Decizie nr.69 din 30.04.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.23g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(1) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 şi a articolelor 12/1 alin.(5), 84 alin.(1) şi 188 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură civilă (plata taxei de timbru în procedura apelului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.23g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a

articolului 2 alin.(1) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 şi a articolelor 12¹

alin.(5), 84 alin.(1) şi 188 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură civilă

(plata taxei de timbru în procedura apelului)

nr. 69  din  30.04.2026

 (în vigoare 30.04.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 210-212 art. 85 din 15.05.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 9 februarie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 30 aprilie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(1) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 şi a articolelor 12¹ alin.(5), 84 alin.(1) şi 188 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Alexandru Bernaz, în interesele dlui Alexandr Hodacov, în dosarul nr.3a-1341/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de un complet de judecători ai Curţii de Apel Centru, format din dnii Ghenadie Mîra şi Nicolae Ghedrovici şi dna Angela Bostan.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 29 decembrie 2023, 96 de reclamanţi, între care şi dl Alexandr Hodacov, au înregistrat la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată colectivă împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, având ca terţi intervenienţi Guvernul Republicii Moldova şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin care s-a solicitat anularea unei decizii din 27 noiembrie 2023 şi a unei decizii adoptate în procedura prealabilă, precum şi obligarea emiterii actelor administrative individuale favorabile.

4. Printr-o încheiere din 19 februarie 2024, instanţa de judecată a dispus separarea pretenţiilor fiecărui reclamant, inclusiv ale dlui Alexandr Hodacov, şi examinarea acestora în proceduri distincte, pe baza articolului 188 din Codul de procedură civilă.

5. La 30 octombrie 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ înaintată de dl Alexandr Hodacov.

6. Dl Alexandr Hodacov a atacat hotărârea menţionată la § 5 în procedura apelului. Concomitent a atacat şi încheierea de separare a pretenţiilor menţionată la § 4.

7. La 16 aprilie 2025, Curtea de Apel Centru a constatat că, la depunerea apelului, nu a fost achitată taxa de timbru, motiv pentru care nu a dat curs cererii şi i-a acordat apelantului un termen de zece zile pentru plata acesteia. Reclamantul a achitat taxa de timbru.

8. La 12 august 2025, avocatul Alexandru Bernaz a ridicat, în interesele dlui Alexandr Hodacov, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(1) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 şi a articolelor 12¹ alin.(5), 84 alin.(1) şi 188 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură civilă.

9. Printr-o încheiere din 20 ianuarie 2026, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională spre soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

11. Prevederile relevante ale Legii taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 sunt următoarele:

Articolul 2

Taxa de timbru

"(1) Taxa de timbru este o sumă de bani care se percepe, o singură dată, de la persoanele fizice şi juridice pentru intentarea unui proces judiciar civil, de contencios administrativ, precum şi pentru fiecare contestaţie împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenţionale atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac.

[…]."

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 12¹

Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate

"[…]

(5) Instanţa de judecată poate ridica excepţia de neconstituţionalitate doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curţii de apel a fost declarată admisibilă conform legii."

Articolul 84

Taxa de timbru

"(1) Taxa de timbru este o sumă de bani care se percepe, o singură dată, pentru intentarea unui proces judiciar civil sau de contencios administrativ atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac, în temeiul legii.

[…]."

Articolul 188

Separarea pretenţiilor

"(1) După ce primeşte cererea, judecătorul este în drept să separe într-un proces aparte una sau mai multe din pretenţiile conexe ale unui reclamant sau ale mai multor reclamanţi dacă consideră raţională judecarea lor separată.

(2) În cazul în care sunt înaintate pretenţii de mai mulţi reclamanţi sau faţă de mai mulţi pârâţi, judecătorul este în drept să separe într-un proces aparte una sau mai multe pretenţii dacă consideră raţională judecarea lor separată.

(3) Prevederile prezentului articol se aplică numai la examinarea cauzelor în primă instanţă."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei susţine că articolele 2 alin.(1) din Legea taxei de stat şi 84 alin.(1) din Codul de procedură civilă nu corespund exigenţelor clarităţii şi previzibilităţii. În special, acesta afirmă că din textul "taxa de timbru (...) se percepe o singură dată" nu ar rezulta cu claritate dacă taxa de timbru trebuie achitată şi la depunerea cererii de apel. Neclaritatea normelor ar fi confirmată de faptul că instanţa de apel are o altă convingere decât apelantul în privinţa interpretării dispoziţiei legale şi a obligaţiei de plată a taxei de timbru în exercitarea căii de atac a apelului. În acest sens, autorul excepţiei face trimitere la Încheierea Curţii de Apel prin care nu s-a dat curs cererii de apel şi prin care a fost informat că trebuie să achite taxa de timbru, sub sancţiunea restituirii cererii de apel în caz de neplată.

14. Referitor la controlul constituţionalităţii articolului 12¹ alin.(5) din Codul de procedură civilă, autorul consideră că există o omisiune şi o imprecizie legislativă, deoarece prevederile acestui articol nu-i acordă instanţei de judecată competenţa de a ridica din oficiu excepţia de neconstituţionalitate în faza de examinare a cererii de apel, ci doar după ce verifică dacă cererea de apel respectă condiţiile de formă şi întruneşte exigenţele legale. În ipoteza în care cererea de apel nu întruneşte aceste exigenţe, completul de judecată aplică articolele 368 şi 369 din Codul de procedură civilă. Potrivit autorului, la această fază, reclamantul nu poate contesta, pe calea unei excepţii de neconstituţionalitate, condiţia achitării taxei de timbru.

15. Referitor la controlul constituţionalităţii articolului 188 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei menţionează că aceste norme îi acordă instanţei de judecată competenţa de a separa într-un proces aparte una sau mai multe pretenţii conexe sau, atunci când sunt înaintate pretenţii de mai mulţi reclamanţi ori faţă de mai mulţi pârâţi, de a separa într-un proces aparte una sau mai multe pretenţii, dacă apreciază că este raţională judecarea lor separată. În ambele ipoteze, această posibilitate depinde de aprecierea judecătorului privind caracterul "raţional" al separării. Totuşi, potrivit autorului, norma nu precizează ce standard de raţionalitate trebuie aplicat şi cum se stabileşte dacă separarea este sau nu raţională, fapt care poate conduce la abuzuri. Mai mult, autorul subliniază că această problemă este amplificată de faptul că încheierea de separare a pretenţiilor nu poate fi atacată în mod separat cu recurs.

16. În final, autorul sesizării susţine că sunt încălcate articolele 20, 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea taxei de stat şi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces şi este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 2 alin.(1) din Legea taxei de stat, 12¹ alin.(5), 84 alin.(1) şi 188 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură civilă. Pentru a putea fi declanşat controlul de constituţionalitate, Curtea trebuie să confirme aplicabilitatea prevederilor legale contestate în cauza examinată în faţa instanţei de drept comun care a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate.

21. Circumstanţele litigiului principal confirmă faptul că cauza se află în faza apelului, la etapa examinării sale. Condiţia achitării taxei de timbru, care se verifică la depunerea apelului, a fost deja îndeplinită de către reclamant, acesta conformându-se şi înlăturând neajunsurile cererii de apel indicate în încheierea Curţii de Apel, prin care a fost informat că trebuie să achite taxa de timbru în sumă de 200 lei. În aceste condiţii, deşi articolul 2 alin.(1) din Legea taxei de stat a produs deja efecte în privinţa reclamantului, Curtea va da curs acestui capăt al sesizării, având în vedere că, potrivit jurisprudenţei sale, condiţia aplicabilităţii prevederilor legale contestate presupune ca acestea să fie incidente în cauza examinată şi să producă efecte juridice în privinţa autorului (a se vedea DCC nr.94 din 15 iunie 2021, § 23). Din aceleaşi motive, şi articolul 84 alin.(1) din Codul de procedură civilă, care are un obiect similar cu articolul 2 alin.(1) din Legea taxei de stat, face obiectul controlului de constituţionalitate.

22. Referitor la articolele 12¹ alin.(5) şi 188 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, Curtea precizează următoarele. Dacă articolul 12¹ alin.(5) din Codul de procedură civilă poate fi aplicat în cauza principală şi, prin urmare, poate fi supus controlului de constituţionalitate, articolul 188 prevede la alineatele contestate două situaţii distincte în care se aplică separarea pretenţiilor. Curtea observă că alineatul (1) se referă la separarea pretenţiilor conexe, în timp ce alineatul (2) se referă la separarea pretenţiilor colective formulate într-o cerere de chemare în judecată depusă de mai mulţi reclamanţi. Datele litigiului confirmă că prima instanţă a separat pretenţiile formulate în cererea colectivă semnată de către 96 reclamanţi. Această circumstanţă cade sub incidenţa alineatului (2) al articolului 188 din Codul de procedură civilă.

23. Legislatorul a stabilit în Codul de procedură civilă că apelul declarat împotriva hotărârii se consideră declarat şi împotriva încheierilor date în cauza respectivă, chiar dacă acestea au fost emise după pronunţarea hotărârii şi chiar dacă atacarea încheierii nu este menţionată expres în cererea de apel (a se vedea articolul 359 alin.(2)). În consecinţă, legislatorul a prevăzut competenţa instanţei de apel de a examina de drept, în cadrul apelului, şi încheierea de separare a pretenţiilor.

24. Aşadar, prevederile articolelor 2 alin.(1) din Legea taxei de stat, 12¹ alin. (5), 84 alin.(1) şi 188 alin.(2) din Codul de procedură civilă pot face obiectul controlului în baza excepţiei de neconstituţionalitate.

25. Curtea menţionează că prevederile contestate nu au fost supuse anterior controlului de constituţionalitate.

26. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.125 din 13 septembrie 2022, § 22; DCC nr.75 din 27 iunie 2024, § 16).

27. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

28. Curtea precizează că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr.32 din 18 aprilie 2024, § 18). Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta stabileşte cadrul de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, este necesară constatarea incidenţei unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.21 din 6 decembrie 2022, § 34).

29. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei îşi bazează critica pe pretinsa lipsă de previzibilitate a articolelor 2 alin.(1) din Legea taxei de stat şi 84 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte obligaţia achitării taxei de timbru pentru cererea de apel, invocând faptul că instanţa de apel a avut o altă interpretare decât apelantul şi a dispus plata taxei de timbru sub sancţiunea restituirii cererii de apel. Totuşi, Curtea precizează că această împrejurare nu reflectă o lipsă de previzibilitate a normei, ci reprezintă o chestiune de aplicare a legii de către instanţa competentă.

30. În acest context, Curtea reiterează că aspectele ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci în atribuţiile instanţelor de judecată, care sunt chemate să înlăture îndoielile cu privire la sensul şi sfera de aplicare a normelor juridice (a se vedea DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr.97 din 6 august 2020, § 31; DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 25; DCC nr.32 din 18 aprilie 2024, § 24). De altfel, şi Curtea Europeană a subliniat că rolul instanţelor naţionale este tocmai acela de a clarifica, prin jurisprudenţă, eventualele ambiguităţi ale legii şi de a stabili o interpretare coerentă a normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, §§ 50-51).

31. Prin urmare, simplul fapt că autorul excepţiei a interpretat normele contestate altfel decât instanţa sau că este nemulţumit de încheierea prin care i s-a cerut plata taxei de timbru pentru depunerea apelului nu poate transforma o problemă de aplicare a legii într-o problemă de constituţionalitate. Din acest motiv, Curtea este scutită să mai examineze incidenţa articolului 20 din Constituţie în raport cu criticile formulate, sesizarea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.128 din 29 octombrie 2020, § 28).

32. Referitor la controlul constituţionalităţii articolului 188 alin.(2) din Codul de procedură civilă, Curtea observă, mai întâi, că autorul nu susţine că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil sau că procedura, analizată în ansamblu, ar fi inechitabilă, ci critică exclusiv faptul că cererea de chemare în judecată colectivă a fost separată în mai multe proceduri şi că legea lasă această decizie la aprecierea judecătorului. Din această perspectivă, Curtea constată că articolul 188 alin.(2) din Codul de procedură civilă stabileşte că judecătorul decide separarea cererii colective în mai multe proceduri "dacă consideră raţională judecarea lor separată". Utilizarea unui limbaj cu structură deschisă precum "consideră raţională judecarea lor separată" îi impune judecătorului un standard al analizei caracterului oportun al separării şi nu poate fi privită, prin ea însăşi, drept o problemă, atâta timp cât deciziile adoptate sunt motivate şi supuse controlului instanţelor superioare în cadrul căilor de atac.

33. Curtea reţine că mai multe acte normative folosesc în mod deliberat concepte generale precum "limite rezonabile", "termen rezonabil", "proces echitabil", "despăgubire echitabilă", "dubii temeinice", "motive întemeiate" şi altele, concepte care îşi găsesc concretizarea în jurisprudenţă. Acest fapt nu reprezintă, în sine, o problemă de constituţionalitate, deoarece alocarea unei marje discreţionare judecătorului este inerentă activităţii jurisdicţionale şi compatibilă cu exigenţele clarităţii şi previzibilităţii. Sub acest aspect, Curtea Europeană a recunoscut în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea şi aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Multe legi utilizează, prin natura lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică (Karácsony şi alţii v. Ungaria [MC], 17 mai 2016, § 124; Brčko şi alţii v. Bosnia şi Herzegovina [MC], 27 iunie 2017, § 70).

34. Potrivit articolului 12¹ alin.(5) din Codul de procedură civilă, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată doar dacă cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege. În acest capăt al sesizării, autorul întreabă dacă simpla depunere a apelului este suficientă pentru a putea ridica o excepţie de neconstituţionalitate.

35. Deoarece circumstanţele litigiului principal confirmă că autorul excepţiei nu a întâmpinat nicio problemă în sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate este o actio popularis în această parte.

36. În subsidiar, Curtea observă că articolul 85 alin.(4) din Codul de procedură civilă şi articolul 5 din Legea taxei de stat prevăd că, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de către judecător de plata taxei de timbru, atât în primă instanţă, cât şi în cazul exercitării căilor de atac. Mai mult, articolul 86 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea de a obţine amânarea ori eşalonarea plăţii, în baza probelor şi argumentelor care confirmă o stare materială precară. Nimic din textele legale citate nu împiedică partea interesată să-i solicite instanţei de apel, odată cu formularea cererii de apel, scutirea sau amânarea plăţii taxei de timbru, în măsura în care există motive justificate în acest sens, putând astfel anticipa o eventuală soluţie de restituire a cererii de apel pentru neplata taxei de timbru.

37. Aşadar, Curtea constată că problema abordată de autorul excepţiei rezultă dintr-o interpretare deficitară a Codului de procedură civilă. Curtea menţionează că subiecţii cu drept de sesizare nu pot folosi excepţia de neconstituţionalitate pentru a cere opinii juridice în chestiuni care nu ridică probleme reale de constituţionalitate sau pentru a-şi exprima dezacordul faţă de modul în care instanţele aplică legea. Aprecierea situaţiei de fapt, precum şi interpretarea şi aplicarea normelor procesuale, aparţin instanţelor de drept comun, iar eventualele erori se corectează prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin sesizarea Curţii Constituţionale.

38. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.f) şi (4) litera d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(1) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 şi a articolelor 12¹ alin.(5), 84 alin.(1) şi 188 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Alexandru Bernaz, în interesele dlui Alexandr Hodacov, în dosarul nr.3a-1341/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.