Decizie nr.6 din 22.01.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.70g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 12 alin.(9) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar (salarizarea persoanelor care nu deţin nivelul necesar de studii pentru ocuparea funcţiei)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.70g/2025 privind excepţia

de  neconstituţionalitate  a  articolului 12  alin. (9)

din Legea nr.270  din  23 noiembrie  2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar

(salarizarea persoanelor care nu deţin nivelul

necesar de studii pentru ocuparea funcţiei)

nr. 6  din  22.01.2026

 (în vigoare 22.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 65-67 art.13 din 30.01.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Emilia Cazacu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 19 martie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 ianuarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 12 alin.(9) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, ridicată de dl avocat Ion Vanţevici, în interesele dlui Vasili Antohi, parte în dosarul nr.3-57/2024, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Evgheni Bancov, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Vasile Antohi este angajat la Primăria satului Brânza, raionul Cahul, în funcţia de specialist pentru reglementarea regimului funciar.

4. La 6 iunie 2024, dl Vasili Antohi a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Primăriei satului Brânza, raionul Cahul, prin care s-a solicitat recalcularea şi achitarea salariului.

5. La 10 martie 2025, dl avocat Ion Vanţevici a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 12 alin.(9) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.

6. Printr-o încheiere din 10 martie 2025, Judecătoria Cahul a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]".

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar sunt următoarele:

Articolul 12

Salariul de bază

"[...]

(9) Persoanele care nu au absolvit nivelul necesar de studii pentru ocuparea funcţiei beneficiază de salariul de bază, prevăzut de prezenta lege pentru aceste funcţii, redus cu 5 clase de salarizare succesive;

[...]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei susţine că norma contestată ar institui un tratament diferenţiat sub aspectul salarizării pentru angajaţii care îndeplinesc aceleaşi sarcini şi au aceleaşi competenţe practice, dar care se deosebesc sub aspectul nivelului de studii. În particular, autorul pretinde că, deşi corespunde cerinţelor specifice prevăzute în fişa postului, salariul i-a fost redus cu 5 clase de salarizare succesive pentru că nu are studii superioare.

10. Autorul excepţiei afirmă că prevederea contestată este contrară articolelor 1, 4, 16, 43, 46, 47 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces şi este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile articolului 12 alin.(9) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Dispoziţiile criticate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

15. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează o cerere privind recalcularea şi achitarea salariului. Aşadar, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica norma criticată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

16. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.14 din 7 februarie 2023, § 21; DCC nr.174 din 7 decembrie 2023, § 20).

17. Curtea reţine că autorul excepţiei a invocat articolele 1 (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 16 (egalitatea), 43 (dreptul la muncă şi protecţia muncii), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

18. Curtea notează că articolele 1 şi 4 din Constituţie au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta repere individuale şi separate şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.17 din 21 martie 2024, § 23; DCC nr.26 din 2 aprilie 2024, § 23).

19. Cu privire la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea reţine că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare. Mai mult, articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.4 din 30 ianuarie 2024, § 28; DCC nr.83 din 19 iulie 2024, § 20).

20. Cu referire la incidenţa articolelor 46 şi 47 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că salariul constituie un "bun" în sens constituţional şi că reducerea acestuia afectează dreptul la proprietate şi la un nivel de trai decent. Curtea reţine că drepturile salariale pot constitui, în anumite circumstanţe, interese patrimoniale protejate de articolul 46 din Constituţie. Totuşi, acest fapt nu implică, în mod automat, că orice diferenţă de cuantum salarial reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate. Stabilirea nivelului remuneraţiei, inclusiv diferenţierile salariale bazate pe criterii obiective şi rezonabile, ţine de marja de apreciere a legiuitorului. În prezenta cauză, autorul nu a demonstrat în ce mod prevederile contestate ar suprima sau ar afecta în mod esenţial dreptul său de proprietate sau dreptul la un nivel de trai decent, limitându-se la afirmaţii generale. În aceste condiţii, Curtea constată că articolele 46 şi 47 din Constituţie nu sunt incidente în sensul cerut pentru examinarea în fond a excepţiei.

21. Referitor la incidenţa articolului 16 coroborat cu articolul 43 din Constituţie, autorul susţine că norma contestată instituie un tratament diferenţiat sub aspect salarial pentru angajaţii care exercită aceeaşi funcţie, dar au un nivel de studii diferit. În particular, autorul pretinde că, deşi deţine studiile necesare pentru exercitarea funcţiei deţinute, aşa cum prevede fişa postului, angajatorul i-a aplicat în mod nejustificat prevederile articolului 12 alin.(9) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, reducându-i salariul cu 5 clase de salarizare succesive.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că principiul non-discriminării, garantat de articolul 16 din Constituţie, nu implică uniformitatea, ci presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite, tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 18; DCC nr.105 din 1 iulie 2021, § 40).

23. Curtea constată că pentru ocuparea funcţiilor publice sunt necesare studii superioare absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, cu excepţia funcţiilor publice de execuţie din autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi şi a funcţiei de grefier din instanţele judecătoreşti, pentru care, după caz, pot fi încadrate persoane cu studii medii de specialitate absolvite cu diplomă. De asemenea, Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public prevede condiţiile de bază de acces la o funcţie publică, iar cerinţele specifice referitoare la studii, cunoştinţe, abilităţi profesionale şi atitudini/comportamente necesare pentru exercitarea eficientă a unei funcţii publice concrete se stabilesc în fişa postului aferentă acesteia (a se vedea articolul 27 alin.(2) şi (3) din Lege).

24. Legislatorul a prevăzut la articolul 12 alin.(9) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 reducerea salariului de bază în cazul persoanelor care nu deţin nivelul necesar de studii pentru ocuparea funcţiei.

25. Curtea menţionează că, potrivit articolului 1 alin.(2) din Convenţia nr.111 din 25 iunie 1958 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi al exercitării profesiei, diferenţierile, excluderile sau preferinţele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupaţie nu sunt considerate discriminare.

26. Curtea reţine că diferenţele salariale determinate de nivelul de studii au la bază un factor obiectiv. Acesta vizează competenţele specifice ale persoanei pentru exercitarea funcţiei. Deşi Curtea admite că o funcţie poate fi exercitată de persoane cu o pregătire diferită, un nivel mai înalt de studii atestă cunoştinţe şi abilităţi speciale, necesare îndeplinirii atribuţiilor inerente funcţiei. Prin urmare, atunci când are legătură cu cerinţele şi responsabilităţile exercitate, nivelul diferit de studii justifică şi o diferenţă a remunerării. Prin urmare, capătul sesizării referitor la pretinsul tratament discriminatoriu este inadmisibil.

27. Oportunitatea politicilor de salarizare ţine de domeniul politicilor publice şi de aprecierea legiuitorului. Curtea Constituţională nu este competentă să evalueze oportunitatea sau eficienţa măsurilor legislative, ci exclusiv conformitatea acestora cu Constituţia.

28. Curtea observă că autorul excepţiei, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, îşi exprimă dezacordul cu modul în care au fost aplicate normele în discuţie şi i-a fost stabilit salariul. Curtea reiterează că aspectele care vizează aplicarea dispoziţiilor contestate ţin de competenţa instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.50 din 4 iunie 2024, § 45).

29. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 12 alin.(9) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, ridicată de dl avocat Ion Vanţevici, în interesele dlui Vasili Antohi, parte în dosarul nr.3-57/2024, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.