Decizie nr.54 din 29.05.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.208g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 62 alin.(3) din Codul de executare (confirmarea tranzacţiei de împăcare de către executorul judecătoresc)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.208g/2024 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului

62  alin.(3) din  Codul de  executare

(confirmarea tranzacţiei de împăcare

de către executorul judecătoresc)

nr. 54  din  29.05.2025

 (în vigoare 29.05.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 313-316 art. 72 din 13.06.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 23 octombrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 mai 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 62 alin.(3) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, ridicată de dl Igor Chirică, în interesele SRL "ELEVATEXPO", în dosarul nr.2r-1807/24, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători format din dna judecător Ruxanda Pulbere şi dnii judecători Dorin Dulghieru şi Andrei Caşcaval de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău nr.2i-349/14 din 4 septembrie 2014, s-a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa ELEVATEXPO. Printr-o încheiere din 19 aprilie 2016, s-a dispus succesiunea în drepturi a MOLDINDCONBANK cu Gaborak Mykola, în partea creanţei garantate de 4 113 686,88 lei.

4. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 3 iunie 2016, s-a încetat procesul de insolvabilitate în privinţa ELEVATEXPO.

5. La 12 februarie 2019, dl Iacob Miron, executor judecătoresc, a intentat procedura de executare.

6. În cadrul procedurii, ELEVATEXPO şi dl Gaborak Mykola au încheiat o tranzacţie de împăcare. La 2 iulie 2021, dl Iacob Miron, executor judecătoresc, a redactat procesul-verbal în care a menţionat condiţiile tranzacţiei. Printr-un act din 8 iulie 2021, executorul judecătoresc a anulat procesul-verbal de confirmare a tranzacţiei de împăcare.

7. La 24 mai 2021 şi 18 iunie 2021, ELEVATEXPO a formulat contestaţii împotriva dlui Gaborak Mykola, avându-l ca intervenient accesoriu pe dl Iacob Miron, executor judecătoresc, prin care a solicitat anularea încheierii privind reluarea procedurii de executare, a încheierilor privind aplicarea măsurilor de asigurare, cu dispunerea încetării procedurii de executare.

8. Printr-o încheiere din 8 mai 2024, Judecătoria Chişinău a admis parţial contestaţiile depuse de ELEVATEXPO.

9. ELEVATEXPO a contestat cu recurs încheierea primei instanţe. În procesul examinării cauzei la Curtea de Apel Centru, dl Igor Chirică a ridicat, în interesele ELEVATEXPO, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 62 alin.(3) din Codul de executare.

10. Printr-o încheiere din 3 octombrie 2024, Curtea de Apel Centru a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 62 alin.(3) din Codul de executare şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 126

Economia

"(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

[...]."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[...]."

12. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 11

Documentele executorii

"Sunt documente executorii şi se execută conform normelor stabilite de prezentul cod:

[...] h) încheierile executorului judecătoresc, procesele-verbale ale executorului judecătoresc în care sunt consemnate condiţiile tranzacţiei în cazul concilierii părţilor în conformitate cu art.62 al prezentului cod;

[...]."

Articolul 62

Concilierea părţilor în procedura de executare

"(1) În termenul stabilit de executorul judecătoresc în încheierea de intentare a procedurii de executare, părţile sînt obligate să se prezinte în faţa executorului judecătoresc pentru a li se comunica drepturile şi obligaţiile lor, inclusiv posibilitatea de conciliere sau, după caz, de determinare a modalităţii de executare şi/sau a consecutivităţii de urmărire a bunurilor debitorului.

(2) În cazul în care părţile convin asupra condiţiilor de executare, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în care indică aceste condiţii, ele devenind obligatorii pentru părţi.

(3) În cazul în care părţile au convenit asupra încheierii unei tranzacţii, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în care consemnează condiţiile tranzacţiei, acest proces-verbal servind drept temei pentru încetarea procedurii de executare. Procesul-verbal al executorului judecătoresc prin care se întăreşte tranzacţia este un document executoriu.

(4) În cazul în care părţile sau una dintre părţi nu se prezintă ori concilierea nu finalizează cu încheierea unei tranzacţii, executorul judecătoresc consemnează faptul într-un proces-verbal şi continuă urmărirea patrimoniului debitorului.

(5) Procesele-verbale întocmite în condiţiile prezentului articol sînt semnate obligatoriu de părţile în procedura de executare prezente la procedura de conciliere sau de reprezentanţii acestora, sînt certificate cu semnătura şi cu ştampila executorului judecătoresc şi înmînate părţilor în procedura de executare. Procesele-verbale nu pot fi contestate.

(6) Procedura de conciliere a părţilor poate fi reluată la orice etapă a procedurii de executare, la cererea unei părţi în procedura de executare."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că, potrivit articolului 62 alin.(3) din Codul de executare, încetarea unei proceduri de executare din motivul concilierii părţilor se face prin întocmirea unui proces-verbal de confirmare a tranzacţiei de către executorul judecătoresc. Intervenţia executorului judecătoresc în modul care rezultă din norma criticată ar restrânge libertatea contractuală a părţilor.

14. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, obligaţia consimţirii condiţiilor tranzacţiei de împăcare, inclusiv a împăcării extrajudiciare, de către executorul judecătoresc, încalcă şi dreptul de proprietate al părţilor. Ingerinţa se manifestă prin posibilitatea de a fi executate titluri executorii în privinţa unor drepturi care nu mai pot fi reclamate.

15. Totodată, autorul pretinde că condiţia suplimentară care derivă din textul legii contestate împiedică părţile tranzacţiei să beneficieze de autoritatea lucrului judecat.

16. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 15, 16, 20, 23, 26, 46, 54, 126 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea reţine că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei cereri de contestare a încheierii executorului judecătoresc privind reluarea procedurii de executare, a încheierilor privind aplicarea măsurilor de asigurare, cu dispunerea încetării procedurii. Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

21. Curtea constată că textul "acest proces-verbal servind drept temei pentru încetarea procedurii de executare. Procesul-verbal al executorului judecătoresc prin care se întăreşte tranzacţia este un document executoriu" din articolul 62 alin.(3) din Codul de executare a mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, însă prin prisma altor critici de neconstituţionalitate (DCC nr.75 din 9 iulie 2018).

22. De principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.8 din 20 ianuarie 2022, § 21; HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 23).

23. Autorul excepţiei susţine că norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3) (statul de drept), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 15 (universalitatea), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 126 (economia) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

24. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 4 şi 15 din Constituţie, Curtea subliniază că aceste norme au un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate (DCC nr.29 din 18 martie 2021, § 20; DCC nr.119 din 28 septembrie 2023, § 23).

25. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (DCC nr.136 din 19 octombrie 2023, § 19). Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (DCC nr.86 din 20 iulie 2023, § 20).

26. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, care este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea menţionează următoarele. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reiterat că dreptul de acces la o instanţă – adică dreptul de a introduce o acţiune în faţa instanţelor în materie civilă – constituie un element inerent dreptului prevăzut la articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană. Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 6 § 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina principiului preeminenţei dreptului, care impune ca toţi justiţiabilii să dispună de un remediu judiciar efectiv care să le permită să-şi exercite drepturile cu caracter civil. Orice persoană are dreptul ca orice pretenţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile să fie adusă în faţa unei instanţe sau tribunal (a se vedea Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, §§ 112-113). În prezenta cauză, Curtea observă că nu există o ingerinţă în dreptul de acces la un tribunal, de vreme ce autorul sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate chiar în faţa unei instanţe de judecată. Prin prisma argumentelor autorului sesizării, Curtea nu poate reţine incidenţa articolului 20 din Constituţie.

27. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea reiterează că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care le au, potrivit legii, persoanele în vederea apărării intereselor lor. Acest drept este restrâns în situaţia în care persoana nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa (DCC nr.153 din 14 noiembrie 2023, § 24). În prezenta cauză, autorul excepţiei nu ridică problema limitării utilizării mijloacelor procedurale necesare pentru a-şi realiza dreptul la apărare, ci contestă prevederi ce se referă la obligativitatea tranzacţiei de împăcare, semnată de părţile procedurii de executare cu privire la creanţa dlui Gaborak Mykola, în mărime de 4 113 686,88 lei, şi consemnată într-un proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc. Prin urmare, Curtea nu poate identifica în ce măsură dispoziţiile contestate restrâng dreptul persoanei la apărare. Curtea conchide că articolul 26 din Constituţie nu este incident în acest caz.

28. Referitor la argumentele autorului care pretinde că norma contestată nu le permite părţilor tranzacţiei să beneficieze integral de efectele acesteia, Curtea nu le poate reţine atât timp cât ele se bazează pe o comparaţie a două norme infraconstituţionale (prevederile Codului de executare în raport cu cele ale Codului civil). Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (DCC nr.45 din 27 aprilie 2023, § 27).

29. Autorul excepţiei mai afirmă că norma contestată contravine articolelor 46, 126 şi 127 din Constituţie, din perspectiva atentării la dreptul de proprietate şi la libertatea contractuală a părţilor, prin procedura instituită.

30. Curtea reţine că articolul 62 din Codul de executare stabileşte procedura de conciliere a părţilor în procedura de executare. Astfel, în termenul stabilit în încheierea de intentare a procedurii, părţile sunt obligate să se prezinte în faţa executorului judecătoresc pentru a li se comunica drepturile şi obligaţiile lor, inclusiv posibilitatea de conciliere. În cazul în care părţile convin asupra încheierii unei tranzacţii, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în care consemnează condiţiile ce devin obligatorii pentru părţi.

31. Aşadar, legislatorul i-a recunoscut executorului judecătoresc competenţa consemnării condiţiilor tranzacţiei de împăcare, în limita creanţelor stabilite în documentul executoriu, nu şi dreptul de intervenţie în voinţa părţilor care încheie o tranzacţie, aşa cum pretinde autorul sesizării.

32. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că executarea hotărârilor judecătoreşti este parte integrantă a procesului civil, iar stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului de executare constituie o prerogativă a legislatorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorului recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare în modul stabilit de lege (HCC nr.4 din 6 februarie 2014, §§ 61-62; HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 55).

33. Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentele autorului în acest sens şi nu constată o ingerinţă în drepturile constituţionale invocate.

34. Aşadar, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 62 alin.(3) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, ridicată de dl Igor Chirică, în interesele SRL "ELEVATEXPO", în dosarul nr.2r-1807/24, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.