Decizie nr.75 din 03.07.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.91g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186/1 alin.(5) din Codul de procedură civilă (contestarea încheierii primei instanţe odată cu fondul cauzei)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a  sesizării nr. 91g/2025  privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186¹

alin.(5) din Codul de  procedură civilă

(contestarea încheierii primei instanţe

odată cu fondul cauzei)

nr. 75  din  03.07.2025

 (în vigoare 03.07.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 405-408 art. 95 din 30.07.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Tatiana Brumă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 8 aprilie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 3 iulie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186¹ alin.(5) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele dlui Dumitru Tărăburcă, în dosarul nr.2-10543/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecătoare Olga Boţan, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află o cerere de chemare în judecată depusă de dl Dumitru Tărăburcă împotriva SRL "Topia Solutions" pentru stingerea şi radierea unui gaj.

4. În cadrul aceleiaşi cauze, SRL "Topia Solutions" a formulat o cerere reconvenţională împotriva dlui Dumitru Tărăburcă pentru încasarea sumelor pretins datorate potrivit unui contract de împrumut din 21 aprilie 2009, obligaţii a căror executare este garantată printr-un contract de ipotecă din 21 aprilie 2009.

5. În şedinţa de judecată din 5 februarie 2025, dl Dumitru Tărăburcă a ridicat excepţia de tardivitate a acţiunii reconvenţionale.

6. Ulterior, în cadrul examinării cauzei, dl Dumitru Tărăburcă a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186¹ alin.(5) din Codul de procedură civilă.

7. Printr-o încheiere din 3 aprilie 2025, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 186¹

Excepţia de tardivitate

"[…]

(5) Dacă se dispune repunerea în termen şi/sau excepţia de tardivitate se respinge, instanţa de judecată emite o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul şi continuă examinarea cauzei."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei susţine că prevederea legală criticată limitează în mod nejustificat accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, deoarece nu permite exercitarea recursului împotriva încheierii prin care instanţa dispune repunerea în termen şi/sau respinge excepţia de tardivitate. Potrivit acestuia, reglementarea contestată creează o inegalitate procedurală între părţi, încălcând principiul contradictorialităţii şi al egalităţii armelor.

11. Astfel, doar partea care nu este repusă în termen şi se admite excepţia de tardivitate beneficiază de dreptul de a formula recurs separat împotriva încheierii, în timp ce partea căreia i se respinge excepţia de tardivitate şi/sau se admite cererea de repunere în termen este lipsită de un remediu procesual similar.

12. Prin urmare, autorul sesizării susţine că norma contestată reprezintă o ingerinţă în accesul liber la justiţie şi în dreptul la apărare şi contravine articolelor: 20, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, Curtea Constituţională exercită controlul constituţionalităţii legilor şi rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate. În prezenta cauză, obiectul controlului îl constituie prevederi din Codul de procedură civilă. Verificarea constituţionalităţii acestor norme ţine de competenţa ratione materiae a Curţii.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, fiind ridicată de reprezentantul unei părţi la proces.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect radierea grevărilor aplicate unor bunuri imobile şi încasarea cheltuielilor de judecată, precum şi examinarea acţiunii reconvenţionale cu privire la încasarea sumelor. De asemenea, în această cauză a fost ridicată o excepţie de tardivitate. Curtea admite că dispoziţiile contestate sunt relevante pentru soluţionarea cauzei, putând fi aplicate de către instanţa de judecată.

17. Curtea menţionează că textul articolului 186¹ alin.(5) din Codul de procedură civilă nu a mai făcut obiectul controlului constituţionalităţii.

18. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.193 din 21 decembrie 2023, § 16; DCC nr.156 din 5 decembrie 2024, § 20).

19. Autorul sesizării şi-a bazat excepţia de neconsti-tuţionalitate pe articolele 20 (accesul liber la justiţie), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Autorul excepţiei susţine că accesul liber la justiţie este afectat prin faptul că legea nu prevede formularea unui recurs separat împotriva încheierii prin care instanţa dispune repunerea în termen şi/sau respinge excepţia de tardivitate a acţiunii. În jurisprudenţa sa, Curtea a reiterat că ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr.95 din 1 august 2024, § 27).

21. Totodată, Curtea reţine că pentru a fi respectat caracterul echitabil al procedurilor, instanţa are obligaţia de a motiva în mod corespunzător încheierea pronunţată. Prevederea contestată nu împiedică persoanele interesate să invoce dezacordul referitor la încheierea prin care instanţa dispune repunerea în termen şi/sau respinge excepţia de tardivitate a acţiunii, în apel sau, după caz, în recurs (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.85 din 8 iunie 2021, § 32; DCC nr.38 din 24 martie 2022, § 19). Astfel, Curtea observă că posibilitatea de a contesta încheierea judecătorului odată cu fondul cauzei constituie un remediu procedural suficient. Prin urmare, lipsa opţiunii de a formula un recurs separat, în astfel de cazuri, nu echivalează cu o ingerinţă în dreptul de acces liber la justiţie.

22. Cu referire la pretinsa ingerinţă în dreptul la apărare, autorul sesizării susţine că prevederea contestată creează o inegalitate procedurală între părţi, având în vedere că doar în situaţia în care se admite excepţia de tardivitate se poate formula un recurs separat.

23. Sub acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că egalitatea armelor implică obligaţia ca fiecăreia dintre părţi să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj substanţial faţă de partea adversă. Procedurile trebuie evaluate în ansamblu şi orice limitare a principiilor contradictorialităţii şi egalităţii armelor trebuie contrabalansate în mod suficient de alte garanţii procedurale (Regner v. Cehia [MC], 19 septembrie 2017, §§ 146 şi 151).

24. În acest sens, Curtea reţine că principiul egalităţii armelor nu implică existenţa unor mijloace identice pentru ambele părţi, dar asigurarea unor garanţii echitabile şi suficiente pentru fiecare. Astfel, lipsa unei căi de atac separate împotriva încheierii prin care se respinge excepţia de tardivitate sau se admite cererea de repunere în termen nu constituie un dezavantaj substanţial pentru autorul sesizării şi nu afectează echilibrul procesual.

25. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186¹ alin.(5) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele dlui Dumitru Tărăburcă, în dosarul nr.2-10543/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.