Decizie nr.87 din 21.05.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.274g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 49 alin.(1) din Legea nr.371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală (imprevizibilitatea textului "dă asigurări apreciate ca fiind suficiente")

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.274g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 49 alin.(1) din Legea nr.371 din 1 decembrie 2006

cu privire la  asistenţa  juridică  internaţională  în materie  penală

(imprevizibilitatea textului "dă asigurări apreciate ca fiind suficiente")

nr. 87  din  21.05.2026

 (în vigoare 21.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 238-241 art.103 din 11.06.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 21 mai 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "dă asigurări apreciate ca fiind suficiente" din articolul 49 alin.(1) din Legea nr.371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală, ridicată de dl avocat Mihail Zero, în interesele dlui Anthony Goujon, în dosarul nr.7r-13/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată format din dnii Ion Bulhac, Vitalie Pîslariuc şi de dna Natalia Mămăligă, judecători la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei

3. Aşa cum au fost formulate de autorul sesizării, circumstanţele cauzei pot fi rezumate după cum urmează.

4. La 29 august şi 7 septembrie 2022, Tribunalul Judiciar din Paris, Republica Franceză, a emis două mandate de arestare în privinţa dlui Anthony Goujon.

5. La 7 noiembrie 2022, Tribunalul Judiciar din Le Mans, Republica Franceză, l-a găsit vinovat pe dl Anthony Goujon de comiterea unei tentative de escrocherie (înşelăciune) cu uzurpare de calităţi oficiale în stare de recidivă.

6. Ulterior, autorităţile competente ale Republicii Franceze s-au adresat autorităţilor responsabile din Republica Moldova cu solicitarea de a-l extradă pe dl Anthony Goujon.

7. La 20 februarie şi 19 mai 2023, Procuratura Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei i-au solicitat Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, să-l extrădeze pe dl Anthony Goujon autorităţilor competente ale Republicii Franceze.

8. Printr-o încheiere din 9 septembrie 2025, Judecătoria Chişinău a admis demersurile de extrădare. Dl Anthony Goujon a atacat cu recurs încheierea.

9. În procesul examinării recursului, dl avocat Mihail Zero a ridicat, în interesele dlui Anthony Goujon, excepţia de neconstituţionalitate a textului "dă asigurări apreciate ca fiind suficiente" din articolul 49 alin.(1) din Legea nr.371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală.

10. Printr-o încheiere din 18 decembrie 2025, un complet de judecată format din dnii Ion Bulhac, Vitalie Pîslariuc şi de dna Natalia Mămăligă a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normativ."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 544

Executarea cererii de extrădare a persoanelor

care se află pe teritoriul Republicii Moldova

"[…]

(9) Hotărârea judecătorească asupra extrădării poate fi atacată cu recurs de către procuror, precum şi de către persoana extrădată sau avocatul ei, în termen de 10 zile de la pronunţare, la Curtea de Apel Chişinău. Recursul se judecă conform prevederilor secţiunii a 2-a din capitolul IV titlul II partea specială a prezentului cod. Hotărârea judecătorului de instrucţie, devenită definitivă, se expediază Procuraturii Generale şi Ministerului Justiţiei pentru executare sau pentru informarea statului solicitant."

13. Prevederile relevante ale Legii nr.371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală sunt următoarele:

Articolul 49

Soluţionarea cauzei

"(1) În cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronunţate, printr-o hotărâre judecătorească, împotriva sa in absentia, Republica Moldova poate refuza extrădarea în acest scop dacă va considera că procedura de judecată nu a luat în vedere dreptul la apărare, recunoscut oricărei persoane învinuite de săvârşirea unei infracţiuni. Extrădarea se acordă totuşi dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca fiind suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare se cere dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi garanteze dreptul la apărare.

(2) În cazul în care Republica Moldova comunică persoanei a cărei extrădare se cere hotărârea judecătorească de condamnare pronunţată în lipsa ei, statul solicitant nu va considera această comunicare drept un act care atrage efecte faţă de procedura penală în acest stat."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul excepţiei susţine că textul "dă asigurări apreciate ca fiind suficiente" din articolul 49 alin.(1) din Legea nr.371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală este formulată vag. Legislatorul nu a stabilit criterii clare cu privire la aprecierea caracterului suficient al asigurărilor, fapt care acordă autorităţilor o marjă discreţionară excesivă în evaluarea garanţiilor oferite de statul solicitant. Din cauza ambiguităţii legii, persoana condamnată în lipsă poate fi extrădată fără a avea vreo garanţie reală că va fi rejudecată potrivit exigenţelor unui proces echitabil.

15. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 16, 20, 21, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "dă asigurări apreciate ca fiind suficiente" din articolul 49 alin.(1) din Legea nr.371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează recursul împotriva unei încheieri a primei instanţe în care s-au admis demersurile Ministerului Justiţiei şi Procuraturii Generale cu privire la extrădarea unei persoane care se află pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, Curtea de Apel Centru ar putea ţine cont de prevederile contestate la examinarea recursului în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

22. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (statul Republica Moldova), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

23. Curtea reiterează că articolele 1 alin.(3), 4, 16 şi 54 din Constituţie au un caracter general şi pot fi invocate dacă se constată aplicabilitatea acestora împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, § 85; DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

24. Referitor la articolul 21 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a prezentat argumente care să demonstreze incidenţa acestuia în prezenta cauză.

25. Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 23 din Constituţie, autorul sesizării susţine că imprevizibilitatea prevederilor contestate afectează dreptul la un proces echitabil, pentru că persoana a cărei extrădare este solicitată nu-şi poate anticipa în mod rezonabil situaţia juridică.

26. Curtea notează că dreptul de acces liber la justiţie reclamă o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor (a se vedea HCC nr.20 din 26 septembrie 2024, § 66). De asemenea, articolul 23 din Constituţie nu-i impune Parlamentului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept substanţial.

27. Cu titlu preliminar, Curtea subliniază că cetăţenii străini sau apatrizii care sunt urmăriţi penal sau care au fost condamnaţi într-un stat străin pentru săvârşirea unei fapte pasibile de pedeapsă în acel stat pot fi extrădaţi acestuia la cererea autorităţilor competente, în scopul urmăririi sau executării sentinţei pronunţate pentru fapta comisă sau pronunţării unei noi sentinţe (a se vedea articolele 42 alin.(1) din Legea nr.371/2006 şi 544 alin.(1) din Codul de procedură penală).

28. Curtea observă că atunci când se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronunţate împotriva sa, printr-o hotărâre judecătorească, in absentia, Republica Moldova poate refuza extrădarea în acest scop dacă va considera că procedura de judecată nu a luat în vedere dreptul la apărare, recunoscut oricărei persoane învinuite de săvârşirea unei infracţiuni. Totuşi, extrădarea poate fi acordată dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca fiind suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare se cere dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi garanteze dreptul la apărare (a se vedea articolul 49 alin.(1) din Legea nr.371 din 1 decembrie 2006).

29. Prevederile Legii cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală şi ale Codului de procedură penală sunt armonizate cu dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare, semnată la Paris la 13 decembrie 1957, în vigoare pentru Republica Moldova din 31 decembrie 1997. Prin acest instrument internaţional, statele părţi s-au angajat să-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi sub condiţii determinate, persoanele care sunt urmărite pentru o infracţiune sau căutate în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă de către autorităţile judiciare ale părţii solicitante.

30. Articolul 3 din Protocolul nr.2 adiţional la Convenţia Europeană de extrădare, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 septembrie 2001, stabileşte că atunci când o parte contractantă solicită unei alte părţi contractante extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă stabilite printr-o hotărâre pronunţată în lipsă împotriva sa, partea solicitată poate refuza extrădarea în acest scop, dacă, în opinia sa, procedura de judecată nu a satisfăcut minimul de drepturi de apărare recunoscute oricărei persoane învinuite de o infracţiune. Totuşi, extrădarea se va acorda dacă partea solicitantă dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a-i garanta persoanei a cărei extrădare se solicită dreptul la o nouă procedură de judecată care să-i salvgardeze drepturile la apărare. Această hotărâre îndreptăţeşte partea solicitantă fie să execute judecata în cauză, dacă cel condamnat nu se împotriveşte, fie să urmărească pe extrădat, în caz contrar.

31. Cu privire la pretinsa lipsă de previzibilitate a textului "dă asigurări apreciate ca fiind suficiente", Curtea reţine că caracterul general al acestei expresii nu presupune, în sine, o contradicţie cu o normă constituţională. Dimpotrivă, la redactarea normei contestate legislatorul a preluat formularea articolului 3 din Protocolul nr.2 adiţional la Convenţia Europeană de extrădare. Norma contestată implementează angajamentele statului care decurg din articolul 3 din Protocolul nr.2 adiţional la Convenţie.

32. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în materia extrădării, interdicţia expunerii unei persoane la un risc de negare flagrantă a justiţiei are caracter excepţional şi devine incidentă atunci când, în statul solicitant, există un risc real ca persoana să fie supusă unor deficienţe de o gravitate care anihilează însăşi esenţa dreptului la un proces echitabil. Aceasta situaţie poate exista, între altele, în cazul unei condamnări pronunţate în lipsă fără posibilitatea unei rejudecări efective, al unui proces sumar desfăşurat cu ignorarea totală a drepturilor apărării, al lipsei accesului la un tribunal independent şi imparţial pentru controlul legalităţii detenţiei ori al refuzului deliberat şi sistematic de acces la asistenţă juridică (a se vedea Othman (Abu Qatada) v. Regatul Unit, 17 ianuarie 2012, §§ 258-260).

33. Textul contestat le acordă instanţelor judecătoreşti competenţa de a aprecia, la modul concret, dacă garanţiile oferite de statul solicitant sunt suficiente, credibile şi apte să înlăture un risc real de expunere a persoanei extrădate la o negare flagrantă a justiţiei. Aprecierea caracterului suficient al acestor asigurări implică o evaluare judiciară individualizată, realizată în funcţie de circumstanţele cauzei, de natura garanţiilor oferite şi de capacitatea acestora de a preveni riscurile invocate.

34. În acest context, Curtea reiterează jurisprudenţa sa în care a stabilit că legislaţia nu poate să exceleze în texte explicative. Pornind de la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară (a se vedea DCC nr.92 din 7 iulie 2022, § 25; DCC nr.77 din 27 iunie 2024, § 25; DCC nr.135 din 22 septembrie 2025, §30). Astfel, rolul decizional acordat instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 22; DCC nr.28 din 13 februarie 2025, § 24).

35. Curtea notează că destinatarul legii poate stabili sensul textului de lege criticat, inclusiv prin recurgerea la consiliere juridică sau prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul textului criticat (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.166 din 13 noiembrie 2025, § 55).

36. Având în vedere considerentele menţionate supra, Curtea reţine că aspectele invocate în sesizare nu reprezintă o problemă de constituţionalitate prin prisma articolului 20 din Constituţie.

37. Pentru că nu s-a demonstrat vreo aparenţă de încălcare a unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 1, 4, 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

38. Aşadar, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "dă asigurări apreciate ca fiind suficiente" din articolul 49 alin.(1) din Legea nr.371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală, ridicată de dl avocat Mihail Zero, în interesele dlui Anthony Goujon, în dosarul nr.7r-13/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.