Decizie nr.53 din 04.06.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.15g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(13) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului şi compensarea cheltuielilor aferente care se trec în mod solidar în obligaţia organelor de conducere ale debitorului [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.15g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 70 alin. (13) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului şi compensarea

cheltuielilor aferente care se trec în mod solidar în obligaţia organelor

de conducere ale debitorului [2])

nr. 53  din  04.06.2024

 (în vigoare 04.06.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 260-263 art. 98 din 20.06.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 ianuarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 iunie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(13) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Nicolae Frumosu, în dosarul nr.2ri-612/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de doamnele judecătoare Olga Cojocaru şi Steliana Iorgov şi dl judecător Eugeniu Clim de la Curtea de Apel Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău din 1 februarie 2019, a fost constatată insolvabilitatea debitorului "Lastercom" SRL cu aplicarea procedurii simplificate a falimentului. Ca efect al hotărârii menţionate, a fost retras dreptul de administrare a societăţii debitoare deţinut de dna Liuba Leşco, iar în calitate de lichidator a fost desemnat dl Vasile Şeremet, administrator autorizat.

4. La 9 iunie 2022, dl lichidator Vasile Şeremet a formulat o cerere privind încasarea de la membrii organelor de conducere ale debitorului a onorariului fix pentru perioada exercitării atribuţiilor de lichidator şi a cheltuielilor aferente acestei perioade. În cererea sa, lichidatorul a argumentat că ex-administratorul, fondatorul şi asociatul debitorului se fac culpabili de insolvabilitatea "Lastercom" SRL.

5. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău din 21 septembrie 2023, cererea lichidatorului a fost respinsă. Nefiind de acord cu această încheiere, dl Vasile Şeremet a contestat-o cu recurs, la 25 septembrie 2023.

6. La 15 ianuarie 2024, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat, în interesele dnei Liuba Leşco, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(13) din Legea insolvabilităţii, în partea omisiunii de reglementare a unui mecanism pentru recuperarea cheltuielilor de insolvabilitate şi a încasării onorariului fix al administratorului/lichidatorului, în situaţia în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri, iar membrilor organelor de conducere nu le este imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului.

7. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2024, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 70

Remunerarea administratorului/lichidatorului.

Compensarea cheltuielilor

"(1) Pentru îndeplinirea funcţiilor, administratorul/lichidatorul are dreptul la remuneraţie şi la compensarea cheltuielilor aferente.

(2) Remuneraţia administratorului/lichidatorului se constituie din onorarii fixe şi onorarii de succes sub formă procentuală şi se achită în monedă naţională, inclusiv în cazul în care remuneraţia se determină în funcţie de creanţe/sume în valută străină.

(3) Cuantumul onorariul fix al administratorului/lichidatorului se stabileşte de către comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este constituit, de către adunarea creditorilor prin negocieri. Acest cuantum nu poate fi mai mic de coeficientul mediu de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariului de funcţie al conducătorilor încadraţi în unităţi care nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

(4) Onorariul fix stabilit pentru administrator/lichidator se plăteşte lunar din patrimoniul debitorului.

(5) Comitetul creditorilor sau, după caz, adunarea creditorilor, după primul an de la emiterea hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate, poate decide reducerea cuantumului onorariului fix al administratorului/lichidatorului, dar nu mai jos decât coeficientul minim de multiplicare, recomandat pentru stabilirea salariului de funcţie al conducătorilor încadraţi în unităţi care nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit cu cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

(6) Independent de valoarea onorariului fix sau a onorariului de succes, comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este constituit, adunarea creditorilor poate decide asupra acordării unei plăţi unice în favoarea administratorului/lichidatorului în cazul în care propune un plan de restructurare acceptat şi confirmat.

[...]

(12) Cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile de publicare, notificare, convocare şi comunicare a actelor de procedură efectuate de către administrator/lichidator vor fi suportate din patrimoniul debitorului.

(13) În cazul în care se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organelor de conducere ale debitorului consemnate la art.247. Încheierea judecătorească se emite cu citarea administratorului/lichidatorului, a membrilor organelor de conducere ale debitorului în a cărui obligaţie se cere trecerea acoperirii cheltuielilor masei debitoare, a preşedintelui comitetului creditorilor. Încheierea poate fi atacată cu recurs de persoanele vizate în ea. Neprezentarea părţilor citate legal nu împiedică examinarea cauzei.

[...]".

Articolul 247

Membrii organelor de conducere ale debitorului

"(1) În sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

(2) Prevederile alin.(1) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului."

Articolul 248

Răspunderea membrilor organelor de conducere

ale debitorului

"(1) La cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, a comitetului creditorilor sau a oricărui creditor care are interes legitim, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni:

a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal;

b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului;

c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului;

d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate;

e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire;

f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată;

g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori;

h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea cu intenţie a altor fapte care au cauzat insolvabilitatea debitorului.

(2) Aplicarea prevederilor alin.(1) nu exclude aplicarea faţă de debitor a unor sancţiuni contravenţionale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest sens, la cererea comitetului creditorilor, administratorul/lichidatorul transmite organelor procuraturii toate documentele spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea angaja urmărirea penală a debitorului sau a membrilor organelor lui de conducere.

(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.

(5) Termenul de prescripţie pentru acţiunea prevăzută la alin.(1) este de 3 ani. Termenul începe să curgă de la data în care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat insolvabilitatea, dar nu mai târziu de 2 ani de la data hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

(6) În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărâre, care poate fi contestată cu apel de persoanele vizate în ea."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei menţionează că norma contestată prevede că, în cazul în care debitorul insolvabil nu dispune de bunuri sau bunurile lui nu acoperă cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente ale acestuia, pot fi puse în sarcina membrilor organelor de conducere ale debitorului, aşa cum sunt prevăzuţi de articolul 247 din Legea insolvabilităţii. Se afirmă în sesizare că Curtea Constituţională, prin Hotărârea nr.16 din 9 iunie 2020, a stabilit că obligaţia de compensare a cheltuielilor stabilită de această normă poate fi aplicată doar în privinţa membrilor organelor de conducere ale debitorului cu condiţia că se demonstrează culpa acestora la apariţia stării de insolvabilitate a societăţii debitoare.

11. Autorul excepţiei menţionează că norma contestată nu stabileşte un mecanism de compensare a cheltuielilor menţionate în cazul în care debitorul nu dispune de masă debitoare şi nu poate fi demonstrată culpa organelor de conducere ale debitorului la apariţia stării de insolvabilitate. Autorul notează că, în practică, această omisiune conduce la situaţia în care onorariul fix al administratorului/lichidatorului, precum şi cheltuielile aferente, se încasează din contul membrilor organelor de conducere, inter alia, de la administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabili, fără a fi demonstrată culpa acestora la apariţia stării de insolvabilitate, aşa cum o cere Hotărârea Curţii Constituţionale. Această omisiune încalcă dreptul de proprietate al membrilor organelor de conducere ale debitorului.

12. Autorul sesizări pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Curtea observă că obiectul excepţiei de necon-stituţionalitate îl reprezintă articolul 70 alin.(13) din Legea insolvabilităţii. Aşa cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, pe rolul Curţii de Apel se află cererea de recurs a unui lichidator referitoare la încasarea onorariului fix şi a cheltuielilor procedurii de insolvabilitate de la membrii organelor de conducere ale debitorului. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea observă că articolul contestat a mai constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii, din perspectiva altor critici.

17. Curtea observă că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

18. Referitor la incidenţa articolelor 23 şi 54 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26).

19. În prezenta cauză, Curtea observă că sesizarea este formulată de un avocat în interesul unui membru al organului de conducere al debitorului insolvabil de la care se pretinde încasarea remuneraţiei administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului şi a cheltuielilor avansate în procesul de insolvabilitate.

20. Autorul sesizării susţine că i se încalcă dreptul de proprietate protejat de articolul 46 din Constituţie, deoarece el nu a fost recunoscut culpabil în insolvabilitatea debitorului. Astfel, în argumentarea sa el menţionează că în prezent nu există un cadru legal care să reglementeze modul de achitare a remuneraţiei administratorului insolvabilităţii şi de restituire a eventualelor cheltuieli avansate de acesta în cazul în care debitorul nu are bunuri şi nici nu există persoane cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvabilitate a debitorului. Respectiv, dacă un astfel de cadru legal ar fi existat, administratorul insolvabilităţii în cauza pendinte nu s-ar fi adresat cu o cerere în instanţă de încasare a remuneraţiei fixe şi a eventualelor cheltuieli ale procesului din contul membrilor organelor de conducere. Aşadar, argumentele autorului sesizării se referă la omisiunea de a reglementa modul de achitare a onorariului administratorului insolvabilităţii, şi nu la argumentarea contradicţiei dintre eventuala omisiune de reglementare şi dreptul său de proprietate protejat de norma constituţională. Curtea reţine că din eventuala soluţie dată de Curte nu ar profita autorul sesizării, ci administratorul/lichidatorul debitorului insolvabil. Aşadar, Curtea reţine că pretinsa problemă de constituţionalitate pe care o ridică autorul sesizării nu-l vizează în mod direct.

21. Curtea subliniază că poate verifica constituţionalitatea prevederilor contestate dacă soluţia sa poate fi favorabilă situaţiei autorului excepţiei. În caz contrar, acest instrument devine o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia (DCC nr.51 din 19 aprilie 2022, § 29; DCC nr.54 din 19 aprilie 2022, § 32).

22. Totuşi, examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că articolul 70 alin.(13) din Legea insolvabilităţii prevede că, în cazul în care se constată că debitorul insolvabil nu dispune de bunuri sau valoarea bunurilor acestuia nu pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organelor de conducere ale debitorului consemnate la articolul 247 din Legea insolvabilităţii. Totodată, Curtea reţine că la aplicarea acestei norme participanţii la procesul de insolvabilitate şi instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere constatările şi considerentele Hotărârii Curţii Constituţionale nr.16 din 9 iunie 2020.

23. Prin Hotărârea nr.16 din 9 iunie 2020 Curtea a declarat constituţional articolul 70 alin.(13) din Legea insolvabilităţii în măsura în care membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil le este demonstrată culpa la apariţia stării de insolvabilitate. Astfel, Curtea a reţinut, la acel moment, că Legea insolvabilităţii instituia o prezumţie a culpei membrilor organelor de conducere, având în vedere obligaţia lor de a achita remunerarea administratorului insolvabilităţii sau a lichidatorului şi cheltuielile acestor subiecte în legătură cu administrarea activităţii debitorului în perioada procedurii de insolvabilitate şi/sau lichidare. Curtea a notat că membrii organelor de conducere ar întâmpina, în asemenea situaţii, obstacole insurmontabile, pentru că Legea insolvabilităţii nici măcar nu pretinde existenţa unei legături cauzale între insolvabilitate sau faliment şi caracterul culpabil al acţiunilor sau al inacţiunilor lor. Curtea a reţinut că principiul echilibrului corect nu trebuie să presupună existenţa unei sarcini individuale şi excesive pentru persoane. Persoanele trebuie să aibă parte de garanţii efective şi adecvate în eventualitatea abuzurilor (e.g., unii membri ai organelor de conducere nu trebuie să răspundă patrimonial prin acoperirea onorariului şi a cheltuielilor administratorului sau lichidatorului atunci când insolvabilitatea a fost provocată de alţi membri ai organelor de conducere). Curtea a subliniat că asemenea măsuri rigide defavorizează de plano dreptul de proprietate al membrilor organelor de conducere (§§ 73-74).

24. În concluzie, Curtea reiterează că în cazul în care se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organelor de conducere ale debitorului în măsura în care le este demonstrată culpa la apariţia stării de insolvabilitate.

25. Totodată, autorul excepţiei menţionează că instanţele de apel la aplicarea normelor menţionate de mai multe ori au dispus că la punerea în balanţă a drepturilor concurente dreptul de proprietate al administratorului insolvabilităţii are o pondere mai mare decât dreptul de proprietate al membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil şi, respectiv, pun în sarcina ultimilor obligaţia de a compensa cheltuielile aferente procedurii de insolvabilitate în condiţiile normei contestate, fără a demonstra culpa lor la apariţia stării de insolvabilitate a debitorului insolvabil, aşa cum a prevăzut Curtea Constituţională în Hotărârea nr.16 din 9 iunie 2020.

26. Analiza deciziilor anexate¹ de autorul excepţiei de neconstituţionalitate la sesizarea sa permite Curţii să reţină că, în mai multe cazuri, Curtea de Apel Chişinău a casat încheierile instanţelor de fond bazate pe considerentele Hotărârii Curţii Constituţionale nr.16 din 9 iunie 2020 şi în care nu s-a demonstrat culpa administratorului statutar în apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, şi a dispus încasarea onorariului şi a cheltuielilor aferente ale administratorului insolvabilităţii/lichidatorului din contul membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil, fără ca aceştia să aibă vreo culpă în apariţia stării de insolvabilitate a debitorului şi chiar fără ca aceştia să fie subiecţi sau participanţi ai procesului de insolvabilitate.

27. Curtea de Apel Chişinău, în motivarea deciziilor sale, menţionează foarte clar că Hotărârea Curţii Constituţionale nr.16 din 9 iunie 2020 "trezeşte incertitudinea administratorilor autorizaţi dacă vor fi sau nu remuneraţi pentru munca efectiv depusă", şi prin analize detaliate şi invocarea unor norme din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pune în balanţă dreptul de proprietate al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului (participant la procesul de insolvabilitate) cu dreptul de proprietate al membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil (care, de regulă, nu sunt participanţi la procesul de insolvabilitate şi nici nu au calitatea de debitor) şi constată că "încasarea remuneraţiei administratorului autorizat doar în cazul stabilirii culpei persoanei în apariţia stării de insolvabilitate, de la care această remuneraţie urmează a fi încasată, prejudiciază dreptul de proprietate al administratorilor autorizaţi", şi dispune încasarea de la membrii organelor de conducere ale debitorului insolvabil a remuneraţiei administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.

28. Curtea reţine că hotărârile de jurisdicţie constituţională, prin care se asigură supremaţia Constituţiei, sunt incontestabile pentru oricine şi obligatorii (HCC nr.26 din 11 noiembrie 2014, § 70). Respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna funcţionare a autorităţilor publice ale statului şi pentru afirmarea statului de drept. Decizia de declarare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă. Opozabilitatea erga omnes a hotărârilor Curţii Constituţionale implică obligaţia constituţională a tuturor autorităţilor de a aplica întocmai deciziile Curţii la situaţiile concrete în care normele declarate neconstituţionale au incidenţă (ibidem, §§ 72-73). De asemenea, [...] respectarea efectului general obligatoriu al hotărârilor Curţii Constituţionale nu înseamnă doar a da eficienţă dispozitivului acestora, ci şi, în egală măsură, considerentelor, respectiv interpretării date de Curtea Constituţională textelor Constituţiei, or, hotărârea este un întreg, o unitate a considerentelor şi dispozitivului (HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, § 41). Conţinutul normelor constituţionale este cel definit implicit în jurisprudenţa instanţei de jurisdicţie constituţională, care are un caracter regulator şi constituie izvor de drept prin efectele sale (ibidem, § 46).

29. Curtea notează că actele adoptate în cadrul competenţelor constituţionale exclusive ale Curţii Constituţionale nu pot fi supuse cenzurii, nici sub aspectul constituţionalităţii, nici în privinţa legalităţii, de nicio autoritate publică, inclusiv de instanţa de judecată. Constituţia nu împuterniceşte alte autorităţi publice să examineze o hotărâre a Curţii Constituţionale şi să o considere ca fiind neconstituţională sau ilegală (a se vedea HCC nr.20 din 9 iulie 2020, §§ 37-38).

30. De asemenea, în legătură cu constatările menţionate la §§ 25-29, Curtea consideră oportun de a reitera adresa făcută prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.8 din 5 aprilie 2022 pentru a reglementa un mecanism de plată a remuneraţiei administratorului autorizat în procesele de insolvabilitate şi de restituire a cheltuielilor avansate de acesta în cazul în care debitorul nu are bunuri.

31. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(13) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Nicolae Frumosu, în dosarul nr.2ri-612/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

________________________________

¹https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/421f9ac4-1c02-4c5d-bdbf-9cc737f8e51b

 https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/d6dad78a-6dd4-4833-8f5b-107c20f06c29

 https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/8d489731-1d87-4c4d-bd9b-d9d0007cb9bc

 https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/c2a58cbb-e828-4d4b-9d0f-4273e3464c39