Hotărâre nr.09 din 14.05.2026 cu privire la aprobarea Regulamentului privind ajutoarele de stat sub formă de garanţii

CONSILIUL CONCURENŢEI

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Regulamentului privind

ajutoarele de stat sub formă de garanţii

nr. 09  din  14.05.2026

 (în vigoare 06.08.2026) 

 (se abrogă la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 359-362 art. 643 din 06.08.2026

* * *

UE

În temeiul Legii nr.112/2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.185-199, art.442), şi acţiunii nr.53 din clusterul 2, anexa A, capitolul 8 "Politica în domeniul concurenţei" din Programul naţional de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.306/2025 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2025, nr.269-288, art.319), şi în scopul

- transpunerii Comunicării Comisiei cu privire la aplicarea art.87 şi art.88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanţii (2008/C155/02) CELEX: 52008XC0620(02), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 155 din 20 iunie 2008, cu rectificările aduse prin Comunicarea Comisiei 2008/C 244/11 cu privire la aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanţii,

Plenul Consiliului Concurenţei

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind ajutoarele de stat sub formă de garanţii (se anexează).

2. Procedurile administrative ce vizează notificarea ajutorului de stat acordat sub formă de garanţii, care, la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se află în proces de examinare, se vor desfăşura în conformitate cu normele materiale ale actului normativ în vigoare la data recepţionării notificării.

3. În cazul în care ajutorul de stat sub formă de garanţii este acordat, integral sau parţial, după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, fără a fi notificat Consiliului Concurenţei, acesta este analizat în conformitate cu Regulamentul privind ajutoarele de stat sub formă de garanţii.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

5. Prezenta hotărâre se abrogă la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Aprobat

prin Hotărârea Plenului Consiliului

Concurenţeinr.09/2026

REGULAMENT

privind ajutoarele de stat sub formă de garanţii

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul privind ajutoarele de stat sub formă de garanţii (în continuare - Regulament) stabileşte domeniul de aplicare şi excepţiile de la aplicarea acestuia, clasificarea garanţiilor, criteriile de calificare a garanţiilor ca ajutor de stat, elementul de ajutor de stat, criteriile de evaluare a compatibilităţii ajutoarelor de stat sub formă de garanţii cu mediul concurenţial, precum şi obligaţiile de monitorizare şi raportare ale furnizorilor ajutorului de stat.

2. Prezentul Regulament are ca obiectiv stabilirea criteriilor de evaluare în baza cărora se determină dacă o garanţie constituie ajutor de stat potrivit normelor Legii cu privire la ajutorul de stat pentru a asigura transparenţă, previzibilitate şi un tratament egal la adoptarea deciziilor de către Plenul Consiliului Concurenţei.

3. Prezentul Regulament se aplică Consiliului Concurenţei, furnizorilor de ajutor de stat, beneficiarilor şi altor persoane interesate.

4. Prezentul Regulament se aplică tuturor sectoarelor economice, inclusiv agriculturii, pescuitului şi transportului cu luarea în considerare a normelor speciale ale ajutoarelor de stat în sectoarele date.

5. Prezentul Regulament se aplică fără a aduce atingere normelor ce reglementează regimul proprietăţii publice şi private. Consiliul Concurenţei are o poziţie neutră în ceea ce priveşte proprietatea publică şi privată.

6. Simplul fapt că dreptul de proprietate al unei întreprinderi se află în cea mai mare parte în proprietate publică nu este suficient în sine pentru a constitui o garanţie acordată de către stat, cu condiţia să nu existe elemente de garanţie, explicite sau implicite.

7. Prezentul Regulament se aplică tuturor garanţiilor emise de Ministerul Finanţelor sau alte entităţi care implică un transfer de risc comparabil cu cel care rezultă dintr-o garanţie de împrumut, indiferent de tranzacţia financiară subiacentă, inclusiv, dar fără a se limita la garanţiile legate de tranzacţii specifice cuantificabile sau investiţiile, precum participaţiile la capital, cu condiţia ca profilul relevant al riscului, inclusiv posibila absenţă a colateralizării să fie luat în considerare.

8. Prezentul Regulament nu se aplică garanţiilor pentru creditele la export.

9. În sensul prezentului Regulament, următoarele noţiuni semnifică:

9.1. creditor - entitate al cărui risc este diminuat prin garanţie;

9.2.garant - orice autoritate publică sau orice persoană juridică care administrează direct ori indirect resursele statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale care oferă garanţii;

9.3.garanţii - angajamente colaterale aferente unui împrumut sau altei obligaţii financiare asumate de o entitate faţă de un creditor, care pot fi acordate individual sau în cadrul unor scheme de garanţii;

9.4.garanţie individuală- orice garanţie acordată unei întreprinderi şi care nu este acordată pe baza unei scheme de garanţii;

9.5.persoana creditată - principalul beneficiar al garanţiei;

9.6. schemă de garanţii- orice instrument pe baza căruia se pot acorda garanţii întreprinderilor respectând anumite condiţii de durată, valoare, tranzacţie subiacentă, tip sau dimensiune a întreprinderilor fără a fi necesare măsuri suplimentare de punere în aplicare;

9.7. garanţii de asigurare – garanţia care oferă protecţie de ultimă instanţă consumatorilor atunci când societăţile de asigurare nu îşi pot îndeplini angajamentele contractuale.

10. Alte noţiuni utilizate în prezentul Regulament sunt definite în sensul Legii concurenţei nr.183/2012, Legii cu privire la ajutorul de stat, Legii nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii, actelor normative ale Consiliului Concurenţei şi instrumentelor de interpretare ale Uniunii Europene.

Capitolul II

CALIFICAREA GARANŢIILOR ŞI TIPURILE DE GARANŢII

Secţiunea 1

 Calificarea garanţiilor ca ajutoare de stat

11. Orice ajutor acordat din resursele de stat, indiferent de formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi, sau a producţiei de anumite bunuri este considerat incompatibil cu condiţiile economiei de piaţă, în măsura în care afectează concurenţa şi schimburile comerciale între Republica Moldova şi statele membre ale Uniunii Europene.

12. Aceste criterii generale se aplică, în mod egal, tuturor garanţiilor.

13. În ceea ce priveşte celelalte forme de potenţial ajutor, garanţiile acordate direct de către stat, prin autorităţile administraţiei publice centrale, locale de nivelul întâi, de nivelul al doilea sau de nivel special, precum şi garanţiile acordate din resursele statului de către alte entităţi care utilizează sau administrează resurse publice, cum ar fi întreprinderile şi care sunt imputabile autorităţilor publice, pot constitui ajutoare de stat.

14. Beneficiul unei garanţii este acela că riscul asociat garanţiei este suportat de către stat. Suportarea unui astfel de risc de către stat trebuie să fie compensată printr-o primă corespunzătoare.

15. Atunci când statul renunţă în totalitate sau parţial la această primă, rezultatul este atât un beneficiu pentru întreprindere, cât şi o pierdere din resursele statului.

16. Dacă statul nu face nicio plată în legătură cu garanţia, poate fi vorba de un ajutor de stat în sensul Legii cu privire la ajutorul de stat.

17. Ajutorul de stat sub formă de garanţie se consideră acordat în momentul în care se oferă garanţia şi nu în momentul în care este invocată garanţia sau când se efectuează plăţi, conform condiţiilor prevăzute de garanţie.

18. Doar în momentul în care se acordă garanţia trebuie să se stabilească dacă o garanţie constituie ajutor de stat sau nu şi, în caz afirmativ, valoarea ajutorului de stat.

19. În cazul ajutoarelor de stat oferite sub forma de garanţii este necesar de a fi efectuată o evaluare individuală a riscului de pierderi legat de fiecare garanţie în cadrul schemelor de ajutor.

Secţiunea 2

Tipurile de garanţii

20. Garanţiile pot fi acordate individual sau în cadrul unor scheme de garanţii.

21. Garanţiile pot fi calificate în funcţie de temeiul juridic al acestora, de tipul tranzacţiei, durata garanţiei şi alte elemente relevante. Fără a se limita la acestea, pot fi identificate următoarele tipuri de garanţii:

21.1. garanţii generale - garanţii acordate întreprinderilor ca atare, spre deosebire de garanţiile aferente unei tranzacţii anume, de exemplu, un împrumut, o investiţie în capitaluri proprii etc.;

21.2. garanţii acordate printr-un instrument financiar specific, spre deosebire de garanţiile legate de forma juridică a întreprinderii în sine;

21.3. garanţii acordate direct sau contragaranţii oferite unui garant de prim nivel;

21.4. garanţii nelimitate, spre deosebire de garanţiile limitate ca valoare şi/sau durată. Consiliul Concurenţei consideră ajutor sub formă de garanţie condiţiile de finanţare mai avantajoase obţinute de întreprinderi a căror formă de organizare juridică exclude lichidarea sau alte proceduri de insolvabilitate sau prevede o garanţie explicită ori o acoperire de către stat a pierderilor. Acelaşi lucru este valabil în ceea ce priveşte achiziţia de către stat a unei participaţii într-o întreprindere, dacă se acceptă răspunderea nelimitată în loc de răspunderea limitată obişnuită;

21.5. garanţii ce au o sursă contractuală clară (cum ar fi contractele formale sau scrisorile de confort) sau un alt temei legal, spre deosebire de garanţiile a căror formă este mai puţin vizibilă (cum ar fi scrisorile neataşate la contract, angajamentele verbale) cu diferite niveluri de susţinere oferite de garanţia respectivă.

Pentru garanţiile a căror formă este mai puţin vizibilă, absenţa unor documente juridice sau contabile adecvate poate conduce la o trasabilitate foarte scăzută. Aceasta afectează atât beneficiarul garanţiei, cât şi autoritatea publică care acordă garanţia şi, prin urmare, pentru informaţiile puse la dispoziţia terţilor.

22. În cazul în care anumite forme de garanţie, prevăzute la pct.21, implică un transfer de risc către garant şi nu întrunesc una sau mai multe dintre caracteristicile specifice menţionate la pct.7, cum ar fi cazul garanţiilor de asigurare, se procedează la analiza individuală a fiecărui caz în parte, aplicându-se, dacă este necesar, dispoziţiile sau metodologiile stabilite în prezentul Regulament.

Secţiunea 3

 Ajutor de stat acordat pentru persoana creditată

23. Beneficiarul ajutorului sub formă de garanţie este, de regulă, persoana creditată.

24. Suportarea riscului trebuie să fie remunerată printr-o primă corespunzătoare. Atunci când nu este necesar ca persoana creditată să plătească prima sau plăteşte o primă redusă, aceasta obţine un avantaj.

25. În comparaţie cu situaţia în care nu există garanţie, garanţia acordată de stat permite persoanei creditate să obţină condiţii financiare mai avantajoase pentru contractarea unui credit decât cele care sunt disponibile, în mod normal, pe pieţele financiare.

26. Având avantajul unei garanţii, persoana creditată poate obţine rate mai mici şi/sau poate oferi un nivel redus colateral. În unele cazuri, fără o garanţie din partea statului, persoana creditată nu poate găsi o entitate din sectorul financiar care să vrea să acorde împrumuturi în orice condiţii. Garanţiile pot facilita crearea de noi afaceri şi pot permite unor întreprinderi să obţină bani pentru a desfăşura activităţi noi. O garanţie poate ajuta o întreprindere aflată în incapacitate de plată să rămână activă, fără a recurge la procedurile de faliment sau de restructurare, ceea ce ar putea da naştere la denaturări ale concurenţei.

Secţiunea 4

 Ajutor de stat pentru creditor

27. Se consideră că garanţia reprezintă ajutor de stat pentru persoana creditată, în anumite situaţii, inclusiv creditorul beneficiază în mod direct de pe urma ajutorului. În special, dacă o garanţie este acordată ex post în legătură cu un împrumut sau altă obligaţie financiară deja contractată, fără să se ajusteze condiţiile împrumutului sau ale obligaţiei financiare sau dacă se utilizează un împrumut garantat pentru rambursarea unui alt împrumut, negarantat, către aceeaşi entitate din sectorul financiar, se poate considera că este un ajutor pentru creditor, în măsura în care creşte siguranţa creditelor.

28. În situaţia în care garanţia conţine un element de ajutor pentru creditor, în principiu, acest ajutor ar putea constitui un ajutor de exploatare, în sensul legislaţiei în domeniul ajutorului de stat.

29. Garanţiile diferă de alte măsuri de ajutor de stat, cum ar fi ajutoarele nerambursabile sau scutirea de la plata impozitelor, în sensul că, în cazul unei garanţii, între stat şi creditor se creează, de asemenea, o relaţie de natură juridică.

30. Se analizează posibilele consecinţe pentru terţi ale ajutorului de stat acordat în mod ilegal. În cazul garanţiilor de stat şi garanţiilor financiare pentru împrumuturi sunt vizate, în special, instituţiile financiare creditoare. În cazul garanţiilor aferente obligaţiunilor emise pentru obţinerea unei finanţări pentru întreprinderi sunt vizate instituţiile financiare care participă la emisiunea de obligaţiuni.

31. Ca o măsură de precauţie standard, creditorii ar putea să verifice dacă au fost respectate normele referitoare la ajutorul de stat ori de câte ori se acordă garanţii, având în vedere că ajutorul ilegal poate avea consecinţe juridice asupra relaţiilor statului cu terţii.

Capitolul III

CONDIŢII CE EXCLUD EXISTENŢA AJUTORULUI

Secţiunea 1

Consideraţii generale

32. Garanţiile individuale sau schemele de garanţii emise de către un furnizor, care nu aduc avantaj economic unei întreprinderi beneficiare, nu constituie ajutor de stat.

33. În scopul stabilirii existenţei unui avantaj economic conferit prin acordarea unei garanţii sau a unei scheme de garanţii, evaluarea Consiliului Concurenţei ar trebui să se bazeze pe principiul investitorului care operează într-o economia de piaţă (denumit în continuare "principiul investitorului în economia de piaţă"), astfel cum a fost stabilit în Regulamentul privind forma de notificare, procedura de examinare şi adoptare a deciziilor cu privire la ajutorul de stat, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenţei nr.1/2025 şi prin instrumentele de interpretare ale instituţiilor Uniunii Europene.

34. În cadrul evaluării, se ia în considerare capacitatea efectivă a întreprinderii beneficiare de a obţine resurse financiare echivalente prin accesul la piaţa de capital.

35. Nu constituie ajutor de stat situaţia în care o nouă sursă de finanţare este pusă la dispoziţia întreprinderii, în condiţii acceptabile pentru un operator privat, în condiţiile normale ale unei economii de piaţă.

36. Nerespectarea uneia dintre condiţiile prevăzute la Secţiunile 2-5 din Capitolul III nu conduce automat la calificarea garanţiei sau a schemei de garanţii drept ajutor de stat. Dacă există îndoieli cu privire la faptul că o garanţie individuală sau o schemă de garanţii constituie ajutor de stat, aceasta trebuie notificată la Consiliul Concurenţei.

Secţiunea 2

Garanţii individuale

37. În cazul garanţiei individuale, respectarea cumulativă a următoarelor condiţii exclude existenţa unui ajutor de stat: 37.1. Persoana creditată nu se află în dificultate financiară, în sensul definit de Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenţei nr.05/2025.

37.2. Gradul de acoperire oferită de garanţie poate fi determinat în mod corespunzător în momentul acordării garanţiei.

37.3. Garanţia trebuie să fie legată de o tranzacţie financiară specifică, de o sumă maximă fixată şi o durată limitată. Garanţia nu acoperă mai mult de 80% din creditul neachitat sau din altă obligaţie financiară. Limita de 80% nu se aplică garanţiilor care:

37.3.1. acoperă titlurile de creanţă;

37.3.2. sunt acordate pentru finanţarea unei întreprinderi al cărei unic obiect de activitate îl reprezintă serviciul de interes economic general, pentru care aceasta a fost mandatată, şi atunci când garanţia este acordată de autoritatea publică care i-a încredinţat desfăşurarea activităţii de interes economic general. Limita de 80% se aplică în cazul în care întreprinderea respectivă furnizează alte servicii de interes economic general sau alte activităţi economice.

37.4. Pentru a se asigura că creditorul îşi asumă efectiv o parte din risc, se ia în considerare următoarele două aspecte:

37.4.1. atunci când valoarea creditului sau a obligaţiei financiare scade în timp, de exemplu, ca urmare a rambursării creditului, suma garantată se ajustează în mod proporţional astfel încât, în orice moment, garanţia să nu acopere mai mult de 80% din valoarea restantă a creditului sau din obligaţia financiară datorată;

37.4.2. pierderile trebuie să fie suportate proporţional şi în acelaşi mod de către creditor şi garant, în conformitate cu acordurile stipulate astfel încât niciuna dintre părţi să nu suporte întreaga pierdere. Valoarea netă a creanţelor recuperate (veniturile din care se scad costurile pentru tratarea creanţelor), provenite din executarea creanţei pe baza garanţiilor aduse de creditor, trebuie să reducă în mod proporţional pierderile suportate de creditor şi de garant. Garanţiile pentru primele pierderi, care prevăd că pierderile sunt suportate mai întâi de către garant şi numai ulterior de către creditor, vor fi considerate ca susceptibile de a include un ajutor de stat.

37.5. În cazul în care o autoritate publică intenţionează să acorde o garanţie care depăşeşte pragul de 80% din valoarea creditului sau a obligaţiei financiare garantate şi susţine că aceasta nu constituie ajutor de stat, autoritatea trebuie să motiveze în mod corespunzător această intenţie, cum ar fi pe baza modului în care a fost stabilită tranzacţia în ansamblu şi să notifice Consiliul Concurenţei, în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul ajutorului de stat, în vederea stabilirii dacă aceasta constituie sau nu ajutor de stat.

37.6. Pentru garanţie se achită preţul corespunzător preţului pieţei.

37.7. În situaţia în care preţul plătit pentru garanţie este cel puţin la fel de mare ca şi prima de referinţă corespunzătoare garanţiilor similare oferite pe pieţele financiare, garanţia nu conţine un ajutor de stat.

37.8. În cazul în care pe pieţele financiare nu există o primă de referinţă corespunzătoare garanţiei, pentru stabilirea existenţei unui ajutor de stat se compară costul financiar total al creditului garantat cu preţul de piaţă al unui credit similar, negarantat. Costul financiar total al creditului garantat include atât rata dobânzii aplicate creditului, cât şi prima aferentă garanţiei.

37.9. În vederea determinării preţului de piaţă corespunzător unei garanţii, se ia în considerare caracteristicile specifice ale garanţiei şi ale creditului garantat: valoarea şi durata tranzacţiei, garanţia oferită de către persoana creditată, antecedente care influenţează evaluarea ratei de recuperare; probabilitatea ca debitorul să înceteze plata creditului din cauza situaţiei financiare în care se află, a sectorului de activitate din care face parte şi a perspectivelor sale, precum şi a altor condiţii economice.

38. Analiza prevăzută la subpct. 37.9 are ca scop principal clasificarea persoanei creditate pe baza unui rating al riscului de credit. Ratingul poate fi:

38.1. atribuit de o agenţie de rating recunoscută la nivel internaţional; sau

38.2. determinat, după caz, pe baza sistemului de evaluare intern utilizat de instituţiile financiare, care acordă împrumutul subiacent.

39. În vederea stabilirii dacă prima aferentă garanţiei este conformă cu preţurile practicate pe piaţă, autoritatea publică poate utiliza comparaţii cu preţurile efectiv plătite de întreprinderi care beneficiază de un rating de risc similar pe pieţele financiare.

40. Consiliul Concurenţei nu acceptă să se stabilească la o rată unică prima de garanţie, rată considerată a corespunde unei norme a sectorului industrial în ansamblu.

Secţiunea 3

Evaluarea garanţiilor individuale

pentru întreprinderi mici şi mijlocii

41. În mod excepţional, prin derogare de la prevederile subpct. 37.6, pentru persoanele creditate care au calitatea de întreprinderi mici şi mijlocii (în continuare- IMM), evaluarea existenţei unui ajutor de stat aferent unei garanţii poate fi realizată în mod simplificat, prin care să se stabilească dacă garanţia aferentă creditului constituie sau nu ajutor de stat.

42. Cu respectarea cumulativă a condiţiilor prevăzute la subpct. 37.1-37.3, se poate considera că o garanţie de stat sau o garanţie financiară nu constituie ajutor de stat în sensul legislaţiei cu privire la ajutorul de stat, dacă se aplică prima anuală minimă ("prima de tip safe-harbour"), conform anexei la Regulament, stabilită în funcţie de suma efectiv garantată de către stat şi pe baza ratingului de risc acordat persoanei creditate.

43. Primele de tip "safe-harbour" se aplică la cuantumul efectiv garantat sau contragarantat de stat la începutul fiecărui an calendaristic. Acestea reprezintă un nivel minim care trebuie aplicat întreprinderii al cărei calificativ de credit este cel puţin egal cu cel indicat în anexa la Regulament.

44. În cazul unei prime unice plătibile imediat, se consideră că garanţia pentru împrumut nu reprezintă un ajutor dacă este cel puţin egală cu valoarea curentă a primelor de garanţie viitoare conform tabelului din anexa Regulamentului, rata de actualizare utilizată fiind rata de scont determinată în baza Metodologiei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont pentru domeniul ajutorului de stat, aprobată prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenţei nr.07/2024.

45. Întreprinderile al căror calificativ de credit este echivalent cu nivelul CCC/Caa sau mai slab nu sunt eligibile pentru aplicarea metodologiei simplificate prevăzută de prezenta secţiune.

46. În cazul IMM care nu au un istoric de creditare sau cu un rating ce are la bază evaluarea bilanţului contabil, inclusiv în cazul întreprinderilor noi ori al celor care desfăşoară activităţi cu un obiectiv specific, prima de tip "safe-harbour" aplicabilă se stabileşte la nivelul de 3,8%.

47. Prin excepţie de la pct.46, prima aplicabilă nu poate fi mai mică decât prima care s-ar aplica întreprinderii-mamă sau întreprinderilor-mamă, după caz.

48. Marjele aferente primelor de tip "safe-harbour" pot fi revizuite periodic, în funcţie de evoluţiile şi condiţiile existente pe piaţă, în conformitate cu instrumentele de interpretare ale instituţiilor Uniunii Europene.

Secţiunea 4

Scheme de garanţii

49. În cazul schemelor de garanţii, se consideră că respectarea cumulativă a următoarelor condiţii exclude existenţa unui ajutor de stat:

49.1. schema de garanţii nu este accesibilă persoanelor creditate, aflate în dificultate financiară, în sensul definit de Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenţei nr.05/2025;

49.2. gradul de acoperire oferit de garanţie poate fi determinat în mod corespunzător în momentul acordării garanţiei. Garanţiile trebuie să fie legate de operaţiuni financiare specifice, să aibă o sumă maximă stabilită şi o durată limitată;

49.3. garanţiile nu acoperă mai mult de 80 % din fiecare credit datorat sau obligaţie financiară datorată, în conformitate cu subpct. 37.3;

49.4. condiţiile prevăzute de schemele de garanţii se bazează pe evaluarea realistă a riscului astfel încât, după toate probabilităţile, primele plătite de beneficiari asigură autofinanţarea. Autofinanţarea schemei şi evaluarea corespunzătoare a riscului constituie indicatori care demonstrează că primele de garanţie aplicabile sunt conforme cu preţurile pieţei.

Evaluarea riscului pentru fiecare garanţie nouă se realizează pe baza tuturor factorilor relevanţi, cum ar fi calitatea persoanei creditate, garanţiile oferite, durata garanţiei şi alţi factori de risc. În baza acestei analize de risc trebuie definite clasele de risc, iar garanţia va fi încadrată într-o clasă de risc corespunzătoare. Prima de garanţie va fi determinată reieşind din clasa de risc atribuită şi percepută de la valoarea garantată sau contragarantată;

49.5. pentru a avea o evaluare corectă şi progresivă a autofinanţării în cadrul schemei, nivelul primelor de garanţie se reexaminează cel puţin o data pe an dacă nivelul primelor este adecvat, pe baza ratei efective de pierderi în cadrul schemei pe o perioadă de timp rezonabilă, iar primele se ajustează corespunzător dacă există riscul ca schema să nu se mai poată autofinanţa. Ajustarea poate viza toate garanţiile emise ori viitoare sau numai pentru acestea din urmă;

49.6. pentru a fi considerate conforme cu preţurile pieţei, primele de garanţie trebuie să acopere riscurile normale ce rezultă din acordarea garanţiei, costurile administrative ale schemei şi finanţarea anuală a unui capital adecvat, chiar şi în cazul în care acesta nu este constituit sau este constituit doar parţial.

50. Costurile administrative ar trebui să includă cel puţin evaluarea iniţială a riscului, precum şi costurile de monitorizare şi de gestionare a riscului asociate acordării şi administrării garanţiilor.

51. În ceea ce priveşte finanţarea capitalului, garanţii obişnuiţi se vor conforma reglementărilor referitoare la adecvarea capitalului. Garanţii sunt obligaţi să constituie un capital propriu pentru a nu intra în insolvabilitate atunci când apar variaţii ale pierderilor anuale aferente garanţiilor.

52. În mod normal, schemele garanţiilor nu sunt supuse acestor norme şi nu trebuie să constituie astfel de rezerve. De fiecare dată când pierderile provenite din garanţii depăşesc veniturile din primele de garanţie, deficitul este acoperit din bugetul de stat.

53. Garanţia de stat şi garanţia financiară oferă schemei o situaţie mai favorabilă decât un garant obişnuit. Pentru a evita această discrepanţă şi pentru a acorda statului o compensaţie pentru riscul asumat, primele de garanţie trebuie să acopere o compensare la un nivel adecvat al capitalului.

54. Pentru a fi considerate conforme cu preţurile pieţei, acest capital trebuie să corespundă cu 8% din garanţiile datorate. Pentru garanţiile acordate întreprinderilor cu ratinguri AAA/AA- (Aaa/Aa3), valoarea capitalului care trebuie finanţat poate fi redusă la 2% din garanţiile datorate. În ceea ce priveşte garanţiile acordate întreprinderilor cu ratinguri A+/A- (A1/A3), valoarea capitalului care trebuie finanţat poate fi redusă la 4 % din garanţiile datorate.

55. Finanţarea normală a acestui capital include o primă de risc, ce poate fi sporită printr-o rată a dobânzii fără risc.

56. Prima de risc trebuie plătită statului, în funcţie de suma adecvată a capitalului, în orice situaţie. Se consideră că o primă de risc normală aferentă capitalului investit se ridică la cel puţin 400 de puncte de bază şi că o astfel de primă de risc ar trebui inclusă în prima de garanţie care va fi plătită de beneficiari.

57. În cazul în care capitalul nu este vărsat schemei de garanţii şi, prin urmare, nu există o contribuţie financiară în numerar din partea statului, rata dobânzii fără risc nu trebuie luată în considerare. În situaţia în care capitalul aferent este alocat efectiv din resursele statului, acesta din urmă trebuie să suporte costurile aferente creditului, iar schema obţine avantaje din acest influx de numerar, prin investirea acestuia.

58. Astfel, rata dobânzii fără risc trebuie plătită statului în funcţie de suma vărsată. În plus, această sumă ar trebui plătită din veniturile schemei şi nu trebuie să influenţeze obligatoriu primele de garanţie.

59. Randamentul obligaţiunilor de stat cu termen de circulaţie de 10 ani poate fi utilizat ca indicator de referinţă pentru rata dobânzii fără risc, considerat rentabilitate normală a capitalului.

60. Pentru a asigurara transparenţa, schema trebuie să prevadă condiţiile în care se acordă garanţiile viitoare, cum ar fi eligibilitatea întreprinderilor din punct de vedere al ratingului şi, acolo unde se aplică, sectorul şi dimensiunea, cuantumul maxim şi durata garanţiilor.

Secţiunea 5

Evaluarea schemelor de garanţii pentru IMM

61. Având în vedere situaţia specială a IMM-urilor şi pentru a le facilita accesul la finanţare, în special prin utilizarea schemelor de garanţii, există două posibilităţi specifice pentru astfel de întreprinderi:

61.1. utilizarea primelor de tip "safe-harbour" aplicabile garanţiilor individuale acordate IMM;

61.2. evaluarea schemelor de garanţii astfel încât să fie posibilă aplicarea unei singure prime şi evitarea ratingurilor individuale ale IMM-urilor beneficiare.

62. În conformitate cu propunerile de simplificare referitoare la garanţiile individuale, schemele de garanţii pentru IMM-uri pot fi considerate în principiu ca fiind autofinanţatoare, fără să constituie ajutor de stat, dacă li se aplică primele minime "safe-harbour" stabilite în anexa la Regulament, calculate pe baza ratingului obţinut de întreprindere. Trebuie îndeplinite, de asemenea, şi celelate condiţii stabilite la subpct. 49.1-49.3 şi pct.60, iar condiţiile stabilite la subpct. 49.4-49.6 vor fi considerate îndeplinite prin utilizarea primelor anuale minime stabilite în anexa la Regulament.

63. Dacă schemele de garanţii sunt destinate exclusiv IMM şi suma garantată nu depăşeşte mărimea echivalentului în lei al sumei de 2,5 milioane euro calculat conform cursului oficial al leului moldovenesc la data acordării, per întreprindere în acea schemă, Consiliul Concurenţei poate accepta, prin derogare de la subpct. 49.4, o primă anuală unică a garanţiei pentru toţi debitorii. Pentru ca garanţiile acordate printr-o astfel de schemă să nu fie considerate drept ajutor de stat, schema trebuie să se autofinanţeze în continuare şi să îndeplinească toate condiţiile prevăzute la subpct. 49.1-49.3, 49.5- 49.6 şi pct.60.

Capitolul IV

GARANŢII CARE CONŢIN UN ELEMENT DE AJUTOR DE STAT

Secţiunea 1

Consideraţii generale

64. În cazul în care garanţiile individuale sau schemele de garanţii nu respectă principiul investitorului din economia de piaţă, se consideră că acestea implică un ajutor de stat.

65. În scopuul evaluării compatibilităţii ajutorului de stat, este necesar să se cuantifice elementul de ajutor în vederea verificării dacă ajutorul poate fi compatibil în temeiul unei derogări exprese privind ajutoarele de stat.

66. De principiu, elementul de ajutor de stat este considerat a fi diferenţa dintre preţul corespunzător de piaţă al garanţiei oferit individual sau prin schema de garanţii şi preţul plătit efectiv pentru această măsură.

67. Echivalentul subvenţiei totale se obţine prin însumarea echivalenţilor anuali ai subvenţiei în numerar actualizaţi prin aplicarea ratei de scont determinată în baza Metodologiei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont pentru domeniul ajutorului de stat, aprobată prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenţei nr.07/2024.

68. La calcularea elementului de ajutor dintr-o garanţie, se va acorda o atenţie deosebită următoarelor elemente:

68.1. dacă în cazul garanţiilor individuale beneficiarul garanţiei individuale se află în dificultate financiară. Dacă în cazul schemelor de garanţii, criteriile de eligibilitate ale schemei prevăd excluderea unor asemenea întreprinderi.

Pentru întreprinderile aflate în dificultate, un garant de pe piaţă dacă există, ar percepe o primă substanţială la momentul acordării garanţiei, dat fiind riscul incapacităţii de plată. În situaţia în care probabilitatea ca persoana creditată nu mai poate achita împrumutul devine extrem de ridicată, nu există o rată a pieţei, iar în situaţii excepţionale elementul de ajutor de stat din garanţie se poate dovedi la fel de ridicat ca şi suma acoperită practic de garanţie.

68.2 dacă se poate stabili în mod corespunzător gradul de acoperire al fiecărei garanţii atunci când este acordată. Aceasta înseamnă că garanţia trebuie să fie legată de o operaţiune financiară specifică, să aibă o sumă maximă fixată şi o durată limitată. Garanţiile nelimitate sunt considerate în principiu incompatibile cu normele privind ajutorul de stat;

68.3 dacă garanţia acoperă mai mult de 80% din valoarea creditului datorat sau a altei obligaţii financiare, cu aplicarea excepţiilor prevăzute la subpct. 37.3. Pentru a-l stimula pe creditor să evalueze corect, să asigure şi să reducă la minim riscul generat de operaţiunea de creditare şi să evalueze corect solvabilitatea persoanei creditate, un procent de cel puţin 20 %, neacoperit de garanţie, ar trebui suportat de creditor astfel încât acesta să asigure în mod corespunzător creditele acordate şi să reducă la minim riscul asociat operaţiunii. Consiliul Concurenţei examinează amănunţit orice garanţie sau schema de garanţie ce acoperă în întregime sau aproape în întregime o operaţiune financiară, cu excepţia cazului în care furnizorul o poate justifica, în mod corespunzător, cum ar fi prin natura specifică a operaţiunii.

68.4. dacă au fost luate în considerare caracteristicile garanţiei şi ale împrumutului sau altă obligaţie financiară la stabilirea primei de piaţă a garanţiei pe baza căreia se calculează elementul de ajutor, prin compararea sa cu prima efectiv plătită.

Secţiunea 2

 Elementul de ajutor din garanţiile individuale

69. În situaţia garanţiei individuale, echivalentul-subvenţie, sub formă de numerar al garanţiei, se calculează ca diferenţa dintre preţul de piaţă al garanţiei şi preţul plătit efectiv.

70. În situaţia în care nu există un preţ de piaţă pentru tipul de operaţiune garantată, elementul de ajutor se stabileşte similar ca echivalentul subvenţiei al creditului în condiţii preferenţiale, ca diferenţa dintre rata dobânzii de pe piaţă pe care întreprinderea ar fi suportat-o în absenţa garanţiei şi rata dobânzii obţinută în temeiul garanţiei, după calcularea primelor plătite.

71. În cazul în care nu există o rată de piaţă a dobânzii, iar furnizorul ajutorului de stat doreşte să utilizeze ca substitut rata de referinţă, pentru calcularea intensităţii ajutorului unei garanţii individuale sunt aplicabile condiţiile stabilite conform Metodologiei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont pentru domeniul ajutorului de stat, aprobată prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenţei nr.07/2024. La aplicarea Metodologiei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont pentru domeniul ajutorului de stat, trebuie să se acorde atenţie sumelor adăugate la rata de bază, în funcţie de profilul de risc asociat al operaţiunii acoperite, întreprinderea garantată şi garanţiile colaterale oferite.

Secţiunea 3

Elementul de ajutor din garanţiile individuale pentru IMM

72. În cazul garanţiilor individuale acordate IMM, se poate aplica o evaluare simplificată prevăzută în Secţiunea 3 din Capitolul III.

73. Dacă prima percepută pentru o garanţie nu corespunde valorii fixate ca valoare minimă pentru clasa de risc respectivă, diferenţa dintre acest nivel minim şi prima percepută va fi considerată drept ajutor de stat.

74. În cazul garanţiilor cu o durată mai mare de un an, diferenţele anuale dintre prima minimă şi prima efectiv percepută se actualizează pe baza ratei de scont determinată în baza Metodologiei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont pentru domeniul ajutorului de stat, aprobată prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenţei nr.07/2024.

75. Derogările de la dispoziţiile prezentei secţiuni sunt acceptate numai dacă furnizorul ajutorului de stat prezintă dovezi clare, obiective şi bine fundamentate. În astfel de cazuri, evaluarea se va face prin aplicarea unei abordări bazate pe risc.

Secţiunea 4

Elementul de ajutor din schemele de garanţii

76. În cazul schemelor de garanţii, elementul de ajutor de stat în lichidităţi aferent fiecărei garanţii se determină ca diferenţă dintre prima efectiv percepută, dacă există, şi prima care ar fi trebuit percepută într-o schemă similară funcţionând în condiţii de piaţă, fără ajutor de stat, stabilită potrivit dispoziţiilor prevăzute în Secţiunea 4 din Capitolul III.

77. Prima teoretică utilizată la calcularea elementului de ajutor trebuie să acopere riscurile normale asociate garanţiei, precum şi costurile administrative şi de capital.

78. Prin acest mod de calculare a echivalentului-subvenţie se asigură că, pe termen mediu şi lung, ajutorul total acordat în cadrul schemei de garanţii este egal cu finanţarea alocată de către autorităţile publice pentru acoperirea deficitului din cadrul schemei de garanţii.

79. În cazul în care, la momentul evaluării schemei de garanţii, caracteristicile individuale ale beneficiarilor nu sunt cunoscute, la data care se evaluează schema, calculul elementului de ajutor pentru fiecare caz individual se realizează în funcţie de prevederile schemei.

80. Elementul de ajutor din schemele de garanţii poate fi calculat şi prin utilizarea unei metodologii acceptate anterior de către Consiliul Concurenţei, notificată în temeiul unui regulament aplicabil în domeniul ajutoarelor de stat, cu condiţia ca metodologia aprobată să se refere explicit la tipul de garanţii şi la tipul de operaţiuni aferente.

81. Derogările de la prevederile prezentei secţiuni sunt permise numai dacă furnizorul în cauză prezintă dovezi clare, obiective şi bine întemeiate. În astfel de cazuri, evaluarea se va realiza pe baza unei abordări bazate pe risc.

Secţiunea 5

Elementul de ajutor din schemele de garanţii pentru IMM

82. În cazul schemelor de garanţii destinate exclusiv IMM, la calcularea ajutorului de stat se poate aplica evaluarea simplificată prevăzută la Secţiunea 5 din Capitolul III.

83. Aceste instrumente constau în:

83.1. utilizarea primelor de tip "safe-harbour" în cadrul schemelor de garanţii pentru IMM. Dacă prima pentru o anumită categorie dintr-o schemă de garanţii nu corespunde valorii stabilite ca fiind valoarea minimă pentru clasa de risc respectivă, diferenţa dintre nivelul minim şi prima percepută va fi considerată drept ajutor. În cazul în care durata garanţiei depăşeşte un an, deficitele anuale se actualizează pe baza ratei de referinţă.

83.2. utilizarea primelor unice în cadrul schemelor de garanţii pentru IMM. Având în vedere că denaturarea concurenţei ce ar putea fi cauzată de ajutorul de stat acordat în cadrul unei scheme de garanţii pentru IMM-uri este mai limitată, atunci când schema de ajutor prevede exclusiv garanţii pentru IMM-uri, iar suma garantată nu depăşeşte mărimea echivalentului în lei al sumei 2,5 milioane euro calculat conform cursului oficial al leului moldovenesc la data acordării pentru fiecare întreprindere din schema dată, Consiliul Concurenţei poate accepta, prin derogare de la pct.76-81, o evaluare a intensităţii ajutorului de stat în cadrul schemei ca atare, fără să mai fie necesară o evaluare pentru fiecare garanţie individuală sau clasă de risc din schemă.

Capitolul V

COMPATIBILITATEA CU MEDIUL CONCURENŢIAL A

AJUTORULUI DE STAT SUB FORMĂ DE GARANŢII

84. Garanţiile care intră sub incidenţa Legii cu privire la ajutorul de stat, trebuie evaluate de către Consiliul Concurenţei, în vederea stabilirii compatibilităţii acestora cu mediul concurenţial. Evaluarea compatibilităţii trebuie realizată după identificarea beneficiarului ajutorului.

85. Consiliul Concurenţei analizează compatibilitatea ajutorului de stat acordat sub forma garanţiilor în conformitate cu aceleaşi criterii aplicabile altor forme de ajutor de stat.

86. Criteriile de evaluare a compatibilităţii sunt stabilite prin actele normative adoptate de Consiliul Concurenţei.

87. Evaluarea va ţine seama, în special, de intensitatea ajutorului, de caracteristicile beneficiarului şi de obiectivele urmărite prin măsura notificată.

88. Consiliul Concurenţei va accepta garanţiile numai dacă mobilizarea acestora este legată prin contract de condiţii specifice, care pot include declararea obligatorie a insolvabilităţii întreprinderii beneficiare sau orice procedură similară. Aceste condiţii trebuie convenite de părţi în momentul acordării iniţiale a garanţiei.

89. În cazul în care un furnizor doreşte să mobilizeze garanţia în condiţii diferite faţă de cele convenite iniţial la etapa acordării garanţiei, Consiliul Concurenţei va considera că mobilizarea garanţiei creează un nou ajutor, care trebuie notificat la autoritatea de concurenţă.

Capitolul VI

INFORMAŢIILE PE CARE FURNIZORII TREBUIE

SĂ LE PREZINTE LA CONSILIUL CONCURENŢEI

90. În scopul monitorizării continue a noilor evoluţii de pe pieţele financiare şi având în vedere dificultatea evaluării şi modificarea în timp a valorii garanţiilor, schemele de garanţii aprobate de Consiliul Concurenţei sunt supuse unei revizuiri periodice.

91. Furnizorii de ajutor de stat vor înainta către Consiliul Concurenţei rapoarte privind implementarea acestor scheme de garanţii.

92. În cazul schemelor de garanţii care constituie ajutoare de stat, rapoartele vor fi transmise cel puţin la finalul perioadei de valabilitate a schemei de garanţii şi în contextul notificării unei scheme de garanţii modificate.

93. Consiliul Concurenţei poate solicita transmiterea de rapoarte suplimentare sau cu o frecvenţă mai mare, în funcţie de circumstanţe.

94. În cazul schemelor de garanţii pentru care Consiliul Concurenţei a constatat, prin decizie, că nu constituie ajutor de stat, iar pentru respectivele scheme nu există date concludente privind istoricul schemei, Consiliul Concurenţei poate solicita în decizia prin care stabileşte inexistenţa ajutorului prezentarea de rapoarte, în care se precizează, de la caz la caz, frecvenţa şi conţinutul informaţiilor ce urmează a fi raportate.

95. Rapoartele trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

95.1.numărul şi cuantumul garanţiilor emise;

95.2.numărul şi cuantumul garanţiilor datorate la finele perioadei;

95.3.numărul şi valoarea garanţiilor neachitate (prezentate individual), în decurs de un an;

95.4.venitul anual:

95.4.1.venit din primele percepute;

95.4.2. venit din recuperări;

95.4.3. alte venituri (de exemplu, dobânda încasată la depozite sau investiţii)

95.5.costuri anuale:

95.5.1.costuri administrative;

95.5.2.compensaţii plătite pentru garanţiile mobilizate;

95.6.excedent sau deficit anual (diferenţa dintre venit şi costuri);

95.7.surplusul sau deficitul acumulat de la începutul schemei de garanţii.

96. Pentru garanţiile individuale, se vor raporta similar informaţiile relevante, în special, cele menţionate la subpct. 95.4-95.7.

97. Furnizorii sunt obligaţi să colecteze corect toate datele necesare încă de la începutul utilizării schemei de garanţii şi să le centralizeze anual astfel încât să asigure raportarea corectă la o dată ulterioară.

98. În cazul garanţiilor care nu constituie ajutor de stat acordate individual sau în cadrul unei scheme, deşi nu există obligaţia de notificare, Consiliul Concurenţei poate verifica dacă garanţia sau schema respectivă implică elemente de ajutor de stat, cum ar fi în urma unei plângeri. În acest caz, Consiliul Concurenţei va solicita furnizorului de ajutor de stat să prezinte informaţiile similare celor prevăzute la pct.95 privind raportarea, în scopul evaluării eventualei existenţe a unor elemente de ajutor de stat.

99. În cazul în care furnizorii au deja obligaţia să prezinte rapoarte specifice, în temeiul actelor normative adoptate de către Consiliul Concurenţei, aceste rapoarte specifice vor înlocui obligaţiile de raportare prevăzute în prezentul capitol, cu condiţia ca informaţiile menţionate la pct.95 să fie incluse în mod corespunzător.

Capitolul VII

RAPORTAREA ŞI MONITORIZAREA AJUTOARELOR DE STAT

100. Furnizorii de ajutoare de stat sub formă de garanţii sunt obligaţi să prezinte Consiliului Concurenţei rapoarte anuale privind ajutoarele acordate în conformitate cu prevederile Legii cu privire la ajutorul de stat.

101. Monitorizarea ajutoarelor de stat acordate sub formă de garanţii este realizată conform Regulamentului privind forma de notificare, procedura de examinare şi adoptarea deciziilor cu privire la ajutorul de stat, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenţei nr.01/2025.

Anexă

la Regulamentul privind ajutoarele

de stat sub formă de garanţii

Tabel. Prima anuală minimă (“prima safe-harbour”)