Decizie nr.81 din 17.06.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.52g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 7 alin.(3/3) din Codul de procedură penală (recursul formulat împotriva încheierii prin care se respinge ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate [5])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.52g/2022 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 7

 alin.(3³)  din  Codul  de  procedură  penală

(recursul formulat împotriva încheierii prin

care se respinge ridicarea excepţiei de

 neconstituţionalitate [5])

nr. 81  din  17.06.2022

 (în vigoare 17.06.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 208-216 art. 107 din 15.07.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 27 aprilie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 17 iunie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului: "Încheierea instanţei de judecată este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apel sau, după caz, în recurs împotriva hotărârii în fond." din articolul 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dl avocat Artur Airapetean, în interesele dnei Natalia Politov-Cangaş, parte în dosarul nr.1r-11/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea Supremă de Justiţie format din dnii Iurie Diaconu şi Ion Guzun şi dna Liliana Catan, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează:

4. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află o cerere de recurs formulată împotriva unei încheieri a Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, prin care a fost examinată legalitatea unei ordonanţe a procurorului de disjungere a cauzei penale.

5. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Artur Airapetean a ridicat, în interesele dnei Natalia Politov-Cangaş, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 279¹ alin.(1) - (2) [conexarea şi disjungerea cauzelor penale] coroborat cu articolul 42 alin.(2) – (3) [competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate a cauzelor penale] din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din 27 aprilie 2021, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând faptul că există deja o decizie a Curţii Constituţionale de inadmisibilitate cu privire la dispoziţiile contestate.

7. La 11 mai 2021, dl avocat Artur Airapetean a contestat cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie încheierea Curţii de Apel Chişinău prin care a fost respinsă cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate.

8. La 25 mai 2021, dl avocat Artur Airapetean a ridicat, în interesele dnei Natalia Politov-Cangaş, excepţia de neconstituţionalitate a tezei a doua din articolul 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală, care stabileşte că încheierea instanţei de judecată prin care se refuză ridicarea excepţiei este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apelul sau, după caz, în recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat fondul. Printr-o încheiere din 9 noiembrie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr.22 din 17 februarie 2022, această sesizare a fost declarată inadmisibilă.

9. La 21 aprilie 2022, în cadrul aceluiaşi proces pendinte la Curtea Supremă de Justiţie, dl avocat Artur Airapetean a ridicat, în mod repetat, în interesele dnei Natalia Politov-Cangaş, excepţia de neconstituţionalitate a tezei a doua din articolul 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală, susţinând că sunt prezentate argumente noi.

10. Printr-o încheiere din 21 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 7

Legalitatea procesului penal

"[...]

(3³) Dacă nu sunt întrunite cumulativ condiţiile indicate la alin.(3¹), instanţa de judecată refuză, prin încheiere, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. Încheierea instanţei de judecată este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apel sau, după caz, în recurs împotriva hotărârii în fond.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate nu permit contestarea cu recurs separat a încheierii prin care se respinge cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit autorului excepţiei, în redacţia actuală, prevederile contestate stabilesc că încheierea prin care se respinge cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apel sau, după caz, în recurs.

14. Autorul excepţiei menţionează că dispoziţiile contestate nu reglementează situaţia în care unei persoane i se refuză ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate într-un proces pendinte la o instanţă de ultim nivel, când nu mai sunt disponibile căi de atac şi nu mai este posibilă invocarea dezacordului cu încheierea prin care a fost respinsă cererea de ridicare a excepţiei.

15. În opinia autorului excepţiei, omisiunea de a reglementa un drept de a contesta cu recurs separat astfel de încheieri este contrară dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către avocatul părţii într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie teza a doua din articolul 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală, care stabileşte că încheierea instanţei de judecată prin care se refuză ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apelul sau, după caz, în recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat fondul.

20. Curtea constată că prevederile contestate au făcut anterior obiect al sesizărilor la Curtea Constituţională, fiind pronunţate Decizia de inadmisibilitate nr.85 din 8 iunie 2021 (sesizările nr.118g/2021 şi nr.121g/2021), Decizia de inadmisibilitate nr.158 din 28 octombrie 2021 (sesizarea nr.192g/2021) şi Decizia nr.22 din 17 februarie 2022 (sesizarea nr.257g/2021). Astfel, prin Decizia nr.85 din 8 iunie 2021, Curtea a subliniat că garanţiile dreptului la un proces echitabil se aplică, în principiu, procedurilor constituţionale atunci când acestea reprezintă etape ulterioare procedurilor penale şi atunci când rezultatele lor pot fi decisive pentru persoanele condamnate. Totuşi, nu este şi cazul Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, care nu are competenţa de a examina recursuri constituţionale împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive. Curtea Constituţională a Republicii Moldova are competenţa de a examina, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, chestiunile referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor care sunt aplicabile într-o cauză de drept comun (§ 29).

21. Totodată, Curtea a subliniat că pentru a fi respectat caracterul echitabil al procedurilor instanţele de drept comun au obligaţia să motiveze în mod corespunzător refuzul de a sesiza Curtea Constituţională. De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile Codului de procedură penală nu împiedică persoanele interesate să invoce dezacordul referitor la refuzul de a admite ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în apel sau, după caz, în recurs. Curtea a menţionat că persoanele interesate deţin dreptul să ridice aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate din nou, în căile de atac formulate împotriva fondului cauzei (DCC nr.85 din 8 iunie 2021, § 32; DCC nr.158 din 28 octombrie 2021, § 21).

22. În continuare, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea pentru controlul constituţionalităţii prevederilor în discuţie.

23. Curtea observă că autorul excepţiei a susţinut aplicabilitatea în prezenta cauză a articolelor 20 [accesul liber la justiţie] şi 26 [dreptul la apărare] din Constituţie, motivând că norma contestată nu reglementează situaţia în care unei persoane i se refuză ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate într-un proces pendinte la o instanţă de ultim nivel, când nu mai sunt disponibile căi de atac şi nu mai este posibilă invocarea dezacordului cu încheierea prin care a fost respinsă cererea de ridicare a excepţiei.

24. Curtea nu poate reţine incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie în raport cu situaţia descrisă de autorul excepţiei. Curtea nu întrevede în ce măsură existenţa unei posibilităţi de a contesta cu recurs separat încheierea prin care se respinge cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate ar putea să profite situaţiei descrise de autorul excepţiei. Altfel spus, în eventualitatea în care ar fi existat un astfel de recurs, care ar fi instanţa competentă să-l examineze atunci când refuzul ridicării excepţiei a avut loc într-un proces pendinte la o instanţă de ultim nivel. Legislatorul ar fi fost pus în situaţia să instituie un număr nelimitat de instanţe superioare altor instanţe. În acest sens, Curtea notează că este inerent oricărui proces judiciar să aibă un punct de pornire şi unul de final. Totuşi, Curtea subliniază că acest fapt nu scuteşte instanţele superioare de obligaţia motivării corespunzătoare a încheierilor prin care refuză ridicarea excepţiilor de neconstituţionalitate.

25. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului: "Încheierea instanţei de judecată este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apel sau, după caz, în recurs împotriva hotărârii în fond." din articolul 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Artur Airapetean, în interesele dnei Natalia Politov-Cangaş, parte în dosarul nr.1r-11/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.