Decizie nr.57 din 29.05.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.92g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (soluţionarea contestaţiei de către instanţa de insolvabilitate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.92g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 68 alin.(10) din

Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(soluţionarea contestaţiei de către

instanţa de insolvabilitate)

nr. 57  din  29.05.2025

 (în vigoare 29.05.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 317-319 art. 75 din 14.06.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 8 aprilie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 mai 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii, ridicată de dl Alexandru Creţu, în interesele SRL "Cristal Lux", în dosarul nr.2i-107-9/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Vitalie Guţan de la Judecătoria Chişinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 1 aprilie 2013 a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SA "Aroma" şi a desemnat administratorul insolvabilităţii.

4. La 21 mai 2014, instanţa de insolvabilitate a aplicat faţă de debitor procedura de restructurare a debitorului SA "Aroma" şi a confirmat planul procedurii de restructurare a acesteia.

5. În tabelul definitiv al creanţelor au fost incluse, printre altele, şi creanţele SA "Banca de Finanţe şi Comerţ". Având în vedere operaţiunile economice ale SA "Aroma" în proces de restructurare, aceasta a livrat unei societăţi străine/nerezidente o anumită cantitate de marfă, marfă care fusese gajată în favoarea creditorului SA "Banca de Finanţe şi Comerţ".

6. La 9 decembrie 2015, creditorul SA "Banca de Finanţe şi Comerţ" a cesionat drepturile sale către Cristal Lux.

7. Având în vedere că cesionarul Cristal Lux nu a fost satisfăcut în modul prevăzut de contractul de cesiune, iar creanţa obţinută prin cesiune nu a fost inclusă în tabelul de creanţe rectificat şi nici nu a fost stinsă ca urmare a ofertei de executare, pe baza articolului 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii, la 21 noiembrie 2024, Cristal Lux a formulat o contestaţie cu privire la măsurile luate de administratorul insolvabilităţii.

8. La 1 aprilie 2025, Cristal Lux a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii.

9. Prin Încheierea din 3 aprilie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]"

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

11. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 68

Exercitarea de către administrator/lichidator a atribuţiilor

"(1) Administratorul/lichidatorul îşi exercită atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist, acţionând pe propria răspundere.

(2) În procedura de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura de restructurare, acţiunile administratorului/lichidatorului sunt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cât mai deplină a creanţelor creditorilor.

[…]

(10) Reprezentantul debitorului, orice creditor pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administrator/lichidator. Instanţa de insolvabilitate va soluţiona contestaţia în termen de 10 zile de la înregistrare, cu citarea contestatorului, a administratorului/ lichidatorului şi a comitetului creditorilor, având dreptul să suspende, la cererea contestatorului, executarea măsurii contestate.

[…]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei menţionează că legislatorul a omis să reglementeze clar, accesibil şi previzibil modul în care instanţele de insolvabilitate urmează să examineze contestaţiile împotriva măsurilor luate de administrator/lichidator. Autorul excepţiei susţine că norma contestată nu prevede ce act urmează să emită instanţa de insolvabilitate după examinarea contestaţiei; nu prevede dacă actul judecătoresc emis este executoriu din momentul pronunţării sau este suspensiv până se împlineşte un termen stabilit; nu prevede subiectele care pot ataca cu recurs actul pronunţat cu privire la contestaţie şi dacă recursul suspendă executarea acţiunilor contestate ale administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. Autorul notează că norma le acordă instanţelor o marjă excesivă de apreciere, fapt care ar restrânge drepturile şi interesele creditorilor.

13. Autorul sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii. Curtea constată că articolul 68 alin.(10) a mai constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii, însă prin prisma altor critici de neconstituţionalitate. După cum rezultă din sesizare, un creditor a formulat o contestaţie împotriva acţiunilor administratorului insolvabilităţii. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă aceasta afectează un drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35). Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 29; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

19. Curtea reţine că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 20 (accesul la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr.15 din 16 februarie 2023, § 19).

21. Curtea nu poate reţine argumentul autorului sesizării potrivit căruia ar fi neclară forma actului judecătoresc prin care instanţa de insolvabilitate se pronunţă asupra contestaţiei împotriva măsurilor luate de administrator/lichidator. În acest sens, Curtea menţionează că la judecarea cauzelor civile în prima instanţă actele judiciare se pronunţă sub forma unei hotărâri, încheieri sau ordonanţe (a se vedea articolul 14 din Codul de procedură civilă), iar instanţa de insolvabilitate pronunţă acte sub formă de hotărâre sau de încheiere (a se vedea, inter alia, articolul 5 alineatele (4), (5), (8) din Legea insolvabilităţii). Aşadar, chiar dacă norma contestată nu stabileşte expres actul judecătoresc prin care se examinează contestaţia, din articolele Legii insolvabilităţii rezultă că contestaţiile depuse împotriva măsurilor luate de administrator trebuie soluţionate printr-o încheiere (a se vedea DCC nr.153 din 5 decembrie 2024, § 23).

22. De asemenea, autorul sesizării afirmă că omisiunile legislative i-ar îngrădi accesul la justiţie şi dreptul de a se apăra, deoarece norma contestată nu prevede dacă actul instanţei poate fi contestat, dacă este executoriu din momentul pronunţării sau este suspensiv până la expirarea unui anumit termen.

23. În acest sens, Curtea menţionează că exercitarea dreptului de acces la justiţie poate avea loc într-un cadru legal prestabilit de legislator, cu respectarea anumitor exigenţe. Curtea a observat că autorul sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în faţa unei instanţe care are competenţa deplină de a examina contestaţiile împotriva măsurilor administratorului insolvabilităţii. Acest fapt confirmă exerciţiul efectiv al dreptului de acces la instanţa de judecată.

24. Curtea observă că, potrivit articolului 5 alin.(8) din Legea insolvabilităţii, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate sunt definitive şi executorii din momentul pronunţării. De asemenea, articolul 68 alin.(10) obligă instanţa să citeze contestatarul, administratorul/lichidatorul şi comitetul creditorilor la examinarea contestaţiei. Acest fapt asigură o examinare în contradictoriu şi reprezintă o garanţie suplimentară pentru părţi. Mai mult, Legea stabileşte că, la cererea contestatarului, instanţa are dreptul să suspende executarea măsurii contestate. Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentele autorului potrivit cărora norma contestată ar permite ca persoana interesată să fie supusă arbitrariului din partea instanţei.

25. Totodată, Curtea reiterează că nici Constituţia, nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătoreşti. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că părţile interesate pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti "în condiţiile legii" (a se vedea DCC nr.74 din 16 iunie 2022, § 20). Dreptul la un dublu grad de jurisdicţie garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană se referă doar la materia penală (a se vedea HCC nr.9 din 7 aprilie 2022, § 29). Curtea reiterează că acest drept se realizează în condiţiile legii şi, prin urmare, ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr.74 din 16 iunie 2022, § 21).

26. Din analiza dispoziţiilor contestate prin prisma argumentelor din sesizare, Curtea nu a putut identifica vreo restrângere a exerciţiului dreptului de acces la un tribunal şi al dreptului la apărare, garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie.

27. Cu referire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele constituţionale invocate. Critica lui s-a referit la neincluderea creanţelor sale în tabelul de definitiv al creanţelor întocmit de către administratorul insolvabilităţii. În jurisprudenţa sa, Curtea a susţinut că dreptul naţional trebuie să-i ofere persoanei posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa unei autorităţi competente care să se pronunţe în privinţa măsurii care aduce atingere dreptului său de proprietate. Curtea reţine că statul are obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi care le permit instanţelor naţionale să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat (a se vedea DCC nr.9 din 20 ianuarie 2022, § 25; DCC nr.43 din 31 martie 2022, § 32; DCC nr.110 din 6 septembrie 2022, § 31). În prezenta cauză, problema asigurării respectării dreptului de proprietate asupra unei creanţe incluse sau nu în tabelul creanţelor este pusă în sarcina instanţei de insolvabilitate. Examinând contestaţia, instanţa de insolvabilitate va trebui să motiveze de ce acceptă sau respinge argumentele contestatarului referitoare la măsurile luate de administratorul debitorului aflat în procedura de restructurare.

28. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii, ridicată de dl Alexandru Creţu, în interesele SRL "Cristal Lux", în dosarul nr.2i-107-9/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.