Hotărâre nr. 438 din 12.08.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Programului strategic al

sectorului de acvacultură 2026-2030

nr. 438  din  12.08.2026

 (în vigoare 14.09.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 379-381 art. 449 din 14.08.2026

* * *

În temeiul art.8 alin.(8) din Legea nr.288/2024 privind politica în sectorul acvaculturii şi organizarea pieţei produselor pescăreşti şi de acvacultură (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2025, nr.1-4, art.4), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul strategic al sectorului de acvacultură 2026-2030 (se anexează).

2. Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi entităţile publice responsabile:

2.1. vor asigura realizarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni pentru anii 2026-2028 privind implementarea Programului strategic al sectorului de acvacultură 2026-2030;

2.2. vor prezenta anual, până la data de 28 februarie a fiecărui an, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, informaţia cu privire la realizarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni pentru anii 2026-2028.

3. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va prezenta Guvernului:

3.1. până la data de 31 martie 2029, raportul de evaluare intermediară;

3.2. până la data de 31 martie 2031, raportul de evaluare finală;

3.3. până la data de 31 martie a anului următor celui de raportare, raportul anual de performanţă, cu informaţia relevantă;

3.4. până la finele lunii decembrie 2028, Planul de acţiuni pentru anii 2029-2030.

4. Realizarea prevederilor prezentei hotărâri se va efectua în limitele volumului mijloacelor Fondului pentru dezvoltarea sectorului acvaculturii şi organizarea pieţei produselor pescăreşti şi de acvacultură, aprobat anual prin Legea bugetului de stat, şi din surse financiare oferite din partea partenerilor de dezvoltare.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.438/2026

PROGRAM STRATEGIC

al sectorului de acvacultură 2026-2030

Capitolul I

INTRODUCERE

1. Programul strategic al sectorului de acvacultură 2026-2030 (denumit în continuare PSSA) reprezintă un instrument important pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii în Republica Moldova. PSSA este elaborat în concordanţă cu orientările strategice ale Comisiei pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii în Uniunea Europeană şi va contribui semnificativ la creşterea economică, la protecţia mediului şi la asigurarea securităţii alimentare a ţării.

2. În baza Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova, accesul pe piaţa europeană – cea mai mare piaţă din lume – oferă oportunităţi considerabile pentru exportul şi valorificarea produselor de origine acvatică. Această deschidere economică este nu doar o oportunitate comercială, ci şi un stimulent pentru dezvoltarea sectorului de acvacultură din Republica Moldova pe principii sustenabile. Accesul la piaţa europeană implică respectarea unor standarde riguroase de calitate, siguranţă alimentară şi trasabilitate a produselor, ceea ce impune modernizarea şi optimizarea proceselor de producţie, procesare şi distribuţie. În acest context, antreprenorii şi producătorii din sector sunt încurajaţi să adopte practici inovatoare, să investească în tehnologii ecologice şi să dezvolte parteneriate durabile pentru a asigura competitivitatea produselor locale.

3. Elaborarea PSSA s-a realizată în corelare directă cu politicile publice de nivel naţional şi sectorial:

3.1. Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022, orientată spre o dezvoltare durabilă, incluzivă şi competitivă din punct de vedere economic, în contextul aspiraţiilor de integrare europeană. PSSA a fost conceput nu doar ca un instrument sectorial, ci ca un vector de contribuţie la atingerea ţintelor naţionale majore, având un impact direct asupra dezvoltării zonelor rurale şi a gestionării resurselor naturale. Contribuţia PSSA la realizarea obiectivelor Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022, se materializează prin:

3.1.1. Obiectivul general 1. Creşterea veniturilor din surse durabile şi atenuarea inegalităţilor. PSSA urmăreşte valorificarea potenţialului economic al sectorului. Prin stimularea investiţiilor pentru modernizarea fermelor piscicole şi trecerea de la o acvacultură de subzistenţă la una comercială va genera creşterea productivităţii şi a valorii adăugate a producţiei piscicole, generând venituri mai mari şi mai stabile pentru fermierii din zonele rurale, în care se concentrează majoritatea activităţilor. Dezvoltarea lanţurilor valorice (procesare, distribuţie) va crea noi locuri de muncă, contribuind direct la creşterea bunăstării populaţiei rurale şi la reducerea decalajelor de venit faţă de mediul urban;

3.1.2. Obiectivul general 2. Îmbunătăţirea condiţiilor de trai. Implementarea PSSA va stimula dezvoltarea infrastructurii piscicole (reabilitarea obiectivelor acvatice, aplicarea sistemelor moderne de alimentare cu apă, construcţia unităţilor de procesare). Această modernizare nu doar că va eficientiza producţia, dar va contribui şi la îmbunătăţirea infrastructurii rurale conexe. Mai mult decât atât, promovarea activităţilor complementare, precum turismul piscicol şi recreativ, va diversifica baza economică a comunităţilor rurale, oferind noi oportunităţi antreprenoriale şi îmbunătăţind atractivitatea şi condiţiile de trai în aceste zone.

3.1.3. Obiectivul general 10. Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur. Pilonul central al PSSA este promovarea practicilor de acvacultură durabilă, inclusiv a celei organice şi a sistemelor cu recirculare a apei, care minimizează impactul asupra mediului. Prin măsuri de gestionare responsabilă a resurselor acvatice, protejare a fondului genetic piscicol local şi implementarea standardelor stricte de biosecuritate şi sănătate a biodiversităţii acvatice, PSSA contribuie activ la conservarea biodiversităţii acvatice şi la menţinerea unui mediu înconjurător sănătos, esenţial pentru asigurarea calităţii vieţii generaţiilor actuale şi viitoare.

4. Programul naţional de adaptare la schimbările climatice până în 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.624/2023. Acvacultura este unul dintre sectoarele cele mai vulnerabile la schimbările climatice, fiind dependentă critic de disponibilitatea şi calitatea resurselor de apă. PSSA integrează obiectivele de adaptare climatică prin promovarea unor măsuri specifice de rezilienţă. Acestea includ tranziţia către tehnologii de producţie eficiente din punctul de vedere al utilizării apei (sisteme recirculante), reabilitarea infrastructurii hidrotehnice a fermelor pentru a face faţă fenomenelor extreme (secetă, inundaţii) şi diversificarea către specii cu toleranţă mai ridicată la secetă. Astfel, PSSA contribuie direct la obiectivul naţional de gestionare durabilă a resurselor de apă în condiţii de stres climatic.

5. Programul de management durabil al substanţelor chimice 2023-2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.816/2023. Asigurarea unui mediu acvatic sănătos este o precondiţie pentru o acvacultură de succes şi pentru siguranţa alimentară a produselor piscicole. PSSA se aliniază la principiile managementului durabil al substanţelor chimice, promovând bune practici de producţie care vizează reducerea necesarului de tratamente chimice în ferme (prin biosecuritate şi management sanitar preventiv) şi prevenirea poluării ecosistemelor acvatice naturale prin deversările provenite din activităţile de acvacultură.

6. PSSA defineşte direcţiile prioritare de investiţii şi măsurile necesare pentru modernizare, iar Hotărârea Guvernului nr.251/2025 cu privire la aprobarea Regulamentului privind Fondul pentru dezvoltarea sectorului acvaculturii şi organizarea pieţei produselor pescăreşti şi de acvacultură (denumit în continuare FDSAOPPPA) pune în aplicare mecanismul de susţinere a sectorului. Finanţarea acestor măsuri este asigurată din sursele FDSAOPPPA, instituit prin Legea
nr.288/2024 privind politica în sectorul acvaculturii şi organizarea pieţei produselor pescăreşti şi de acvacultură, fiind astfel garantate resursele necesare pentru atingerea ţintelor stabilite de PSSA.

7. PSSA constituie principalul document de planificare strategică pe termen mediu şi este destinat dezvoltării durabile a sectorului de acvacultură din Republica Moldova. Elaborarea acestuia derivă din necesitatea implementării Strategiei naţionale de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2023-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.56/2023 (denumită în continuare SNDAR 2023-2030), care serveşte drept cadru de referinţă superior şi “strategie-umbrelă” pentru întregul sector agroalimentar.

8. PSSA se aliniază viziunii stabilite în SNDAR 2023-2030 şi preia dezideratul de transformare a agriculturii din Republica Moldova într-un sector competitiv, rezilient la factorii climatici şi orientat spre o dezvoltare durabilă, care echilibrează productivitatea economică cu responsabilitatea ecologică şi socială în mediul rural. Prin urmare, PSSA nu este un document de sine stătător, ci reprezintă o componentă integrantă a efortului naţional de modernizare a economiei rurale şi de aliniere la standardele şi practicile Uniunii Europene în domeniul politicii comune privind pescuitul şi acvacultura.

9. Măsurile şi intervenţiile propuse de PSSA sunt fundamentate pe o analiză riguroasă a situaţiei curente, detaliată în capitolele subsecvente. Această analiză a resurselor disponibile (fondul genetic, bazine de apă), a capacităţilor reale de producţie şi a barierelor structurale şi nevralgice (infrastructură învechită, deficit de specialişti, vulnerabilitate la secetă, dependenţă de importuri) constituie baza actuală pentru definirea direcţiilor de acţiune. În acest sens, PSSA reprezintă instrumentul de legătură dintre ţintele macro-economice stabilite în SNDAR 2023-2030 şi realităţile din teren ale fermierilor piscicoli.

10. Prin intervenţiile sale, PSSA îşi propune transformarea acvaculturii dintr-un sector slab dezvoltat într-un vector de creştere economică, bazat pe performanţă şi durabilitate. Impactul scontat vizează nu doar aspectele economice, ci şi consolidarea securităţii alimentare a ţării prin reducerea dependenţei critice de importurile de peşte şi produse din peşte.

11. Procesul de elaborare a PSSA a fost conceput ca un mecanism incluziv, menit să asigure dezvoltarea sectorului de acvacultură din Republica Moldova. Fundamentarea documentului nu a fost o simplă formalitate administrativă, ci rezultatul unei corelări între datele ştiinţifice şi realităţile economice din teren, ca urmare a consultărilor şi a discuţiilor desfăşurate, implicând actori-cheie care acoperă întregul lanţ valoric:

11.1. mediul de afaceri, producători şi procesatori de peşte şi produse de acvacultură, reprezentaţi ai asociaţiilor de profil;

11.2. mediul ştiinţific, experţi din cadrul Instituţiei Publice Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară, care au asigurat rigoarea tehnică a măsurilor;

11.3. autorităţi publice, specialişti din cadrul entităţilor publice.

12. Pentru a asigura corelarea PSSA cu realităţile din sector, la elaborarea proiectului au participat mediul asociativ şi instituţiile de cercetare, care au contribuit la definirea acţiunilor cu un impact direct asupra dezvoltării sectorului. Prin urmare, documentul reflectă aspiraţiile mediului de afaceri şi propune un set de soluţii tehnice şi normative concrete, orientate spre remedierea carenţelor structurale persistente din sectorul de acvacultură.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1

Resurse de apă pentru sectorul de acvacultură

13. Bazinul hidrografic al Republicii Moldova constituie 3 621 de râuri şi pâraie cu lungimea totală de circa 18 000 km, inclusiv 7 cu lungimea de peste 100 km, 247 – de peste 10 km. Cele mai lungi râuri sunt Nistru, Prut, Dunărea, Răut, Bîc, Botna, Ichel, Cogîlnic şi Ialpug (vezi figura de mai jos).

Reţeaua hidrografică a Republicii Moldova

14. Densitatea medie a reţelei hidrografice este de aproximativ 0,48 km². Cel mai mare debit al râurilor se înregistrează în timpul ploilor abundente şi al viiturilor, precum şi primăvara, ca urmare a topirii zăpezilor, inclusiv în cazul iernilor cu ninsori consistente. Resursele de apă ale Republicii Moldova sunt limitate şi depind în proporţie semnificativă de aportul fluviului Nistru şi al râului Prut, care constituie principalele surse de apă de suprafaţă ale ţării. Districtul bazinul hidrografic al fluviului Nistru ocupă cea mai mare parte a teritoriului Republicii Moldova, reprezentând 56,6 % din suprafaţa ţării. Aceasta se caracterizează prin densitatea reţelei hidrografice de 0,56 km/km² şi cuprinde 1 591 de râuri, inclusiv cinci cu lungimea de peste 100 km. Cele mai lungi râuri din cadrul districtului sunt Răut, Bîc şi Botna. Cel mai mare lac de acumulare este Dubăsari pe fluviul Nistru (67,5 km²). Debitul mediu multianual al fluviului Nistru la intrarea pe teritoriul Republicii Moldova (postul hidrometric Naslavcea) este de aproximativ 301 m³/s, iar la ieşire (zona Palanca) de circa 303 m³/s, valorile fiind influenţate de regimul hidrologic natural şi de exploatarea acumulărilor hidrotehnice din amonte.

15. Fluviul Nistru reprezintă una dintre principalele surse de apă de suprafaţă pentru Republica Moldova, fiind utilizat în special pentru alimentarea cu apă potabilă a localităţilor, inclusiv a municipiului Chişinău, precum şi pentru unele regiuni ale Ucrainei, inclusiv regiunea Odesa, prin infrastructură hidrotehnică transfrontalieră.

16. Cel de-al doilea district este districtul bazinului hidrografic Dunărea–Prut şi Marea Neagră, care, în hotarele Republicii Moldova, ocupă 43,6 % din suprafaţa ţării, cu resurse de apă de suprafaţă destul de modeste. Densitatea reţelei hidrografice este neuniformă în cadrul districtului. Debitul mediu multianual al râului Prut (postul hidrometric Şirăuţi) este de aproximativ 71,6 m³/s, iar cel de ieşire (postul hidrometric Cahul) de circa 78,6 m³/s. Suprafaţă bazinului râului Prut este de aproximativ 22,16 % din teritoriul ţării, iar valoarea medie a densităţii hidrografice este de 0,54 km/km². În partea de sud a districtului bazinului hidrografic Dunărea–Prut şi Marea Neagră, densitatea reţelei hidrografice este mai redusă, fiind aproximativ de 0,45 km/km². Pe râul Prut cele mai mari lacuri de acumulare fiind Costeşti–Stânca, cu o suprafaţă de 59 km², şi ferma piscicolă de la Crihana, cu o suprafaţă de aproximativ 14,7 km².

17. Lacurile naturale în districtul bazinului hidrografic Dunărea–Prut şi Marea Neagră sunt Beleu şi Manta, cu o suprafaţă de 60 km², şi, respectiv, 6,5 km², iar în districtul bazinului hidrografic al fluviului Nistru este albia veche a fluviului, denumită Nistrul Chior, cu o lungime de circa 42 km².

18. În urma ultimilor inventarieri, pe teritoriul ţării au fost identificate 6 763 de iazuri şi lacuri de acumulare, a căror suprafaţă totală este de aproximativ 513 km². Apa din aceste iazuri şi lacuri de acumulare este destinată pentru acvacultură, irigaţie, pescuit, recreere, necesităţi industriale şi protecţia contra inundaţiilor.

19. Apa subterană reprezintă o sursă strategică de alimentare cu apă potabilă şi, într-o măsură mai redusă, pentru alte utilizări industriale în Republica Moldova. Reîncărcarea naturală a acviferelor se realizează preponderent prin infiltrarea precipitaţiilor, însă procesul de reîncărcare este relativ lent şi variabil în funcţie de condiţiile climatice, ceea ce determină vulnerabilitatea acestora la o supraexploatare. Regimul apelor subterane este influenţat în principal de factorii climatici (precipitaţii) şi de condiţiile hidrogeologice locale, precum şi de interacţiunea cu apele de suprafaţă, în special în zonele adiacente fluviului Nistru, râurilor Prut, Răut, Ichel, Bîcul şi alte zone unde rocile acvifere eflorează. Influenţa directă a iazurilor şi a lacurilor de acumulare asupra nivelului apelor subterane este, în general, locală şi dependentă de conectivitatea hidrogeologică dintre aceste sisteme.

20. Nivelul apelor din iazuri şi lacurile de acumulare este determinat de regimul precipitaţiilor şi de aportul hidrologic sezonier, fiind, de regulă, mai ridicat în perioadele de primăvară. Din punct de vedere socioeconomic, resursele de apă de suprafaţă şi subterane au un rol esenţial în dezvoltarea sectorului agroalimentar, contribuind la:

20.1. asigurarea necesarului de apă pentru irigare;

20.2. stabilizarea microclimatului local;

20.3. susţinerea activităţilor de piscicultură;

20.4. conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea activităţilor de recreere şi turism rural.

Secţiunea a 2-a

Managementul şi capacitatea de producţie

21. Creşterea peştelui în obiecte acvatice cu apă dulce reprezintă o ramură importantă a acvaculturii în Republica Moldova, având un potenţial semnificativ pentru dezvoltarea economică şi asigurarea securităţii alimentare. În prezent, obiectele acvatice se află în proprietatea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale şi a persoanelor fizice şi juridice de drept privat.

22. Reforma administrativă din 2017 a consolidat competenţele Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare în calitate de coordonator al politicilor din sectorul de acvacultură, care asigură nu doar trasarea direcţiilor de dezvoltare prin PSSA, ci şi reprezentarea Republicii Moldova în organismele internaţionale de profil. În prezent, structura administrativă este pe deplin calibrată pentru gestionarea noului cadru de raportare statistică, colectarea datelor din teritoriu şi coordonarea programelor de rezilienţă climatică destinate operatorilor economici din sector.

23. Creşterea dinamică a producţiei piscicole autohtone şi cererea consumatorilor din ultimii ani indică faptul că sectorul de acvacultură devine din ce în ce mai important în economia Republicii Moldova. Dezvoltarea durabilă a sectorului de acvacultură reprezintă o necesitate socioeconomică pe termen mediu şi lung.

24. Conform datelor statistice ale Centrului pentru Cercetare “ACVAGENRESURS”, actualmente Instituţia Publică Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară, cea mai mare parte a suprafeţei de apă a ţării, de 96 000 ha, constituie 4 220 de obiective acvatice artificiale (51 710 ha), dintre care 39,7 % (20,507 ha) din suprafaţa de apă din lacurile artificiale sunt utilizate în acvacultura de ape dulci. În prezent, sunt implicate în producţia de peşte de apă dulce peste 1 000 de ferme piscicole, dintre care doar 362 de exploataţii sunt autorizate sanitar veterinar pentru producerea peştelui de consum şi a materialului piscicol de populat, inclusiv:

24.1. 5 ferme pentru producerea sturionilor;

24.2. 11 pepiniere piscicole pentru reproducerea naturală şi artificială şi creşterea materialului piscicol de populat;

24.3. 10 complexe de reproducţie cu incubatoare pentru reproducerea artificială.

25. Pepinierele piscicole şi complexele de reproducţie au contribuit în procesul de menţinere a fondului genetic piscicol şi de reproducere a materialului piscicol de populat pentru popularea şi repopularea fermelor piscicole autorizate.

26. Extinderea capacităţii de producţie a sectorului privind utilizarea şi administrarea obiectivelor acvatice pentru producerea produselor de acvacultură se va desfăşura cu respectarea prevederilor:

26.1. Legii apelor nr.272/2011;

26.2. Legii nr.149/2006 privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura;

26.3. Legii nr.121/2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.

27. Intervenţiile şi lucrările hidrotehnice efectuate în cadrul obiectelor acvatice, inclusiv lucrările de decolmatare, consolidare a malurilor, construcţie, reconstrucţie sau reabilitare a construcţiilor hidrotehnice, se realizează în coordonare cu Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”, în conformitate cu cadrul normativ aplicabil.

28. Inventarierea, planificarea şi înregistrarea unităţilor de acvacultură se efectuează cu utilizarea datelor oficiale din Cadastrul de Stat al Apelor. Identificarea obiectelor acvatice utilizate pentru activităţi de acvacultură se realizează în baza informaţiilor cadastrale, inclusiv a coordonatelor geografice şi a datelor tehnice aferente acestora.

29. Exploatarea obiectelor acvatice utilizate pentru activităţi de acvacultură se realizează în conformitate cu regulamentele de exploatare elaborate pentru fiecare lac de acumulare, iaz sau heleşteu, iar pentru bazinele de apă, lacurile şi heleşteiele cu umplere prin pompare, în baza fişelor tehnice întocmite în condiţiile cadrului normativ aplicabil. Persoanele care desfăşoară activităţi de acvacultură în cadrul obiectelor acvatice de suprafaţă au obligaţia de a deţine regulamente de exploatare sau, după caz, fişe tehnice elaborate, coordonate şi înregistrate în conformitate cu Regulamentul-tip de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor /heleşteielor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.977/2016.

Secţiunea a 3-a

Dinamica pieţei şi structura producţiei

30. Principala sursă de produse piscicole în Republica Moldova este acvacultura de heleşteu de apă dulce, care se caracterizează din punct de vedere tehnologic prin două direcţii: creştere semiintensivă a ciprinidelor în obiectivele acvatice (heleşteie, iazuri şi lacuri) şi creşterea intensivă (a speciilor valoroase), direcţie mai nou aplicată în Republica Moldova, prin metode de recirculare a apei în bazine artificiale.

31. Producţia de peşte din Republica Moldova, în concordanţă cu tendinţele înregistrate în majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est, este destinată, în primul rând, satisfacerii cererii de pe piaţa internă. Pe fondul interesului sporit al piscicultorilor, începând cu anul 2016, producţia de peşte a înregistrat o creştere constantă, depăşind nivelul de 2000 de tone în anul 2023.

32. Cu toate acestea, actualmente se înregistrează un deficit semnificativ între producţia internă şi necesarul de consum, astfel cum indică datele din tabelul 1. Aproximativ două treimi din consumul total de peşte din Republica Moldova este asigurat din importuri, constând în mare parte din resurse maritime. Această dependenţă majoră de importuri subliniază necesitatea consolidării şi dezvoltării continue a sectorului de acvacultură din Republica Moldova.

Tabelul 1

Volumul de producere şi consumul peştelui în Republica Moldova

33. Productivitatea piscicolă medie a heleşteielor constituie 700 kg/ha. Prin aplicarea tehnologiilor corespunzătoare şi popularea acestora cu material de populare provenit de la reproducătorii de prăsilă, productivitatea este de 2000 kg/ha, iar cu material de populare (puiet de o vară) poate atinge până la 3000 kg/ha.

34. Pe fondul lipsei de capital, fermele piscicole funcţionează la capacitate redusă, iar amenajările piscicole se confruntă cu dificultăţi majore privind alimentarea cu apă. Acestea sunt determinate atât de secetă, cât şi de consumul de apă în amonte pentru irigarea terenurilor agricole aflate în vecinătatea obiectivelor acvatice folosite pentru piscicultură. O altă problemă o constituie poluarea apei la intrare în amenajările piscicole, generată de activităţile învecinate precum agricultura, dar şi de atacul păsărilor ihtiofage, în deosebi de cormorani, a căror populaţie a crescut în ultima perioadă. Toţi aceşti factori au un impact major asupra nivelului de producţie de peşte.

35. Cantităţile de peşte produse, per specie, în perioada ultimilor 4 ani este reflectată în tabelul 2.

Tabelul 2

Volumul producerii peştelui în Republica Moldova

36. Structura producţiei din acvacultură este dominată istoric de ciprinide, care în anul 2023 au constituit peste 85 % din volumul total. Producţia a fost susţinută de Crap (5 280 tone), sânger (5 190 tone) şi caras (2 200 tone), urmate de novac (1 200 tone). Această concentrare pe specii cu valoare adăugată redusă subliniază necesitatea diversificării către specii cu potenţial economic înalt.

37. Acvacultura locală urmează să adopte modelul de producţie al Uniunii Europene, caracterizat prin sustenabilitate ecologică şi standarde riguroase de sănătate publică. Transformarea sectorului va viza oferirea de produse care să garanteze protecţia consumatorilor, constituind astfel un avantaj competitiv pentru piaţa internă şi deschiderea oportunităţilor de export.

38. PSSA promovează particularităţile specifice ale sectorului de acvacultură, vizând tranziţia către tehnologii care echilibrează eficienţa economică cu protecţia mediului. Planul de acţiuni stabileşte ţinte realiste, pornind de la infrastructura actuală, dar impunând modernizarea etapizată a exploataţiilor piscicole.

Secţiunea a 4-a

Metode de producţie şi potenţial de piaţă

39. Republica Moldova dispune de un potenţial hidrologic pentru practicarea acvaculturii organice în heleşteie şi lacuri de acumulare. Valorificarea celor 96 000 ha de suprafaţă de apă prin modernizarea întreprinderilor de producere şi aplicarea metodelor de populări controlate cu material genetic de calitate poate asigura, în următorii 5-7 ani, o producţie de până la 25 000 de tone anual. Această cantitate ar acoperi 50 % din consumul naţional, reducând semnificativ dependenţa de importuri.

40. O perspectivă strategică pentru optimizarea utilizării corpurilor de apă cu destinaţie complexă (inclusiv rezervoare de răcire) o constituie creşterea peştilor în viviere plutitoare. Această metodă permite valorificarea biopotenţialului apelor, fără intervenţii structurale majore asupra obiectivelor acvatice, fiind deja aplicate cu succes în unităţile piscicole din stânga Nistrului.

41. Acvacultura industrială reprezintă direcţia prioritară pentru speciile valoroase, precum sturionii (Nisetru, Morun, Cegă, Păstrugă) şi Somnul african. Utilizarea sistemelor de acvacultură recirculante asigură:

41.1. controlul biosecurităţii – monitorizarea strictă a sănătăţii peştilor şi prevenirea bolilor;

41.2. eficienţa resurselor – controlul parametrilor apei şi reutilizarea resurselor hidrice;

41.3. performanţă economică – producţie ridicată pe unitatea de suprafaţă şi obţinerea de produse cu valoare adăugată înaltă (caviar, fileuri), cu impact direct asupra veniturilor şi creării locurilor de muncă calificate.

42. Având în vedere scăderea considerabilă a principalelor specii cu valoare comercială (Plătică, Crap, Sânger, Novac, Amur alb, Somn european, Caras, Biban, raci), în fluviul Nistru şi în lacurile de acumulare Prut, Dubăsari şi Costeşti–Stânca, pescuitul comercial în obiectivele acvatice piscicole naturale rămâne suspendat, în conformitate cu Ordinul ministrului mediului nr.113/2015 cu privire la pescuitul industrial/comercial pentru anul 2016, normă în vigoare. Această măsură este necesară pentru restabilirea echilibrului ecosistemic şi conservarea biodiversităţii în bazinele naturale. În acest context, aprovizionarea pieţei interne depinde prioritar de dezvoltarea acvaculturii controlate. PSSA propune soluţii strategice pentru consolidarea sectorului de acvacultură, inclusiv prin diversificarea speciilor cultivate.

43. Pentru creşterea productivităţii în unităţile de acvacultură (heleşteie), PSSA susţine investiţiile în reabilitarea sistemelor de alimentare şi evacuare a apei, precum şi în tehnologii de monitorizare digitală. Implementarea senzorilor pentru monitorizarea în timp real a calităţii apei (oxigen dizolvat, pH, temperatură) va permite intervenţii directe, reducând pierderile cauzate de stresul biologic sau de variaţiile climatice extreme.

44. PSSA urmăreşte implementarea unui mix tehnologic care să maximizeze randamentul în funcţie de specificul sursei de apă:

44.1. acvacultura extensivă şi semiintensivă: Modernizarea exploataţiilor funcţionale şi aplicarea tehnologiilor de policultură. Se va pune accent pe producerea furajelor specifice calitative;

44.2. acvacultura intensivă (sisteme de acvacultură recirculante şi viviere). Extinderea capacităţii sectorului prin implementarea sistemelor de acvacultură recirculante destinate speciilor cu valoare comercială ridicată (sturioni, somn african, păstrăv). Totodată, se va promova utilizarea vivierelor în obiectele acvatice ca metodă de eficientizare a spaţiului acvatic, vizând modernizarea fluxurilor tehnologice pentru creşterea exponenţială a capacităţii de producţie la nivel naţional.

Secţiunea a 5-a

Procesare şi comercializare

45. Procesarea peştelui rămâne segmentul cel mai puţin dezvoltat al sectorului. În prezent, doar 20 de unităţi deţin autorizaţii sanitar veterinare pentru procesare, majoritatea limitându-se la operaţiuni de prelucrare primară (eviscerare, decapitare, filetare şi congelare). Această capacitate redusă limitează diversificarea ofertei şi menţine o dependenţă ridicată de importuri pentru produsele cu valoare adăugată (afumate, marinate, conserve).

46. Peste 85 % din peştele local este comercializat în stare vie sau refrigerată, un model tradiţional ce limitează sever marja de profit a producătorilor şi menţine sectorul blocat în cicluri logistice scurte şi vulnerabile la riscurile de alterare. Această predominanţă reprezintă o oportunitate economică ratată, deoarece absenţa tehnologiilor avansate de procesare împiedică producătorii locali să acceseze pieţele externe şi să asigure o trasabilitate riguroasă, conform standardelor de igienă şi siguranţă alimentară europene.

47. Schimbările demografice şi migrarea populaţiei către centrele urbane au modificat fundamental comportamentul de consum, generând o tranziţie clară de la achiziţia peştelui viu către produse “gata de gătit” sau procesate, adaptate unui stil de viaţă alert. Această cerere în creştere pentru produse convenabile şi diversificate accentuează necesitatea dezvoltării industriei locale de procesare capabile să concureze eficient cu produsele importate.

48. Republica Moldova se confruntă cu lipsa pieţelor specializate (fish markets) dedicate exclusiv produselor de acvacultură. Comercializarea se realizează în mod fragmentat, prin următoarele canale:

48.1. secţii specializate în cadrul pieţelor agricole (peşte viu şi congelat);

48.2. unităţi de retail independente şi departamente specializate în marile lanţuri de supermarketuri;

48.3. vânzări angro destinate sectorului HoReCa şi reţelelor comerciale.

49. În acest context, PSSA prevede îmbunătăţirea calităţii, garantarea siguranţei şi creşterea competitivităţii produselor piscicole autohtone până în anul 2030, în vederea creării premiselor tehnice necesare exportului. Acest obiectiv va fi realizat prin stimularea construcţiei şi modernizării unităţilor de profil, diversificarea sortimentelor de produse procesate cu valoare adăugată ridicată şi aplicarea principiilor economiei circulare pentru valorificarea subproduselor sub formă de făină de peşte sau ulei bogat în acizi graşi. Corelarea capacităţii de procesare cu noile tendinţe de consum va reduce dependenţa de importuri, va stimula economia locală prin crearea de locuri de muncă şi va asigura accesul cetăţenilor la produse autohtone sigure şi diversificate.

Secţiunea a 6-a

Fondul genetic piscicol din Republica Moldova

50. Dezvoltarea acvaculturii în Republica Moldova a cunoscut o accelerare semnificativă după anul 1945, odată cu extinderea suprafeţelor de heleşteie la 30 000 ha. Pilonul central al cercetării a fost stabilit la 17 martie 1945 prin fondarea Staţiunii Experimentale Biologice pentru Piscicultură, instituţie care, după 75 de ani de reorganizări, funcţionează astăzi sub egida Instituţiei Publice Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară.

51. Până în anul 1950, Staţiunea Experimentală Biologică pentru Piscicultură gestiona o infrastructură formată din 9 heleşteie, cu o suprafaţă totală de 283 de hectare, înregistrând o producţie anuală modestă de 34,7 tone de peşte. Până în anul 1964, prin popularea acestor heleşteie cu material de populat de înaltă calitate producţia piscicolă anuală a înregistrat o evoluţie spectaculoasă, atingând 250,0 tone – o creştere de peste 7 ori faţă de perioada anterioară. Trecerea de la un randament tradiţional (122 kg/ha) la unul intensiv (883 kg/ha) confirmă că materialul de populat de înaltă calitate şi dezvoltarea fondului genetic naţional au funcţionat ca un accelerator de productivitate, transformând staţiunea experimentală într-un model de eficienţă economică.

52. Centrul pentru Cercetare a Resurselor Genetice Acvatice “ACVAGENRESURS”, actualmente Instituţia Publică Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară, a reuşit crearea şi brevetarea a 4 rase de Crap unice, recunoscute pe plan internaţional şi incluse în Catalogul raselor de Crap din Europa Centrală şi de Est:

52.1. Crap de Teleneşti cu solzi;

52.2. Crap de Teleneşti cu solzi în ramă;

52.3. Crap de Cubolta cu solzi;

52.4. Crap de Mîndîc cu solzi dispersaţi.

53. Evaluările experţilor internaţionali confirmă statutul de rase cu productivitate înaltă, adaptate specificului climatic regional. Aceste rase prezintă indicatori superiori standardelor biologice obişnuite:

53.1. productivitate – spor de masă cu 15-26 % mai mare;

53.2. rezilienţă – capacitate de alimentare la temperaturi scăzute şi rezistenţă sporită la patogeni;

53.3. eficienţă reproductivă – prolificitate lucrativă a femelelor cu 46 % mai ridicată şi o rată de supravieţuire a larvelor superioară cu până la 44 %.

54. În prezent, rasele de Crap autohton asigură 95 % din volumul total al producţiei de Crap din ţară. Cercetarea a fost extinsă şi asupra altor specii de interes economic, fiind dezvoltate linii noi din generaţiile V-VI de selecţie pentru:

54.1. peşti fitofagi: Sânger, Novac şi Cosaş;

54.2. specii de heleşteu: Somn european (generaţia a III-a de selecţie), Ştiucă şi Şalău (tabelul 3).

55. Mentenanţa noilor generaţii de reproducători se bazează pe o structură genetică actualizată, caracterizată prin eterogenitate înaltă şi diversitate. Această bază biologică solidă permite implementarea unor tehnologii de exploatare care garantează nu doar cantitatea, ci şi rezistenţa biologică a stocurilor în faţa presiunilor de mediu.

Tabelul 3

Fondul genetic piscicol autohton

56. Evaluarea capacităţii combinatorice a raselor de Crap autohtone a permis obţinerea a nouă încrucişări interrasiale (crosuri), cu performanţe biologice superioare. Rezultatele demonstrează fenomenul de heterozis, productivitatea piscicolă a hibrizilor depăşind rasele parentale cu un spor de 150-214 kg/ha. Această metodologie subliniază potenţialul major al hibridării dirijate pentru creşterea randamentului economic în fermele piscicole de tip heleşteu.

57. În prezent, rasele şi liniile autohtone acoperă integral necesarul naţional de material piscicol pentru populare. Această autosuficienţă are un dublu impact strategic:

57.1. economic – asigură material biologic adaptat condiţiilor locale, reducând costurile de achiziţie;

57.2. sanitar – elimină riscul de introducere a unor agenţi patogeni exotici şi răspândirea bolilor transfrontaliere asociate materialului piscicol de populat importat, protejând astfel integritatea ihtiologică a obiectivelor acvatice.

58. Protejarea acestui patrimoniu biologic este vitală pentru asigurarea rezilienţei sectorului în faţa schimbărilor climatice şi a presiunilor epidemiologice. Măsurile planificate vizează prevenirea pierderii diversităţii genetice prin:

58.1. monitorizarea riguroasă a loturilor de reproducători;

58.2. prevenirea reproducerii necontrolate care poate duce la consangvinitate şi degradare a raselor.

59. Menţinerea integrităţii fondului genetic reprezintă garanţia unei baze solide pentru inovaţiile viitoare. Aceasta permite adaptarea continuă a tehnologiilor de creştere la noile realităţi de mediu, asigurând competitivitatea pe termen lung a acvaculturii din Republica Moldova.

Secţiunea a 7-a

Organizarea producerii furajelor combinate

60. Experienţa sectorială demonstrează că producţia intensivă se concentrează pe ciprinide, datorită cererii ridicate, deşi costul furajelor rămâne o barieră majoră. Pentru atingerea ţintei strategice de 25 000 de tone de peşte, necesarul de nutreţuri combinate este estimat la 80 000 de tone anual.

61. Este imperativă iniţierea producerii de nutreţuri conform unor reţete speciale. Eficienţa furajării va fi organizată prin:

61.1. raionarea acvaclimatică prin determinarea productivităţii naturale a obiectivelor acvatice pentru a ajusta raţia de hrană suplimentară;

61.2. ameliorarea conversiei hranei prin reducerea coeficientului de conversie prin utilizarea furajelor extrudate de înaltă calitate.

Secţiunea a 8-a

Cercetare, inovare şi educaţie

62. Dezvoltarea sectorului de acvacultură din Republica Moldova este condiţionată de implementarea inovaţiilor tehnologice şi de sporirea nivelului de pregătire a specialiştilor din sector. În prezent, este o lipsă de interacţiune structurală între instituţiile de cercetare, serviciile de consiliere (extensie), instituţiile de învăţământ şi entităţile economice din sectorul piscicol. Instituţiile de învăţământ superior nu sunt integrate pe deplin în procesul de formare profesională a specialiştilor, iar rezultatele cercetării ştiinţifice aplicate nu răspund în mod prioritar necesităţilor practice şi specifice ale operatorilor din sector.

63. Unul dintre obiectivele PSSA constă în dezvoltarea serviciilor de extensie şi transfer de cunoştinţe în sectorul de acvacultură prin instruirea fermierilor din sector. Transferul de cunoştinţe se va realiza prin intermediul programelor integrate de instruire şi consiliere a întreprinderilor din sector, în scopul facilitării accesului la inovaţii şi al diminuării barierelor administrative.

64. Instituţia Publică Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară este responsabilă de activităţile de
cercetare-dezvoltare orientate spre gestionarea eficientă a resurselor acvatice, inclusiv studierea situaţiei ihtiopatologice în heleşteie şi factorii provocatori care produc boli şi pagube în exploataţiile piscicole.

65. Instituţia specializată în domeniul cercetărilor ihtiologice, hidrobiologice şi ecologice în obiectivele acvatice naturale este Institutul de Zoologie (Laboratorul hidrobiologie şi ecologie; Laboratorul ihtiologie şi acvacultură).

66. Cercetările curente prevăd măsuri pentru:

66.1. ameliorarea, conservarea şi gestionarea resurselor genetice acvatice;

66.2. perfecţionarea raselor, liniilor şi crosurilor existente;

66.3. crearea loturilor de reproducători domestice pentru cultivarea în condiţiile de heleşteie;

66.4. valorificarea şi testarea unor noi specii de acvacultură (peşte, crustacee, moluşte);

66.5. elaborarea şi adaptarea tehnologiilor moderne;

66.6. monitorizarea stocurilor de specii economic valoroşi, rare şi periclitate;

66.7. îmbunătăţirea potenţialului bioproductiv al corpurilor de apă;

66.8. dezvoltarea direcţiilor prioritare noi – acvacultura sturionilor.

67. Pentru creşterea rezilienţei sectorului de acvacultură la schimbările climatice actuale, PSSA prevede diversificarea speciilor cultivate prin metode intensive şi semiintensive. Totodată, în vederea prevenirii şi gestionării riscurilor biologice, conservării biodiversităţii şi protecţiei fondului genetic piscicol local, PSSA propune ca acţiune directă, elaborarea cadrului normativ aliniat cerinţelor Uniunii Europene, care va integra cerinţe riguroase privind utilizarea speciilor exotice şi a celor absente la nivel local.

68. Acţiunea 5.7 din Planul de acţiuni pentru anii 2026-2028 este fundamentată pe principiul precauţiei, integrând măsuri de prevenire şi control al riscurilor biologice, proporţionale cu nivelul de risc anticipat, şi va impune cerinţe privind:

68.1. evaluarea riscurilor de mediu – orice intenţie de introducere a speciilor non-native sau a hibrizilor în unităţile de acvacultură, în special în cele cu conexiune hidrologică cu bazinele naturale, va fi precedat de o evaluare a riscurilor de mediu. În situaţia în care datele ştiinţifice disponibile sunt insuficiente pentru a demonstra siguranţa biologică a operaţiunii, Agenţia de Mediu poate refuza înregistrarea operaţiunii, în temeiul principiului precauţiei, cu scopul de a preveni riscurile de degradare a ecosistemelor acvatice naturale;

68.2. implementarea obligatorie a protocoalelor de biosecuritate în exploataţii pentru a preveni evadarea speciilor de cultură şi transmiterea agenţilor patogeni către fauna sălbatică. Se va impune utilizarea barierelor fizice şi a sistemelor de tratare a apei, pentru a preveni evadarea specimenelor în mediul natural;

68.3. implementarea obligatorie a protocoalelor de lichidare a organismelor acvatice şi a materialului biologic neconform;

68.4. raportarea incidentelor prin informarea Agenţiei de Mediu şi a Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, care au dus la evadarea organismelor în mediul natural sau la apariţia unor mortalităţi în masă suspecte, precum şi implementarea Planului de intervenţie, care prevede măsuri concrete şi imediate pentru atenuarea impactului în cazul unor evenimente neprevăzute cu efecte negative asupra mediului sau a populaţiilor indigene.

69. Rolul instituţiilor de cercetare este de a asigura siguranţa biologică a operaţiunilor şi de a gestiona riscurile biologice, în scopul conservării biodiversităţii şi protecţiei fondului genetic piscicol, în conformitate cu prevederile Legii nr.149/2006 privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura.

70. Pentru creşterea gradului de pregătire a cadrelor de cercetare şi a specialiştilor din sectorul de producţie, este necesară consolidarea capacităţii instituţiilor de învăţământ superior şi profesional tehnic. Obiectivul este formarea unei noi generaţii de specialişti calificaţi (ingineri, ihtiologi, hidrochimişti, tehnicieni şi operatori), capabili să gestioneze tehnologiile moderne din sectorul de acvacultură.

Secţiunea a 9-a

Digitalizare şi monitorizare

71. În prezent, sectorul de acvacultură din Republica Moldova se confruntă cu o lipsă de date statistice fiabile şi actualizate, informaţiile colectate până acum, fiind adesea fragmentate, insuficiente şi obţinute prin proceduri indirecte, ceea ce face dificilă o analiză reală şi completă a situaţiei.

72. Republica Moldova urmează să întreprindă măsuri importante spre o organizare mai robustă a colectării datelor din sectorul de acvacultură, prin implementarea Hotărârii Guvernului nr.416/2025 pentru aprobarea Regulamentului privind colectarea, recepţionarea, procesarea, gestionarea şi utilizarea datelor ştiinţifice din sectorul de acvacultură. Realizarea acestui obiectiv presupune, de asemenea, investiţii în capacitatea instituţională şi tehnologică şi o colaborare strânsă între actorii implicaţi în activitatea sectorului.

73. Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.416/2025 pentru aprobarea Regulamentului privind colectarea, recepţionarea, procesarea, gestionarea şi utilizarea datelor ştiinţifice din sectorul de acvacultură, Instituţia Publică Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară este desemnată ca instituţie responsabilă de aplicarea metodelor standardizate pentru colectarea următoarelor categorii de date:

73.1. date economice – cifra de afaceri, costurile operaţionale (furaje, energie, puiet), volumul investiţiilor, subvenţiile primite şi rentabilitatea pe tipuri de sisteme de producţie;

73.2. date sociale – numărul de angajaţi (pe sexe şi nivel de calificare), gradul de ocupare a forţei de muncă în zonele rurale şi impactul sectorului asupra comunităţilor locale;

73.3. date tehnice şi biologice – volumele de producţie pe specii, ratele de supravieţuire, eficienţa conversiei hranei (FCR) şi provenienţa materialului biologic (autohton vs. import);

73.4. date de mediu – consumul de apă, calitatea efluenţilor, utilizarea tratamentelor medicamentoase şi incidenţa bolilor la speciile cultivate.

74. Colectarea datelor se va face cu respectarea strictă a secretului comercial şi a protecţiei datelor cu caracter personal. Datele economice individuale vor fi anonimizate şi agregate, fiind utilizate exclusiv în scopuri statistice, de planificare strategică şi pentru raportare.

Secţiunea a 10-a

Intervenţiile de susţinere a sectorului de acvacultură

75. În prezent, sectorul de acvacultură este susţinut de măsuri naţionale de sprijin: Regulamentul privind măsurile şi condiţiile specifice de eligibilitate pentru subvenţionarea investiţiilor din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.491/2023, pentru achiziţionarea materialelor de construcţie şi a utilajelor pentru construcţia, reconstrucţia fermelor piscicole şi echipamentelor tehnologice pentru acestea şi Regulamentul privind acordarea de plăţi directe în sectorul zootehnic din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.492/2023, pentru procurarea materialului piscicol de prăsilă (larve şi alevini). Cu toate acestea, nicio exploataţie piscicolă nu a beneficiat până în prezent de această măsură de sprijin. Motivul îl constituie faptul că actualmente nicio fermă piscicolă nu a fost atestată în categoria de prăsilă conform prevederilor actului normativ aplicabil.

Tabelul 4

Beneficiarii de subvenţii din sectorul de acvacultură

Secţiunea a 11-a

Definirea problemelor critice din sector

76. Definirea problemelor strategice ale sectorului de acvacultură s-a realizat printr-o analiză complexă, bazată pe tehnica “arborelui problemei” şi pe analiza SWOT (Puncte tari, Puncte slabe, Oportunităţi, Ameninţări). Aceasta din urmă (sau: Prima metodă) a permis identificarea cauzelor fundamentale, a problemei principale şi a efectelor negative de impact. Procesul a integrat date statistice, constatări din teren şi, în mod crucial, lecţiile învăţate din implementarea politicilor publice anterioare sau aflate în curs. Aceste concluzii au subliniat că abordările fragmentate nu au reuşit să dezvolte un sector sustenabil şi competitiv, impunând o viziune strategică, integrată şi proactivă. S-a constatat, de asemenea, că absenţa unei direcţii unitare, a unor mecanisme eficiente de coordonare interinstituţională şi a investiţiilor constante în capacităţi umane şi tehnologice au perpetuat vulnerabilităţile sectorului.

77. Problema centrală a sectorului de acvacultură din Republica Moldova (Trunchiul arborelui) este competitivitatea redusă şi vulnerabilitatea structurală a producţiei autohtone, care generează un deficit major între cerere şi ofertă, acoperit în proporţie de două treimi din importuri, şi limitează contribuţia sectorului la securitatea alimentară şi dezvoltarea rurală. Problema centrală generează următoarele efecte negative majore (Ramurile arborelui):

77.1. Impact economic negativ:

77.1.1. deficit comercial semnificativ de peşte, cu o dependenţă de peste 2/3 de importuri;

77.1.2. venituri scăzute şi instabile pentru producătorii piscicoli, limitând acumularea de capital şi investiţiile;

77.1.3. valorificarea insuficientă a potenţialului economic al resurselor acvatice naţionale;

77.1.4. contribuţia redusă a sectorului la produsul intern brut şi la crearea de locuri de muncă calificate în zonele rurale.

77.2. Degradarea calităţii mediului şi a biodiversităţii acvatice:

77.2.1. presiunea crescută asupra resurselor naturale de apă din cauza practicilor agricole învecinate şi a lipsei de coordonare;

77.2.2. reducerea stocurilor de peşte în ecosistemele naturale şi eroziunea fondului genetic piscicol autohton (în pofida eforturilor de conservare);

77.2.3. creşterea riscului de poluare a ecosistemelor acvatice prin deversări necontrolate sau utilizarea inadecvată a substanţelor chimice.

77.3. Fragilitate socială şi rurală:

77.3.1. migraţia forţei de muncă calificate din zonele rurale;

77.3.2. lipsa diversificării economice în comunităţile rurale cu potenţial piscicol;

77.3.3. accesul limitat al consumatorilor la peşte proaspăt şi de calitate din producţia autohtonă.

78. Problema de bază este profund înrădăcinată în următoarele cauze structurale şi sistemice (Rădăcinile arborelui):

78.1. măsuri insuficiente şi fragmentate de gestionare durabilă a ecosistemelor acvatice şi a resurselor piscicole:

78.1.1. lecţii învăţate – Abordările izolate ale problemelor de mediu şi resurselor de apă nu au adus rezultate pe termen lung;

78.1.2. cauze specifice:

78.1.2.1. cadrul normativ existent este insuficient aplicat, în special în privinţa protecţiei calităţii apei şi a biodiversităţii;

78.1.2.2. lipsa unei monitorizări integrate şi continue a stării ecologice a ecosistemelor acvatice şi a stocurilor de resurse piscicole;

78.1.2.3. presiunea antropică (agricultura intensivă, poluarea) asupra surselor de apă, fără mecanisme eficiente de control şi compensare;

78.1.2.4. vulnerabilitate crescută la fenomenele hidrologice extreme (secetă, inundaţii) şi integrarea limitată a riscurilor climatice şi hidrologice în planificarea sectorială.

78.2. Capacităţi reduse de inovare, cercetare aplicată şi formare profesională continuă:

78.2.1. lecţii învăţate – Dezvoltarea unui sector modern necesită investiţii constante în cunoaştere şi capital uman. Ignorarea acestor aspecte perpetuează dependenţa tehnologică şi lipsa de competitivitate.

78.2.2. cauze specifice:

78.2.2.1. finanţare insuficientă pentru cercetarea aplicată în domeniul acvaculturii şi al ihtiopatologiei, limitând transferul de tehnologie şi inovaţie;

78.2.2.2. un deficit de specialişti calificaţi în domenii critice (nutriţie piscicolă, sănătate animală, tehnologii moderne de acvacultură, procesare) din cauza sistemului educaţional neadaptat;

78.2.2.3. lipsa programelor de formare profesională continuă pentru fermieri şi personalul tehnic, care să le permită adoptarea bunelor practici.

78.3. Infrastructură învechită şi acces limitat la finanţare/tehnologii moderne:

78.3.1. lecţii învăţate – Fără investiţii masive în modernizare, sectorul nu poate concura pe piaţa europeană.

78.3.2. cauze specifice:

78.3.2.1. majoritatea heleşteielor şi iazurilor sunt învechite, cu sisteme hidrotehnice degradate şi fără capacităţi de control al apei;

78.3.2.2. acces dificil la credite şi scheme de finanţare adaptate specificului acvaculturii (cicluri lungi de producţie, riscuri specifice);

78.3.2.3. costuri ridicate ale echipamentelor moderne şi furajelor de calitate, inaccesibile pentru micii şi micro-producători;

78.3.2.4. lipsa unei infrastructuri de procesare şi logistică (lanţ frigorific, transport specializat) adecvate pentru produsele piscicole;

78.3.2.5. fragmentarea producătorilor, care limitează puterea de negociere şi capacitatea de a atrage investiţii sau de a beneficia de facilităţi.

79. Cauzele şi efectele interconectate stau la baza formulării obiectivelor şi a acţiunilor propuse în Planul de acţiuni al PSSA, care vor interveni asupra cauzelor fundamentale, având ca scop final soluţionarea problemelor şi transformarea completă şi ireversibilă a sectorului.

Analiza SWOT a sectorului de acvacultură

Capitolul III

OBIECTIVE GENERALE ŞI OBIECTIVE SPECIFICE

Secţiunea 1

Scopul Programului strategic al sectorului de acvacultură 2026-2030

80. Scopul principal al PSSA constă în crearea unui cadru multifuncţional de dezvoltare, menit să impulsioneze transformarea acvaculturii naţionale dintr-o activitate fragmentată într-un sector economic modern, rezilient, digitalizat şi integrat în lanţul valoric european.

81. Realizarea acestui scop presupune o abordare sistemică bazată pe patru piloni de intervenţie strategică:

81.1. securitatea şi suveranitatea alimentară – prevede reducerea dependenţei de importuri prin creşterea ponderii produselor piscicole autohtone pe piaţa internă, asigurând accesul populaţiei la produse de înaltă calitate, obţinute prin procese controlate şi sigure;

81.2. competitivitatea şi modernizarea sectorială – impune facilitarea tranziţiei de la metodele de producţie extensivă la sisteme intensive şi superintensive (sisteme de acvacultură recirculante), care permit controlul total al factorilor de producţie şi eficientizarea consumului de resurse (apă, furaje, energie);

81.3. alinierea la practicile de producţie, a standardelor de bunăstare animală şi a sistemelor de control sanitar-veterinar cu normele Uniunii Europene, eliminând barierele tehnice în calea exportului de produse moldoveneşti;

81.4. dezvoltarea rurală durabilă – prevede generarea de noi oportunităţi economice în zonele rurale prin stimularea operatorilor din sector, crearea locurilor de muncă specializate şi promovarea activităţilor complementare, cum ar fi turismul piscicol şi recreativ;

81.5. adaptarea la schimbările climatice – prin consolidarea rezilienţei sectorului în faţa fenomenelor meteorologice extreme (secetă prelungită, inundaţii) prin reabilitarea infrastructurii hidrotehnice şi promovarea speciilor cu toleranţă ridicată la stres termic şi hidric;

81.6. conservarea biodiversităţii şi a fondului genetic prin protejarea şi valorificarea raţională a resurselor genetice autohtone, asigurând menţinerea purităţii raselor de prăsilă selecţionate, ca fundament al unei producţii sănătoase locale.

82. Prin atingerea acestui scop, PSSA va acţiona ca un catalizator pentru atragerea investiţiilor private şi a asistenţei tehnice externe, oferind predictibilitate şi stabilitate operatorilor economici din sector.

Secţiunea a 2-a

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD)

83. PSSA asigură coeziunea necesară dintre acţiunile Guvernului şi angajamentele asumate de Republica Moldova pentru realizarea Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030, inclusiv prin prisma principiului “Nimeni să nu fie lăsat în urmă”, creând contextul potrivit pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă prevăzute în tabelul 5.

Tabelul 5

Corelarea Programului strategic al sectorului de acvacultură 2026-2030
cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă

Secţiunea a 3-a

Obiectiv general

84. Sectorul de acvacultură, deşi este un domeniu specific, contribuie la implementarea celor trei piloni ai obiectivului general prevăzut de Strategia naţională de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2023-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.56/2023, care constituie cadrul strategic pentru dezvoltarea acestui sector. Obiectivul general vizează fortificarea potenţialului sectorului agricol şi promovarea practicilor agricole inteligente, durabile şi reziliente la schimbările climatice, fiind structurat în jurul a trei dimensiuni principale: potenţial, durabilitate/inteligenţă şi rezilienţă.

85. În vederea fortificării potenţialului sectorial, PSSA intervine pentru a debloca potenţialul economic al sectorului acvaculturii pentru:

85.1. creşterea competitivităţii, prin măsuri de integrare verticală (producţie, procesare, comercializare) şi sprijinirea investiţiilor în modernizarea tehnologică;

85.2. dezvoltarea lanţurilor valorice, ce include creşterea valorii adăugate locale, stimulând procesarea şi creând noi locuri de muncă, în special în zonele rurale;

85.3. asigurarea securităţii alimentare, prin sporirea producţiei interne de peşte şi produse din acvacultură, reducând dependenţa de importuri şi consolidând aprovizionarea pieţei interne.

86. Promovarea în acvacultură a practicilor inteligente şi durabile – acest pilon vizează implementarea metodelor de producţie responsabile, bazate pe utilizarea eficientă a resurselor şi pe minimizarea impactului asupra mediului, asigurând viabilitatea pe termen lung a sectorului:

86.1. practici durabile – PSSA intervine prin promovarea modelelor de gestionare ecologică a resurselor acvatice, care se aliniază direct la Programul de management durabil al substanţelor chimice pentru anii 2023-2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.816/2023, prin:

86.1.1. reducerea consumului de substanţe chimice şi antibiotice prin biosecuritate şi management sanitar preventiv;

86.1.2. utilizarea tehnologiilor moderne, cum ar fi sistemele de recirculare a apei (RAS) sau senzorii digitali, care optimizează consumul de apă, furaje şi energie, asigurând o producţie mai eficientă şi controlată;

86.1.3. investiţiile în cercetare-dezvoltare şi serviciile de extensie, care asigură ca inovaţia şi cunoştinţele să ajungă rapid la fermieri.

87. Rezilienţa la schimbările climatice – PSSA propune:

87.1. promovarea implementării sistemelor de recirculare (RAS) care minimizează pierderile de apă şi sunt mai puţin afectate de secetă sau inundaţii;

87.2. protejarea şi valorificarea activităţilor tradiţionale şi a formelor agroecologice de acvacultură, care contribuie la conservarea biodiversităţii şi la stocarea apei la nivel regional;

87.3. formarea resurselor umane pentru a gestiona riscurile de mediu şi sanitar-veterinare crescute de fluctuaţiile climatice.

88. Prin urmare, ţinând cont de contextul naţional şi regional actual, de viziunea strategică şi de politicile-cadru privind dezvoltarea antreprenorială, infrastructura şi utilizarea durabilă a resurselor, PSSA asigură implementarea în practică a obiectivului general: Asigurarea securităţii alimentare a ţării prin sporirea ponderii producţiei interne, bazată pe optimizarea calităţii, creşterea competitivităţii, performanţei şi rezilienţei la schimbările climatice a sectorului de acvacultură.

89. Acest obiectiv poate fi descompus în trei componente-cheie:

89.1. asigurarea securităţii alimentare a ţării prin sporirea ponderii producţiei interne – vizează creşterea cantităţii de peşte şi produse piscicole produse pe plan naţional;

89.2. optimizarea calităţii, creşterea competitivităţii şi performanţei sectorului – vizează capacitatea sectorului autohton de a concura cu succes, atât pe piaţa internă (faţă de importuri), cât şi pe pieţele externe. Se referă la eficienţa economică şi tehnică a fermelor (de ex.: folosirea eficientă a furajelor, reducerea risipei, creşterea randamentului pe hectar/metru cub de apă);

89.3. rezilienţa la schimbările climatice a sectorului de acvacultură –vizează capacitatea sectorului la şocurile climatice şi de a se recupera rapid în urma unor evenimente extreme (de ex.: secete prelungite, inundaţii, variaţii bruşte de temperatură). Acest lucru poate fi realizat prin investiţii în infrastructură hidrotehnică modernă (diguri, sisteme de drenaj controlat) şi în tehnologii avansate (sisteme de recirculare a apei – RAS).

Secţiunea a 4-a

Obiective specifice

90. În vederea atingerii obiectivului general stabilit, PSSA îşi propune şase obiective specifice, caracterizate de direcţii de acţiune sectorială pentru domeniile-cheie pentru dezvoltarea sectorului de acvacultură.

Tabelul 6

Capitolul IV

INDICATORI DE MONITORIZARE

91. Pentru a asigura monitorizarea şi evaluarea implementării PSSA, progresul în atingerea obiectivului general şi a obiectivelor specifice va fi monitorizat prin intermediul unui set de indicatori de monitorizare pe termen lung, pe termen scurt şi pe termen mediu.

92. Aceşti indicatori sunt specifici, măsurabili, realizabili, relevanţi şi încadraţi în timp şi vor fi dezvoltaţi pornind de la valorile de referinţă către ţinte intermediare şi finale (tabelul 7).

Tabelul 7

Indicatorii de monitorizare

Capitolul V

IMPACT

93. PSSA urmăreşte dezvoltarea sustenabilă şi rezilientă a sectorului de acvacultură, recunoscând potenţialul său de a contribui la bunăstarea economică şi la securitatea alimentară a ţării. Prin urmare, o dezvoltare strategică a acvaculturii va genera un impact pozitiv multidimensional, vizând aspecte economice, de securitate alimentară, de mediu şi de consolidare a capacităţii instituţionale şi umane.

94. Impactul economic:

94.1. creşterea producţiei şi a valorii adăugate – prin modernizarea fermelor existente şi înfiinţarea de noi capacităţi (în special cele intensive/superintensive), PSSA va duce la o majorare a volumului şi a valorii producţiei de peşte şi produse de acvacultură;

94.2. stimularea investiţiilor – un cadru legal clar, scheme de finanţare atractive şi o viziune strategică vor atrage investiţii considerabile, atât naţionale, cât şi străine, în infrastructura de producţie, procesare şi distribuţie;

94.3. crearea locurilor de muncă – dezvoltarea sectorului va genera noi locuri de muncă calificate şi bine plătite de-a lungul întregului lanţ valoric – de la ferme (piscicultori, tehnicieni) la unităţi de procesare, distribuţie şi servicii conexe (cercetare, consultanţă, fabricare furaje);

94.4. dezvoltarea afacerilor conexe – PSSA va stimula creşterea altor sectoare economice, cum ar fi producţia de furaje, echipamente specifice, servicii veterinare şi de consultanţă, creând un ecosistem economic integrat;

94.5. sporirea contribuţiei la Produsul Intern Brut (PIB), atât la nivel agricol, cât şi naţional, diversificând structura economiei agricole şi sporind rezilienţa acesteia.

95. Îmbunătăţirea securităţii alimentare:

95.1. PSSA va asigura o ofertă mai stabilă şi mai diversificată de peşte şi produse din acvacultură, contribuind la reducerea decalajului dintre cerere şi oferta internă. Aceasta va avea un impact direct asupra consolidării securităţii alimentare a ţării. Totodată, peştele, fiind o sursă valoroasă de proteine şi nutrienţi esenţiali, va deveni mai accesibil populaţiei, contribuind la îmbunătăţirea alimentaţiei şi a stării de sănătate a populaţiei;

95.2. consumatorii vor avea acces la produse de calitate superioară, sigure şi cu origine controlată, prin promovarea bunelor practici, a certificărilor şi a sistemelor de trasabilitate.

96. Impactul asupra mediului şi sustenabilităţii:

96.1. măsurile privind promovarea sistemelor RAS şi a gestionării durabile a obiectivelor acvatice va reduce semnificativ consumul de apă şi va reduce impactul negativ asupra mediului (de ex., reducerea poluării cu furaje);

96.2. reabilitarea obiectivelor acvatice degradate şi gestionarea durabilă a ecosistemelor acvatice vor contribui la protejarea şi îmbunătăţirea biodiversităţii, inclusiv a speciilor autohtone;

96.3. adaptarea la schimbările climatice – prin promovarea speciilor rezistente şi a tehnologiilor eficiente în gestionarea apei, sectorul va deveni mai rezilient la fenomenele climatice extreme (secetă, inundaţii, fluctuaţii de temperatură).

97. Consolidarea capacităţii instituţionale şi umane:

97.1. implementarea PSSA va asigura sectorul cu un cadru legal aliniat la standardele Uniunii Europene, facilitând dezvoltarea şi reglementarea eficientă a sectorului;

97.2. un sistem robust de colectare a datelor va furniza informaţii actualizate, esenţiale pentru elaborarea de politici publice bazate pe dovezi şi pentru monitorizarea progresului. Aceasta va permite autorităţilor să ia decizii informate şi să aloce resurse eficient;

97.3. programele de formare profesională vor îmbunătăţi semnificativ cunoştinţele şi abilităţile fermierilor, tehnicienilor şi managerilor, adaptându-le la cerinţele tehnologiilor moderne.

98. Implementarea PSSA va asigura o transformare fundamentală a sectorului, contribuind la atingerea următoarelor obiective şi ţinte strategice:

98.1. creşterea producţiei şi asigurarea securităţii alimentare. PSSA vizează o creştere a producţiei interne de peşte. Acest lucru se va realiza prin reabilitarea infrastructurii, prin modernizarea pepinierelor şi prin aplicarea noilor tehnologii de producţie. Rezultatul direct va fi sporirea ponderii producţiei autohtone pe piaţa internă, contribuind astfel la securitatea alimentară a ţării;

98.2. îmbunătăţirea calităţii şi a competitivităţii. Prin implementarea acţiunilor de ameliorare genetică şi de consolidare a capacităţilor producătorilor, prevăzute de PSSA, se va asigura o calitate superioară a materialului de populat piscicol. Odată cu implementarea programelor de selecţie şi cu formarea noilor specialişti, se va obţine un material genetic mai rezistent şi mai productiv, ceea ce va creşte direct competitivitatea produselor pe piaţa locală şi regională.

99. Implementarea PSSA poate genera efecte pozitive pentru dezvoltarea durabilă a sectorului, prin modernizarea practicilor de producere:

99.1. Impactul asupra producţiei şi consumului:

99.1.1. creşterea volumului de producţie – PSSA va contribui la majorarea producţiei de peşte la nivel naţional, reducând astfel dependenţa de importuri şi consolidând securitatea alimentară a ţării;

99.1.2. îmbunătăţirea calităţii produselor – programele de selecţie genetică şi implementarea standardelor internaţionale de igienă şi siguranţă alimentară vor asigura o calitate superioară a produselor piscicole autohtone, sporind încrederea consumatorilor;

99.1.3. creşterea competitivităţii – produsele locale, de înaltă calitate, vor deveni mai competitive pe piaţă, iar consumatorii vor fi încurajaţi să opteze pentru produse calitative.

99.2. Impactul asupra resurselor naturale şi a mediului înconjurător:

99.2.1. utilizarea eficientă a apei – prin promovarea sistemelor de recirculare a apei (RAS) şi a altor tehnologii moderne se va reduce semnificativ consumul de apă, contribuind la o gestionare mai raţională a acestei resurse;

99.2.2. reducerea poluării – PSSA va încuraja utilizarea furajelor ecologice şi a metodelor de producţie care minimizează poluarea apelor cu nutrienţi şi deşeuri, protejând astfel ecosistemele acvatice;

99.2.3. conservarea biodiversităţii – prin implementarea programelor de conservare a fondului genetic şi prin promovarea speciilor autohtone, PSSA va contribui la protejarea biodiversităţii acvatice şi la menţinerea unui patrimoniu genetic valoros pentru viitor.

100. Indicatorii de creştere reflectă impactul direct al implementării PSSA în sectorul de acvacultură, măsurând progresul real şi contribuind la evaluarea obiectivă a succesului acestuia. Aceşti indicatori vor include:

100.1. indicatori cantitativi de creştere – aceştia măsoară creşterea economică şi fizică a sectorului;

100.2. majorarea valorii totale a producţiei – se va urmări evoluţia valorii economice a produselor acestui sector, exprimată în lei. O creştere a acestei valori arată o îmbunătăţire a calităţii produselor şi o creştere a competitivităţii pe piaţă;

100.3. sporirea ponderii producţiei de peşte autohton pe piaţa internă – un indicator direct măsurabil succesului PSSA, prin creşterea cotei de consum a peştelui produs local faţă de cel importat;

100.4. creşterea numărului de ferme moderne – se va monitoriza numărul de ferme care adoptă sisteme de producţie avansate, cum ar fi sistemele de recirculare a apei (RAS), care arată o tranziţie către o acvacultură intensivă;

100.5. indicatori calitativi de creştere – aceştia măsoară evoluţia calitativă şi profesională a sectorului;

100.6. rata de adopţie a tehnologiilor moderne – se va evalua procentul de fermieri care aplică noile cunoştinţe şi tehnologii dobândite în urma sesiunilor de instruire;

100.7. creşterea numărului de specialişti tineri – un indicator al atractivităţii sectorului va fi numărul de absolvenţi ai facultăţilor de profil care aleg să lucreze în sectorul de acvacultură;

100.8. consolidarea capacităţii instituţionale privind colectarea datelor – se va evalua eficienţa procesului de colectare a datelor şi de transmitere a informaţiilor, indicând o mai bună coordonare între autorităţi şi producători.

101. Impactul asupra sănătăţii populaţiei:

101.1. îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin nutriţie de calitate. Creşterea consumului de peşte proaspăt din producţia autohtonă va facilita accesul cetăţenilor la o sursă esenţială de proteine cu digestibilitate înaltă, acizi graşi Omega-3, vitamine (D, B₁₂) şi minerale (iod, seleniu), contribuind direct la reducerea incidenţei bolilor cardiovasculare şi metabolice la nivel naţional;

101.2. implementarea măsurilor de prevenire a bolilor prin asigurarea monitorizării calităţii apei şi a sănătăţii produselor de acvacultură. Aceasta va minimiza riscul de transmitere a zoonozelor şi va preveni contaminarea produselor cu metale grele sau reziduuri de pesticide, proporţional cu nivelul de risc identificat în etapa de cartografiere;

101.3. reducerea riscurilor de sănătate publică prin biosecuritate. Stabilirea unor protocoale stricte de igienă şi control sanitar-veterinar în unităţile de acvacultură va funcţiona ca o măsură de prevenţie împotriva apariţiei focarelor de boli infecţioase, protejând atât ecosistemele acvatice, cât şi comunităţile umane limitrofe;

101.4. trasabilitatea produsului şi prevenirea riscurilor chimice. Prin modernizarea sectorului, se va asigura o monitorizare strictă a input-urilor (furaje, tratamente), prevenind astfel acumularea substanţelor nocive în ţesutul produselor şi asigurând un produs finit sigur pentru consumul grupurilor vulnerabile (copii, vârstnici);

101.5. promovarea unui stil de viaţă sănătos. PSSA va susţine campanii de informare privind beneficiile nutriţionale ale produselor acvatice locale, aliniind politicile economice ale sectorului cu strategiile naţionale de promovare a sănătăţii şi prevenire a bolilor netransmisibile.

Capitolul VI

COSTURI

102. Pentru implementarea cu succes a PSSA, este necesară implicarea resurselor umane, financiare şi tehnice:

102.1. resursele umane vor include personalul din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Agenţiei de Intervenţii şi Plăţi pentru Agricultură, autorităţilor administraţiei publice locale, membrii organizaţiilor necomerciale (cum ar fi Uniunea de persoane juridice Asociaţia Naţională a Piscicultorilor din Republica Moldova şi Asociaţia producătorilor piscicoli “AQUAELM”), precum şi experţi în domeniu. Mediul de afaceri, inclusiv operatorii din domeniul de producere şi procesare, vor avea un rol esenţial în implementarea PSSA;

102.2. resursele financiare sunt veriga importantă pentru implementarea PSSA, prin urmare, se propune mobilizarea finanţării din diverse surse, cum ar fi: bugetul de stat (FDSAOPPPA), fondurile europene (în contextul aderării la Uniunea Europeană), investiţiile private şi programele de granturi (naţionale şi internaţionale). Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va asigura corelarea anuală a costurilor activităţilor incluse în Planul de acţiuni a PSSA cu volumul mijloacelor FDSAOPPPA, aprobate prin Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014;

102.3. resursele tehnice înglobează totalitatea necesităţilor pentru managementul proiectelor în domeniul creşterii şi procesării peştelui şi a produselor de acvacultură.

103. Costurile estimative privind implementarea PSSA, etapa I, sunt expuse în tabelul 8, fiind structurate pe surse de finanţare, programe bugetare şi categorii de activităţi.

104. În scopul menţinerii coerenţei intervenţiilor până la finalul perioadei de referinţă, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va elabora şi va aproba un nou plan de acţiuni pentru etapa a II-a (2029-2030). Acest plan va fi fundamentat pe o evaluare a Planului de acţiuni pentru anii 2026-2028 şi va asigura continuitatea intervenţiilor iniţiate, precum şi următoarele măsuri prioritare:

104.1. dezvoltarea sistemelor de monitorizare în timp real în toate exploataţiile piscicole înregistrate;

104.2. dezvoltarea infrastructurii de procesare pentru extinderea practicilor pentru producerea:

104.2.1. din rezidirile rezultate din procesare (capete, oase, viscere, piele) a produselor cu valoare adăugată mai mare: furaje pentru animale, colagen, gelatină, acizi graşi Omega-3, materie primă pentru industria farmaceutică şi cosmetică;

104.2.2. din sedimentele acumulate în iazuri a fertilizanţilor pentru culturile agricole;

104.3. trecerea la colectarea şi raportarea sistemică a datelor statistice către Instituţia Publică Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară;

104.4. diversificarea sectorului prin încurajarea cultivării speciilor de peşti cu nivel trofic inferior, precum şi stimularea culturilor-pilot de alge şi macrofite destinate utilizării industriale sau biofiltrării apelor;

104.5. consolidarea componentelor de atenuare (mitigare) a schimbărilor climatice, cu accent pe recunoaşterea, cuantificarea şi recompensarea serviciilor ecosistemice şi de stocare a carbonului oferite de acvacultura tradiţională;

104.6. alinierea completă a standardelor de exploatare la normele Uniunii Europene privind bunăstarea animalelor, concomitent cu dezvoltarea programelor de comunicare publică şi creştere a gradului de conştientizare a consumatorilor privind calitatea şi trasabilitatea produselor de acvacultură (aquaculture products);

104.7. organizarea funcţionării şi implicarea decizională a organizaţiilor de producători, a organizaţiilor interprofesionale şi a actorilor implicaţi în implementarea politicilor sectoriale.

Tabelul 8

Estimarea costurilor pentru implementarea Programului strategic

al sectorului de acvacultură 2026-2030, etapa I (Planul de acţiuni 2026-2028)

105. Per ansamblu, pentru perioada de implementare a PSSA (etapa I), resursele financiare necesare sunt estimate la 512 960,6 mii de lei, structurate după cum urmează:

105.1. 640,6 mii de lei – costuri acoperite din bugetul de stat (5101), destinaţi ajustării cadrului normativ naţional la standardele Uniunii Europene;

105.2. 244 050,0 mii de lei – costuri acoperite de sectorului privat. Sursele financiare necesare pentru realizarea acţiunilor din Planul de acţiuni sunt asigurate în proporţie de 50 % din surse publice (FDSAOPPPA) şi 50 % prin contribuţia sectorului privat, în conformitate cu prevederile pct.38 din Regulamentul privind Fondul pentru dezvoltarea sectorului acvaculturii şi organizarea pieţei produselor pescăreşti şi de acvacultură, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.251/2025.

105.3. 268 270,0 mii de lei – reprezintă costuri neacoperite. În scopul asigurării acoperirii financiare, deficitul este abordat pe două dimensiuni:

105.3.1. 259 150,0 mii de lei – costuri care urmează să fie acoperite din FDSAOPPPA. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare a remis propuneri pentru pregătirea Cadrului Bugetar pe Termen Mediu (CBTM) pentru anii 2027-2029 în vederea suplinirii FDSAOPPPA, în conformitate cu prevederile art.51 din Legea nr.288/2024 privind politica în sectorul acvaculturii şi organizarea pieţei produselor pescăreşti şi de acvacultură, în care este prevăzut că volumul mijloacelor FDSAOPPPA se aprobă prin legea anuală a bugetului de stat;

105.3.2. 9 120,0 mii de lei – costuri care urmează să fie acoperite din surse externe, cu suportul partenerilor de dezvoltare. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare urmează să identifice parteneri de dezvoltare în vederea acoperirii acestor costuri.

106. Repartizarea costurilor pentru implementarea PSSA (etapa I) este detaliată în tabelul 8, iar distribuţia acestora pe acţiuni, ani şi surse de finanţare este prevăzută în Planul de acţiuni pentru anii 2026-2028.

107. Măsurile prevăzute de Planul de acţiuni pentru anii 2026-2028, în special cele aferente acţiunilor 1.2, 2.1, 2.3, 2.5, 3.1-3.5, 4.1 şi 4.2 şi 5.1 - 5.6, care urmează să fie finanţate din mijloacele FDSAOPPPA sau din alte surse bugetare, se implementează cu respectarea normelor stabilite de Legea nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat.

108. În scopul asigurării conformităţii cu regimul ajutorului de stat, Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură, în calitate de furnizor, va asigura:

108.1. notificarea Consiliului Concurenţei, în etapa de intenţie, cu privire la orice intervenţii de a acorda un ajutor de stat, cu excepţia ajutorului de minimis şi a ajutoarelor de stat exceptate de la obligaţia de notificare potrivit prevederilor Legii nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat;

108.2. raportarea anuală către Consiliul Concurenţei, până la data de 31 martie, a informaţiilor cu privire la ajutoarele de minimis acordate în anul precedent, conform Regulamentului privind ajutorul de minimus, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenţei nr.06/2024;

108.3. alinierea deplină, începând cu data de 1 ianuarie 2028, la mecanismele de control ale ajutorului de stat specifice sectorului acvaculturii, exercitate de către Consiliul Concurenţei.

109. Având în vedere specificul sectorului acvaculturii şi necesitatea redresării etapizate a lacunelor structurale identificate, costul total estimat al PSSA pentru întreaga perioadă de implementare va fi prezentat în etapa promovării Planului de acţiuni pentru anii 2029-2030, ulterior finalizării etapei de evaluare a implementării Planului de acţiuni pentru anii 2026-2028. Această abordare este impusă de necesitatea de a fundamenta cheltuielile publice pe indicatori reali de piaţă şi de mediu, evitând astfel planificarea unor costuri speculative în contextul lipsei actuale de date tehnice consolidate privind starea activelor din sector.

Capitolul VII

RISCURI DE IMPLEMENTARE

110. În procesul de implementare a PSSA pot apărea diverse bariere şi riscuri, motiv pentru care au fost identificate şi evaluate riscurile potenţiale, precum şi măsurile corespunzătoare de diminuare a acestora. Tabelul 9 prezintă categoriile de riscuri identificate, împreună cu estimarea impactului şi probabilităţii acestora.

Tabelul 9

111. Un rol important în ce priveşte prevenirea fenomenelor de risc şi contracararea consecinţelor grave de acţionare a acestora îl au autorităţile administraţiei publice locale în realizarea acţiunilor PSSA.

112. Crearea condiţiilor de muncă şi de trai pentru populaţie, atragerea tinerilor în diferite proiecte, în scopul combaterii proceselor demografice ce duc la scăderea forţei de muncă şi a volumului de consum.

113. În absenţa implementării PSSA, sectorul de acvacultură va continua să se confrunte cu următoarele riscuri şi vulnerabilităţi:

113.1. Riscuri naturale şi de mediu caracterizate prin:

113.1.1. reducerea resurselor de apă – schimbările climatice (secete prelungite) vor continua să scadă nivelul apei din râuri şi iazuri. Fără investiţii în bazine de retenţie sau sisteme de acvacultură recirculante, exploataţiile vor rămâne extrem de vulnerabile. Scăderea volumului de apă creşte concentraţia de poluanţi şi temperatura apei, ducând la pierderi economice majore şi falimentul fermelor tradiţionale;

113.1.2. degradarea habitatelor acvatice – fără reabilitarea infrastructurii hidrotehnice (diguri, sisteme de evacuare) şi decolmatare, o mare parte din obiectivele acvatice riscă să devină nefuncţionale sau improprii pentru creşterea peştelui. Impactul acestei degradări va duce la scăderea suprafeţei productive şi, implicit, la reducerea potenţialului de creştere a sectorului. De asemenea, calitatea apei se va degrada, afectând sănătatea publică şi mediul înconjurător;

113.1.3. infrastructura slabă (lipsa rezilienţei) – infrastructura învechită (diguri neîntreţinute, lipsa sistemelor de monitorizare) nu va putea face faţă şocurilor climatice. Impactul acestei degradări va consta în deteriorarea ireversibilă a activelor: inundaţiile vor distruge digurile, iar seceta hidrologică va avea impact asupra obiectivelor acvatice, provocând pierderi parţiale sau totale ale stocurilor de peşte din exploataţiile piscicole.

113.2. Riscuri biologice şi epidemiologice – intensificarea activităţilor de acvacultură, deşi esenţială pentru eficienţa economică, amplifică riscurile de apariţie a bolilor, precum şi impactul acestora asupra ecosistemelor adiacente:

113.2.1. risc sanitar-veterinar – lipsa sistemelor de biosecuritate şi a unui management sanitar preventiv, din lipsa unui laborator mobil, va conduce la rezultate întârziate şi tardive în evaluarea calităţii apei dar şi în depistarea bolilor. Acest fapt va genera un impact negativ asupra peştelui, manifestat prin creşterea necesităţii de a utiliza produse pentru tratarea apei;

113.2.2. riscuri asociate introducerii speciilor non-nativ – introducerea speciilor exotice fără o reglementare riguroasă în acest scop, poate provoca periclitarea speciilor locale, dar şi dezvoltarea unor patogeni noi (virusuri, paraziţi), absenţi anterior în obiectivele acvatice locale. Aceşti patogeni pot cauza mortalităţi în masă în rândul speciilor native. Speciile non-native pot evada şi deveni invazive, prin competiţia pentru resurse sau prin prădarea directă a speciilor indigene. PSSA prevede la OS 5, acţiunea 5.7: “Elaborarea legislaţiei privind introducerea în acvacultură a speciilor noi de peşte prin alinierea la Regulamentul (CE) nr.708/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice şi a speciilor absente la nivel local.” Acesta va stabili cerinţe clare privind prevenirea evadării speciilor din exploataţiile piscicole, precum şi mecanisme eficiente de control al introducerii şi răspândirii speciilor alogene, ceea ce poate genera presiuni suplimentare asupra ecosistemelor naturale;

113.2.3. degradarea fondului genetic. Fără programe de selecţie şi ameliorare susţinute, reproducătorii autohtoni vor fi necalitativi din cauza consangvinizării necontrolate şi a utilizării materialului piscicol de populare de slabă calitate. Această va determina scăderea productivităţii şi rezilienţei peştelui cultivat, fapt ce va face exploataţiile de acvacultură neprofitabile.

113.3. Impact socioeconomic:

113.3.1. impact socioeconomic asupra comunităţilor locale – declinul sectorului va duce la pierderea continuă a locurilor de muncă (în special în zonele rurale, unde are loc procesarea primară) şi la lipsa de oportunităţi economice. Impactul va fi asupra lipsei oportunităţilor pentru diversificare (turism piscicol, procesare locală) şi va menţine dependenţa de activităţile agricole tradiţionale, accentuând sărăcia şi migraţia;

113.3.2. instabilitate pe piaţă – lipsa de organizare a producătorilor va avea un impact negativ asupra puterii lor de negociere, acestea confruntându-se astfel cu preţuri de achiziţie mici şi instabile. Mai mult decât atât, neorganizarea, alături de un control slab asupra calităţii şi a standardelor, va limita creşterea valorii adăugate şi diversificarea pieţei pentru produsele exploataţiilor piscicole;

113.3.3. decalajul specialiştilor calificaţi – lipsa de finanţare şi modernizare a serviciilor de extensie şi învăţământ va menţine un decalaj între cunoştinţele fermierilor şi necesităţile tehnologice moderne.

Capitolul VIII

AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

114. Pentru implementarea PSSA, autorităţile responsabile sunt desemnate în funcţie de domeniul de competenţă şi direcţia de activitate.

115. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare este autoritatea publică centrală responsabilă de:

115.1. organizarea meselor rotunde, discuţii, constatări, concluzi şi recomandări ca urmare a studiului asupra situaţiei actuale a sectorului de acvacultură;

115.2. promovarea dezvoltării tehnologice şi aplicarea tehnologiilor avansate în sector;

115.3. coordonarea campaniilor de informare şi promovare a sectorului şi a pieţei produselor de acvacultură;

115.4. promovarea implementării sistemelor de management al calităţii şi siguranţei alimentelor în unităţile de producţie şi procesare;

115.5. promovarea turismului piscicol. Susţinerea formării fermelor pentru pescuit în scop recreativ;

115.6. dezvoltarea serviciilor de extensie şi formare.

116. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este autoritatea publică responsabilă de:

116.1. implementarea prevederilor documentelor de politici în domeniul sănătăţii animalelor de acvacultură, al siguranţei produselor de acvacultură şi a produselor procesate;

116.2. înregistrarea şi monitorizarea exploataţiilor care desfăşoară activităţi în sectorul de acvacultură, în ceea ce priveşte:

116.2.1. protecţia sănătăţii animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om şi notificarea în cazul apariţiei bolilor la animalele de acvacultură;

116.2.2. asigurarea salubrităţii furajelor pentru animale;

116.2.3. controlul importului şi al mişcării pe teritoriul ţării a materialului piscicol;

116.2.4. corelarea cu standardele europene privind bunăstarea animalelor acvatice, prin includerea standardelor minime privind densitatea populării, calitatea apei şi manipularea materialului piscicol;

116.3. asigurarea siguranţei produselor de origine animală destinate consumului uman;

116.4. protecţia mediului în raport cu activităţile de creştere a animalelor.

117. Agenţia de Intervenţii şi Plăţi pentru Agricultură este autoritatea publică responsabilă de:

117.1. gestionarea mijloacele FDSAOPPPA pentru implementarea PSSA;

117.2. participarea în cadrul Comisiei de evaluare şi aprobare pentru examinarea şi aprobarea proiectelor investiţionale pentru dezvoltarea sectorului de acvacultură;

117.3. monitorizarea şi evaluarea implementării proiectelor investiţionale în sectorul de acvacultură;

117.4. transmiterea informaţiilor privind principalele date ale beneficiarului (numele, tipul de beneficiar, dimensiunea întreprinderii, genul şi datele de contact) şi măsurile sprijinite (obiectivul specific, categoria acţiunii specifice intervenţiei, sectorul vizat, valorile indicatorilor, stadiul de desfăşurare a măsurii şi datele financiare);

117.5. efectuează verificări la faţa locului pe parcursul perioadei de implementare a proiectelor investiţionale;

117.6. raportează anual Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi asigură transparenţa acţiunilor şi a măsurilor finanţate din din FDSAOPPPA, precum şi a rezultatelor implementării acestora, prin publicarea anuală a listei beneficiarilor şi, după caz, a informaţiilor relevante privind sprijinul financiar pe pagina web oficială, cu respectarea prevederilor Legii nr.195/2024 privind protecţia datelor cu caracter personal.

118. Agenţia Proprietăţii Publice este responsabilă de:

118.1. identificarea statutului juridic al terenurilor şi al obiectivelor acvatice;

118.2. gestionarea procesului de inventariere a patrimoniului statului.

119. Agenţia Geodezie, Cartografie şi Cadastru este autoritatea publică responsabilă de asigurarea datelor cartografice, de delimitarea hotarelor obiectivelor acvatice şi de înregistrarea acestora în registrul bunurilor imobile.

120. Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei” exercită, în limitele competenţelor stabilite de cadrul normativ, atribuţii în domeniul gospodăririi apelor, după cum urmează:

120.1. ţine evidenţa obiectelor acvatice proprietate a statului utilizate în acvacultură;

120.2. coordonează documentaţia de proiect în domeniul gospodăririi apelor;

120.3. colectează datele primare din teritoriu privind starea construcţiilor hidrotehnice;

120.4. organizează prospecţiuni tematice ale lacurilor de acumulare în scopul identificării factorilor de risc;

120.5. evaluează resursele de apă şi avizează evacuarea apei.

121. Instituţia Publică Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară este responsabilă de:

121.1. evaluarea fezabilităţii biologice şi economice: Analiza potenţialului productiv al obiectivelor acvatice;

121.2. administrarea laboratorului hidrochimic mobil (autolaborator) şi organizarea colectării probelor de la obiectivele acvatice;

121.3. conservarea fondului genetic piscicol în conformitate cu principiile de dezvoltare ale sectorului de acvacultură;

121.4. asigurarea lucrărilor de selecţie şi ameliorare a calităţilor reproductive a raselor de prăsilă şi completarea fondului genetic cu noi obiecte piscicole;

121.5. ameliorarea gradului de conştientizare şi competenţă a producătorilor de peşte cu privire la beneficiile programelor de selecţie şi punerea lor în aplicare.

122. Instituţiile de învăţământ superior şi profesional tehnic contribuie la formarea personalului calificat necesar pentru funcţionarea şi dezvoltarea sectorului (medici veterinari, piscicultor, ihtiolog, hidrochimist, operatori pentru staţiile de incubare, specialişti în managementul resurselor de apă, tehnolog în industrie alimentară), precum şi la pregătirea specialiştilor în domeniul cercetării ştiinţifice.

123. Proprietarii, administratorii sau deţinătorii legali ai obiectivelor acvatice şi ai construcţiilor hidrotehnice (persoane fizice şi juridice din sectorul privat) au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

123.1. asigură exploatarea în condiţii de siguranţă a construcţiilor hidrotehnice (baraje, diguri, deversoare), în conformitate cu regulamentele tehnice şi paşapoartele bunurilor respective;

123.2. asigură, din surse proprii (sau prin mecanisme de suport economic/subvenţionare), realizarea lucrărilor materiale de întreţinere curentă, igienizare, decolmatare (curăţare de nămol şi pietriş) şi reabilitare a albiilor heleşteielor;

123.3. permit accesul specialiştilor Instituţiei Publice Administraţia Naţională “Apele Moldovei” în vederea colectării datelor primare privind starea tehnică a construcţiilor hidrotehnice;

123.4. poartă răspundere de siguranţa exploatării barajelor din proprietate/gestiune şi sunt obligaţi să solicite avizele hidrologice şi de mediu pentru orice lucrare de modificare sau intervenţie structurală;

123.5. asigură conformitatea proceselor de producţie piscicolă cu normele sanitar-veterinare în vigoare, asumându-şi responsabilitatea juridică deplină pentru calitatea produselor piscicole livrate consumatorilor.

Capitolul IX

PROCEDURI DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

124. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare este autoritatea centrală responsabilă de coordonarea, monitorizarea implementării PSSA şi asigurarea cooperării eficiente cu toate autorităţile şi instituţiile publice implicate.

125. Monitorizarea se va realiza prin compararea periodică a datelor de facto (realizări) cu datele planificate (ţintele), utilizând metoda analizei abaterilor pentru a identifica în timp util progresele, blocajele şi necesităţile de ajustare.

126. Ministerele, autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi entităţile publice, în limitele competenţelor atribuite, asigură implementarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni al PSSA şi prezintă Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, până la data de 28 februarie a fiecărui an, informaţia privind nivelul de realizare a acestora.

Raportarea se efectuează în baza unor formulare standardizate, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, care includ indicatorii de progres, de rezultat şi de impact, precum şi justificarea eventualelor abateri de la obiectivele, termenele sau rezultatele planificate.

127. Datele necesare pentru raportare se obţin din extragerea informaţiilor din sistemele informaţionale oficiale (Registrul ajutoarelor de stat, date statistice naţionale oficiale), precum şi din sondaje specifice şi rapoarte de progres prezentate de către beneficiari şi de către entităţile publice implicate.

128. Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în baza rapoartelor anuale prezentate de autorităţile responsabile, generalizează şi consolidează informaţiile privind realizarea Planului de acţiuni al PSSA şi elaborează un raport integral anual, pe care îl va prezenta Guvernului până la data de 31 martie a anului următor celui de raportare.

129. Raportul de evaluare intermediară va fi prezentat Guvernului până la data de 31 martie 2029.

130. Raportul de evaluare finală a gradului de implementare a PSSA va fi prezentat Guvernului până la data de 31 martie 2031, precum şi publicat pe site-ul web oficial al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în vederea asigurării transparenţei şi informării publicului.

131. Implementarea PSSA este prevăzută pentru o perioadă de 5 ani, iar Planul de acţiuni aferent conţine intervenţii concrete prevăzute pentru etapa întâi de implementare (2026-2028). În scopul asigurării continuităţii şi coerenţei intervenţiilor până la finalul perioadei de referinţă, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va elabora un nou Plan de acţiuni pentru etapa a doua (2029-2030). Această abordare asigură un echilibru între predictibilitatea pe termen mediu şi flexibilitatea necesară pentru ajustarea la dinamica economică şi bugetară.

Anexă

la Programul strategic al sectorului

de acvacultură 2026-2030

PLAN DE ACŢIUNI

pentru anii 2026-2028 privind implementarea Programului

strategic al sectorului de acvacultură 2026-2030