspecte pur tehnice (a se vedea Schuler-Zgraggen v. Elveţia, 24 iunie 1993, § 58, şi Döry, citată supra, § 41) (DCC nr.95 din 1 august 2024, § 24).

27. Curtea nu poate reţine afirmaţiile autorului sesizării potrivit cărora norma contestată nu ar conţine criterii obiective pe baza cărora instanţa ar stabili cazurile de "neîndeplinire a obligaţiilor" de către administrator. Având în vedere că administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este desemnat şi revocat din funcţie prin actul judecătoresc al instanţei de insolvabilitate, legislatorul a pus în competenţa acestei instanţe şi atribuţia de control şi supraveghere a activităţii acestuia (a se vedea articolele 5 alin.(6) şi 67 alin.(1) din Lege), inclusiv asupra modului în care acesta îşi exercită atribuţiile profesionale stabilite la articolul 66 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, precum şi cele impuse prin încheierea instanţei (articolul 66 alin.(2) din Lege). Curtea reţine că pentru a asigura celeritatea procedurilor, dar şi exercitarea cu eficienţă a atribuţiilor legale de către administratorul insolvabilităţii/lichidator, legislatorul a prevăzut şi sancţiuni procedurale, care ar putea fi aplicate de către instanţă din proprie iniţiativă sau la cererea participanţilor la proces.

28. Cu referire la argumentul autorului potrivit căruia norma contestată nu prevede un sistem gradual de sancţiuni şi garanţii juridice care ar limita marja discreţionară a instanţei de judecată la aplicarea sancţiunii, Curtea reţine că legea prevede că amenda judiciară se aplică până la 500 de unităţi convenţionale. Astfel, Curtea constată că legislatorul i-a delegat instanţei de judecată competenţa să individualizeze amenda aplicată administratorului insolvabilităţii în funcţie de circumstanţele cauzei. Competenţa instanţei de a sancţiona administratorul pentru neîndeplinirea obligaţiilor legale are rolul să asigure buna-desfăşurare a procesului şi respectarea drepturilor celorlalţi participanţi la proces.

29. Cu referire la argumentul autorului privind lipsa obligaţiei instanţei de a desfăşura o şedinţă publică, în cadrul căreia să beneficieze de garanţiile unui proces echitabil, Curtea reţine că legislatorul, pornind de la specificul cauzelor de insolvabilitate, a prevăzut prerogativa instanţei de a adopta încheieri judecătoreşti şi fără citarea părţilor (articolul 5 alin.(4) din Lege). Având în vedere modul în care legislatorul a formulat comportamentele pentru care ar putea fi sancţionat administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, pentru a ajunge la concluzia că administratorul le-a comis, instanţa poate să-l audieze şi să-i acorde dreptul să prezinte probe, astfel încât acesta să poată să se apere în mod efectiv. Legea garantează dreptul administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului de a-şi apăra interesele personal, precum şi dreptul de a fi asistat de un avocat (a se vedea articolele 66 alin.(4) din Legea insolvabilităţii şi 75 alin.(1) din Codul de procedură civilă). De asemenea, instanţa de judecată are obligaţia legală de a motiva încheierea cu privire la aplicarea sancţiunii, în care să indice motivele care au determinat concluziile sale şi legea aplicată. Curtea observă că condiţia adoptării unei "încheieri motivate", stabilită de legislator, reprezintă o garanţie procedurală esenţială a dreptului de acces liber la justiţie, pentru că le demonstrează părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere şi le oferă posibilitatea de a înainta obiecţii sau de a contesta hotărârea (a se vedea DCC nr.22 din 16 februarie 2021, § 27; DCC nr.110 din 13 septembrie 2024, §§ 20-21).

30. Astfel, Curtea observă că sancţionarea procedurală a administratorului insolvabilităţii poate interveni pe baza unor motive precise şi urmăreşte scopul bunei administrări a procesului de insolvabilitate şi exercitarea cu diligenţă şi celeritate a competenţelor acordate acestuia prin lege. Astfel, norma contestată îi permite administratorului să-şi ajusteze conduita şi să evite sancţionarea sa. Deşi autorul pretinde că ar fi în imposibilitate să se apere şi să conteste efectiv aplicarea amenzii judiciare, Curtea observă că articolul 67 alin.(2) din Legea insolvabilităţii prevede că administratorul insolvabilităţii poate contesta cu recurs încheierea judecătorească adoptată. Instanţa de recurs deţine competenţa de a verifica legalitatea soluţiei primei instanţe, iar acest fapt este o garanţie suplimentară împotriva arbitrarului.

31. Aşadar, Curtea reţine că prevederile contestate nu afectează dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil, de vreme ce există garanţii şi remedii procesuale în acest sens.

32. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d), (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 67 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Vasile Lungu, în interesele dnei Anna Mazur, lichidator al SRL "Adelun Confectionary", în dosarul nr.2i-179/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.