Decizie nr.91 din 28.07.2025 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.241g/2024 şi nr.259g/2024 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 11 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (neluarea în calcul a creanţelor asociaţilor debitorului la constatarea insolvabilităţii debitorului [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 241g/2024 şi nr. 259g/2024

privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 11 alin.(3)

 lit.b) din Legea insolvabilităţii  nr. 149 din 29 iunie 2012

(neluarea în calcul a creanţelor asociaţilor debitorului

la constatarea insolvabilităţii debitorului [2])

nr. 91  din  28.07.2025

 (în vigoare 28.07.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 486-489 art.115 din 16.09.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 5 decembrie 2024 şi, respectiv, la 13 decembrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 28 iulie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 11 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii, ridicate de dl avocat Ghenadie Tatarciuc, în interesele dlui Ruslan Berlinschi, în dosarul nr.2i-1029/2023, şi de dl avocat Andrei Iosip, în interesele dlui Ruslan Alass, în dosarul nr.2i-123/2024, ambele pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de doamnele judecătoare Mihaela Scripliuc şi Natalia Iordachi de la Judecătoria Chişinău pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza pct.18 din Regulamentul Curţii Constituţionale privind procedura de examinare a sesizărilor, căruia i-a atribuit numărul 241g/2024.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

Dosarul nr.2i-1029/2023 (sesizarea nr.241g/2024)

4. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 2 ianuarie 2024, s-a admis cererea de intentare a procesului de insolvabilitate depusă de SRL "Kass Expo Cargo" în privinţa debitorului SRL "Kass Expo International Corp", s-a instituit perioada de observaţie a debitorului şi s-a desemnat un administrator provizoriu.

5. Ulterior, la cererea introductivă s-au alăturat mai mulţi creditori, printre care şi dl Ruslan Berlinschi, asociat al debitorului cu o parte socială de 61,5% din capitalul social. Acesta menţionează că are creanţe faţă de debitor ce derivă din: (i) dreptul la dividende; (ii) dreptul asociatului la o parte din active în caz de dizolvare şi lichidare a societăţii; (iii) dreptul la chirie ce derivă din contractele de locaţiune a unor imobile pe care societatea debitoare le-a datorat.

6. La 28 octombrie 2024, dl avocat Ghenadie Tatarciuc a ridicat, în interesele dlui Ruslan Berlinschi, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii.

7. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2024, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Dosarul nr.2i-123/2024 (sesizarea nr.259g/2024)

8. La 20 martie 2024, dl Ruslan Alass a formulat o cerere introductivă pentru intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului Kass Expo Cargo. În cererea introductivă, dl Ruslan Alass a notat că a dobândit creanţa faţă de debitor pe baza unui contract de cesiune de la un fost asociat al Kass Expo Cargo.

9. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău din 22 martie 2024, cererea introductivă a fost admisă şi a fost desemnat un administrator provizoriu.

10. În cadrul şedinţei de judecată din 5 noiembrie 2024, dl avocat Andrei Iosip a ridicat, în interesele dlui Ruslan Alass, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii.

11. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2024, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

13. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 11

Componenţa şi mărimea obligaţiilor

"(1) Componenţa şi mărimea obligaţiilor debitorului sunt cele existente la momentul depunerii cererii introductive, dacă legea nu prevede altfel.

(2) La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul:

a) mărimea obligaţiilor pecuniare, inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor şi la îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către debitor;

b) mărimea datoriilor la credite, la împrumut, plus dobânda care urmează a fi achitată de către debitor;

c) mărimea prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor;

d) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege.

(3) La constatarea insolvabilităţii debitorului nu se ia în calcul valoarea creanţelor constituite din:

a) penalităţi şi/sau din alte sancţiuni financiare aferente neexecutării obligaţiilor;

b) orice obligaţie de plată faţă de asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

14. Autorul sesizării nr.241g/2024 afirmă că legislatorul a omis să reglementeze drepturile patrimoniale ale creditorului în situaţia în care, pe de o parte, are calitatea de asociat al debitorului, iar pe de altă parte, este proprietar al bunurilor folosite de debitor, situaţie care limitează drepturile unui astfel de creditor în raport cu ceilalţi creditori.

15. Autorul sesizării nr.259g/2024 a notat că norma criticată creează o incertitudine juridică care îi împiedică pe foştii asociaţi ai debitorului să-şi valorifice creanţele de la debitorul lor şi, prin urmare, le încalcă dreptul la respectarea proprietăţii private, dreptul de acces la un tribunal şi dreptul la apărare. Aşadar, se susţine că norma contestată le interzice asociaţilor, membrilor şi acţionarilor debitorului să formuleze cereri introductive pentru a-şi recupera creanţele.

16. Autorii pretind că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 16, 20, 23, 26, 46, 54 şi 114 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate sunt formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie articolul 11 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate. Curtea observă că articolul contestat a mai făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii, însă autorii nu au motivat sesizările (DCC nr.64 din 12 iunie 2025). Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

21. Curtea reţine că autorii sesizărilor au menţionat incidenţa articolelor 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Legea Supremă), 16 (egalitatea), 20 (accesul la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 114 (înfăptuirea justiţiei) din Constituţie. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorilor sesizărilor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental.

22. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 4 şi 7 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste articole nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu alte prevederi din Constituţie, care trebuie să fie aplicabile (a se vedea DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 18; DCC nr.153 din 14 noiembrie 2023, § 19).

23. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (DCC nr.136 din 19 octombrie 2023, § 19). Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (DCC nr.86 din 20 iulie 2023, § 20).

24. Curtea observă că argumentele autorilor, din perspectiva incidenţei articolelor 20 şi 46 din Constituţie, se referă la omisiunea legislatorului de a lua în calcul valoarea creanţelor constituite din orice obligaţie de plată faţă de asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului la constatarea insolvabilităţii debitorului, precum şi că creditorii care au/au avut şi calitatea de asociat al debitorului insolvabil ar fi dezavantajat în raport cu alţi creditori ai insolvabilului.

25. Curtea a stabilit, în jurisprudenţa anterioară, că scopul general al Legii insolvabilităţii constă în satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului. Aşadar, legislatorul a stabilit în mod prioritar maximizarea gradului de valorificare a activelor şi recuperarea creanţelor creditorilor (a se vedea HCC nr.16 din 9 iunie 2020, § 61; HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 55) şi a încredinţat realizarea acestui scop unui profesionist-administrator autorizat.

26. Asociaţii (acţionarii, membrii) societăţii comerciale/persoanei juridice care şi-au unit capitalul şi eforturile materiale şi intelectuale pentru a desfăşura o afacere sunt cele mai interesate subiecte în activitatea eficientă a societăţii pe care au fondat-o şi legislatorul le acordă prioritatea pentru a o menţine funcţională şi solvabilă. Anume în acest scop, legislatorul a prevăzut că "la constatarea insolvabilităţii debitorului nu se ia în calcul valoarea creanţelor constituite din […] orice obligaţie de plată faţă de asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului" (articolul 11 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii), precum şi că "la orice etapă a procedurii de insolvabilitate, de faliment sau de restructurare, în scopul încetării procedurii, asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului sau terţii sunt în drept să satisfacă creanţele masei şi ale tuturor creditorilor ori să remită debitorului mijloace băneşti în mărimea necesară pentru stingerea creanţelor validate, inclusiv a creanţelor de rang inferior şi a creanţelor masei debitoare" (articolul 146 alin.(1) din Legea insolvabilităţii).

27. Având în vedere scopul prioritar menţionat la § 26 supra şi legătura de interese dintre asociat (acţionar, membru) cu persoana juridică pe care au fondat-o, dar şi efectele decisive pe care le are hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate asupra persoanei juridice în privinţa căreia a fost intentată procedura de insolvabilitate şi implicit asupra drepturilor asociaţilor (acţionar, membru) ei asupra organelor statutare (adunarea generală a acţionarilor, consiliu, comisie de cenzori, administrator), pe baza prerogativelor constituţionale (articolul 72 alin.(3) lit.i) şi 115 alin.(4)) legislatorul a stabilit că, prin hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate, dreptul debitorului de a administra şi de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului insolvabilităţii/lichidatorului (articolul 74 alin.(1)); activitatea organelor de conducere ale debitorului insolvabil se suspendă (articolul 75 alin.(1) lit.a)); achitarea dividendelor sau o altă distribuire a profitului între asociaţi (articolul 75 alin.(1) lit.g)) şi separarea cotei de participaţie din masa debitoare în legătură cu ieşirea sau cu excluderea debitorului din rândul asociaţilor (acţionarilor, membrilor) sunt interzise (articolul 75 alin.(1) lit.e)), iar creanţele asociaţilor rezultate din împrumuturi se vor plăti ca creanţe de rang inferior (a se vedea articolul 43 alin.(2) pct.6) lit.d)).

28. Cele menţionate permit Curţii să conchidă că legislatorul a înlăturat asociaţii (acţionarii, membrii) ca persoane care au eşuat în administrarea afacerii şi a încredinţat unui profesionist-administrator autorizat să administreze în continuare afacerea sau bunurile care au rămas pentru a repara eventualele prejudicii ale creditorilor insolvabilului. Aşadar, legislatorul a stabilit în mod clar că creanţele asociaţilor (membrilor, acţionarilor) faţă de debitorul insolvabil nu sunt admise la masa credală tocmai pentru a proteja integritatea procedurii şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru o acoperire mai bună a creanţelor creditorilor.

29. În jurisprudenţa sa, Curtea a conchis că reglementarea prin lege a rangului creanţelor în vederea asigurării unui grad sporit de responsabilitate în gestionarea eficientă a patrimoniului pentru realizarea obiectivului principal al insolvabilităţii este justificată de preocuparea legislatorului de a reglementa în mod judicios aspectele privind distribuirea masei debitoare pentru executarea creanţelor patrimoniale ale creditorilor (a se vedea DCC nr.95 din 6 septembrie 2018, § 26; DCC nr.147 din 19 decembrie 2019, § 23).

30. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că, în contextul insolvenţei, clasificarea creditorilor reprezintă o trăsătură comună a sistemelor interne ale statelor contractante, fiind concepută pentru a atinge un echilibru între creditorii concurenţi şi interesele publice mai largi faţă de un debitor falit care nu are active suficiente pentru a satisface creanţele tuturor creditorilor săi. Complexitatea procedurilor de insolvenţă presupune, în mod firesc, existenţa unor reglementări din partea statului pentru a asigura tratamentul egal şi corect al creditorilor aflaţi în situaţii analoage sau similare. Datorită cunoaşterii directe a societăţii şi a nevoilor acesteia, autorităţile naţionale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internaţional pentru a aprecia ce este în interesul public. În cadrul sistemului de protecţie instituit prin Convenţie, ţine de competenţa autorităţilor naţionale să efectueze evaluarea iniţială în vederea stabilirii criteriilor care ar trebui să determine importanţa şi natura privilegiată a creanţelor în procedurile de insolvenţă. În consecinţă, autorităţile naţionale se bucură de o marjă largă de apreciere în acest domeniu (a se vedea Acar şi alţii v. Turcia (dec.), 12 decembrie 2017, § 33).

31. Prin urmare, această practică se încadrează în marja discreţionară a legislatorului, fără a afecta prevederile invocate ale Constituţiei (a se vedea DCC nr.95 din 6 septembrie 2018, § 26).

32. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea reiterează că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care le au, potrivit legii, persoanele în vederea apărării intereselor lor. Acest drept este restrâns în situaţia în care persoana nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa (DCC nr.153 din 14 noiembrie 2023, § 24). În această cauză, autorii sesizărilor nu ridică problema limitării utilizării mijloacelor procedurale necesare pentru a-şi realiza dreptul la apărare. Prin urmare, Curtea nu poate identifica în ce măsură dispoziţiile contestate restrâng dreptul persoanei la apărare. Curtea conchide că articolul 26 din Constituţie nu este incident în acest caz.

33. Referitor la articolul 114 din Constituţie, Curtea reţine că autorii nu au motivat în ce măsură prevederile contestate afectează norma constituţională menţionată. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în lipsa unei argumentări proprii nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16).

34. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 11 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii, ridicate de dl avocat Ghenadie Tatarciuc, în interesele dlui Ruslan Berlinschi, în dosarul nr.2i-1029/2023, şi de dl avocat Andrei Iosip, în interesele dlui Ruslan Alass, în dosarul nr.2i-123/2024, ambele pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.