Hotărâre nr. 884 din 23.12.2024

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Metodologiei privind clasificarea

stării ecologice a apei şi potenţialul ecologic

nr. 884  din  23.12.2024

 (în vigoare 01.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 22-24 art. 29 din 30.01.2025

* * *

UE

În temeiul art.38 alin.(2¹) din Legea apelor nr.272/2011 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.46-49, art.70), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre transpune parţial (art.2, pct.21, 22, 23 şi 24; pct.1.1 şi 1.3 din Anexa II; pct.1.1.1, 1.1.2, 1.1.5, tab. 1.2, 1.2.1, 1.2.2, 1.2.5, pct.1.2.6, 1.3, 1.3.4, 1.3.6, 1.4.1, 1.4.2 şi 1.4.3 din Anexa V şi Anexa VIII) Directiva 2000/60 a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (CELEX: 32000L0060), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 327 din 22 decembrie 2000, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2014/101/UE.

1. Se aprobă Metodologia privind clasificarea stării ecologice a apei şi potenţialul ecologic (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2026.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.884/2024

METODOLOGIE

privind clasificarea stării ecologice a apei şi potenţialul ecologic

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Metodologia privind clasificarea stării ecologice a apei şi potenţialul ecologic (în continuare – Metodologie) stabileşte următoarele aspecte de reglementare:

1.1. normele de clasificare a stării ecologice a corpurilor de apă de suprafaţă naturale (râuri şi lacuri);

1.2. potenţialul ecologic al corpurilor de apă de suprafaţă artificiale şi puternic modificate.

2. Scopul principal al clasificării stării ecologice şi potenţialului ecologic al corpurilor de apă este stabilirea unei imagini de ansamblu coerente şi cuprinzătoare asupra stării apelor în cadrul fiecărui district hidrografic şi determinarea pentru toate corpurile de apă de suprafaţă a stării/potenţialului ecologic.

3. Clasificarea stării/potenţialului ecologic serveşte drept cadru pentru evaluarea şi gestionarea calităţii ecologice a corpurilor de apă de suprafaţă naturale, artificiale şi puternic modificate, care este parte a programelor de monitorizare a stării apelor de suprafaţă, în conformitate cu prevederile art.13 alin.(1²) lit.a) din Legea apelor nr.272/2011.

4. În sensul prezentei Metodologii, se aplică noţiunile prevăzute la art.2 din Legea apelor nr.272/2011 şi la pct.3 din Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013, precum şi următoarele noţiuni:

4.1. condiţii de referinţă – stare în prezent sau în trecut, fără presiuni antropice sau cu presiuni antropice foarte reduse, care nu determină efecte ecologice sau care are efectele ecologice foarte reduse, corespunzând condiţiilor naturale caracteristice unui tip de corp de apă;

4.2. limită de cuantificare – un multiplu definit al limitei de detecţie pentru o concentraţie a determinantului care poate fi rezonabil la un nivel acceptabil de acurateţe şi precizie. Limita de cuantificare poate fi calculată utilizând un standard sau un eşantion adecvat şi poate fi obţinută din cel mai jos punct de pe curba de calibrare, excluzând proba martor;

4.3. limită de detecţie – semnal de ieşire sau valoare a concentraţiei peste care se poate afirma, cu un nivel de certitudine indicat, că o probă este diferită de o probă martor, neconţinând respectivul determinant;

4.4. incertitudine de măsurare – valoare absolută a parametrului care caracterizează dispersia valorilor cantitative atribuite determinantului, pe baza informaţiilor utilizate;

4.5. indicatori de calitate a apelor – cerinţe de calitate a apelor, exprimate prin valoarea concentraţiei unui anumit parametru fizico-chimic, a unui grup de parametri fizico-chimici sau a unui parametru biologic care nu va fi depăşit, pentru a asigura protecţia sănătăţii omului şi a mediului;

4.6. matrice – compartiment al mediului acvatic, respectiv apă, sedimente sau biotă;

4.7. nivel de fond – condiţii biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice ale corpurilor de apă de suprafaţă, asociate cu condiţiile nemodificate (nedistorsionate de activităţile antropogene);

4.8. nivel trofic – nivel ce reuneşte specii diferite care îndeplinesc aceeaşi funcţie în procesul de transfer al materiei şi energiei din cadrul unei biocenoze. Organismele aparţinând aceleiaşi categorii trofice alcătuiesc un nivel trofic;

4.9. potenţial ecologic bun – stare a unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial;

4.10. stare ecologică – expresie a calităţii structurii şi a funcţionării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafaţă, clasificată în funcţie de elementele biologice, chimice şi hidromorfologice caracteristice;

4.11. sit de referinţă – regiune specifică pe un corp de apă care este minim afectată şi este reprezentativă pentru integritatea ecologică aşteptată a altor regiuni de pe acelaşi corp de apă sau corpuri de apă din apropiere;

4.12. taxon al biotei – un anumit taxon acvatic în cadrul categoriei taxonomice "subîncrengătură", "clasă" sau un echivalent al acestora.

II. ELEMENTELE DE CALITATE ŞI NORMELE DE CLASIFICARE

A STĂRII/POTENŢIALULUI ECOLOGIC AL CORPURILOR

DE APĂ DE SUPRAFAŢĂ

5. Clasificarea stării ecologice şi a potenţialului ecologic ale corpurilor de apă de suprafaţă se efectuează pe baza elementelor biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice de calitate, dar şi a indicatorilor de calitate incluşi în acestea pentru categorii individuale de corpuri de apă, ţinând cont de diverse tipuri de ape de suprafaţă. Evaluarea acestor elemente arată prezenţa condiţiilor naturale, a alterărilor minore ale acestora şi/sau amploarea impactului antropic şi, respectiv, starea de calitate a corpurilor de apă.

6. Stabilirea stării ecologice şi a potenţialului ecologic al corpurilor de apă de suprafaţă contribuie la obţinerea unei viziuni coerente şi complete asupra stării apelor din cadrul fiecărui district hidrografic şi contribuie la stabilirea obiectivelor de mediu şi la dezvoltarea programelor de măsuri pentru protejarea şi remedierea stării ecosistemelor acvatice.

7. Stabilirea stării ecologice a ecosistemelor acvatice continentale trebuie să se facă pe baza elementelor biologice de calitate, ţinând cont şi de indicatorii hidromorfologici, fizico-chimici şi de poluanţii specifici care influenţează şi susţin indicatorii biologici.

8. În vederea stabilirii stării ecologice a ecosistemelor acvatice continentale – râuri şi lacuri naturale, precum şi a celor artificiale sau puternic modificate, elementele biologice, hidromorfologice, chimice şi fizico-chimice de calitate sunt prevăzute în tabelele de la anexele nr.1 şi nr.7.

9. În baza elementelor biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice de calitate prevăzute în anexa nr.2, se stabilesc cinci stări ecologice pentru râuri şi lacuri naturale, cu următoarele caracteristici:

9.1. stare foarte bună – corpul de apă îndeplineşte toate obiectivele de mediu stabilite în art.38 din Legea apelor nr.272/2011. Valorile elementelor biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice ale apelor de suprafaţă se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nemodificate sau cu alterări antropice minore;

9.2. stare bună – corpul de apă îndeplineşte obiectivele de mediu pentru elementele biologice, elementele fizico-chimice sau hidromorfologice ale căror valori se caracterizează prin alterări uşoare faţă de valorile asociate zonelor nemodificate sau cu alterări antropice minore ale funcţionalităţii ecosistemului acvatic;

9.3. stare medie – corpul de apă nu îndeplineşte obiectivele de mediu pentru unul sau mai multe elemente. Valorile elementelor biologice pentru apele de suprafaţă deviază moderat de la valorile asociate zonelor nemodificate sau cu alterări antropice minore;

9.4. stare slabă – corpul de apă nu îndeplineşte obiectivele de mediu pentru mai multe elemente. Există alterări majore ale elementelor biologice, comunităţile biologice relevante diferă substanţial faţă de cele asociate zonelor nemodificate sau cu alterări antropice minore;

9.5. stare foarte slabă – corpul de apă nu îndeplineşte obiectivele de mediu pentru toate elementele. Există alterări severe ale valorilor elementelor biologice, un număr mare de comunităţi biologice relevante sunt absente faţă de cele prezente în zonele nemodificate sau cu alterări antropice minore.

10. Clasificarea stării ecologice a unui corp de apă de suprafaţă implică atribuirea acestuia la una dintre cele cinci clase de calitate a apelor de suprafaţă: clasa I (foarte bună), clasa a II-a (bună), clasa a III-a (poluată moderat), clasa a IV-a (poluată) şi clasa a V-a (foarte poluată), stipulate în Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013.

11. Elementele biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice de calitate ale stării ecologice pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă sunt indicate în tabelele 2 şi 3 din anexa nr.2.

12. Corpurile de apă artificiale sau puternic modificate sunt considerate a fi corpuri de apă de suprafaţă care, datorită modificărilor elementelor hidromorfologice, rezultate în urma activităţilor umane, şi-au schimbat substanţial caracterul lor natural.

13. Clasificarea corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate se efectuează în baza a cinci categorii de potenţial ecologic.

14. Elementele biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice de calitate ale potenţialului ecologic pentru corpurile de apă artificiale sau puternic modificate sunt indicate în tabelul 4 din anexa nr.2.

III. PROCEDURA DE STABILIRE A STĂRII/POTENŢIALULUI

ECOLOGIC AL CORPURILOR DE APĂ DE SUPRAFAŢĂ

15. Clasificarea stării/potenţialului ecologic al corpurilor de apă de suprafaţă se realizează în funcţie de relaţia dintre elementele biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice de calitate, care sunt prezentate în figurile 1 şi 2 din anexa nr.3.

16. O abordare comparabilă pentru corpurile de apă puternic modificate şi corpurile de apă artificiale este prezentată în figura 2 din anexa nr.3. Condiţiile de referinţă ale acestor corpuri de apă depind, în principal, de modificările hidromorfologice necesare pentru a menţine utilizările enumerate la art.38¹ alin.(2) din Legea apelor nr.272/2011.

17. Pentru caracterizarea potenţialului ecologic la nivel de corp de apă, evaluarea ecosistemelor acvatice din corpurile de apă artificiale sau puternic modificate se efectuează după elementele de calitate hidromorfologice şi se stabilesc cinci clase de potenţial ecologic: maxim, bun, moderat, slab şi foarte slab.

18. Pentru evaluarea corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale după elementele de calitate biologice şi fizico-chimice se utilizează trei clase de potenţial ecologic: maxim, bun şi moderat.

19. Condiţia de bază în determinarea stării ecologice a unui corp de apă este cunoaşterea valorilor elementelor biologice de calitate. Elemente biologice de calitate sunt: fitoplanctonul, bacterioplanctonul, zooplanctonul, macrofitele, fitobentosul, fauna de nevertebrate bentonice şi fauna piscicolă (ihtiofauna). Pentru a putea compara şi clasifica rezultatele sistemelor de monitorizare biologică, se consideră necesar ca valorile parametrilor biologici să fie exprimate în indici de calitate ecologică.

20. Indicii de calitate ecologică reprezintă relaţia dintre valorile parametrilor biologici şi fizico-chimici obţinuţi pentru un anumit corp de apă de suprafaţă şi valorile acestor parametri în condiţiile de referinţă aplicabile corpului respectiv. Indicele este exprimat ca valoare numerică între 0 – echivalent cu starea ecologică foarte slabă şi 1 – echivalent cu starea ecologică foarte bună.

21. Clasificarea stării ecologice trebuie să se bazeze pe indicii de calitate ecologică, care derivă din valorile calităţii biologice, în conformitate cu schema din figura 3 din anexa nr.3.

22. Valorile elementelor hidromorfologice de calitate trebuie luate în considerare la atribuirea corpurilor de apă la clasa de stare ecologică foarte bună şi la clasa potenţialului ecologic maxim. Pentru celelalte clase de stare/potenţial ecologic, este necesar ca elementele hidromorfologice de calitate să atingă condiţiile valorilor specificate în tabelele 1-4 din anexa nr.2 pentru susţinerea valorilor elementelor biologice de calitate.

23. Atribuirea corpurilor de apă la clasele de stare/potenţial ecologic bun, moderat, slab sau foarte slab se poate face pe baza rezultatelor monitorizării elementelor biologice de calitate şi, de asemenea, în cazul stării/potenţialului ecologic bun în baza evaluării elementelor fizico-chimice de calitate.

24. Dacă sunt atinse valorile elementului biologic de calitate relevante pentru starea/potenţialul ecologic bun, moderat, slab sau foarte slab, atunci starea elementelor hidromorfologice de calitate trebuie să fie în conformitate cu acele valori care nu vor afecta clasificarea stării/potenţialului ecologic.

25. Valorile elementelor fizico-chimice de calitate condiţionează doar atribuirea corpurilor de apă la clasele de stare ecologică foarte bună şi bună şi la clasele de potenţial ecologic maxim şi bun. Pentru celelalte clase de stare/potenţial ecologic, elementele fizico-chimice trebuie să aibă condiţii compatibile cu atingerea valorilor specificate în tabelele 1-4 din anexa nr.2 pentru susţinerea valorilor elementelor biologice de calitate şi nu influenţează clasificarea stării sau a potenţialului unui corp de apă.

26. Atribuirea corpurilor de apă la o stare ecologică sau un potenţial ecologic moderat, slab sau foarte slab se poate face pe baza rezultatelor monitorizării elementelor biologice de calitate.

27. Dacă sunt atinse valorile elementului biologic de calitate, relevante pentru starea/potenţialul ecologic moderat, slab sau foarte slab, atunci starea elementelor fizico-chimice trebuie să fie în conformitate cu acele valori care nu vor afecta clasificarea stării/potenţialului ecologic.

28. Dacă rezultatele monitorizării biologice şi condiţiile fizico-chimice generale se înscriu în limitele prevăzute pentru starea/potenţialul ecologic bun, starea sau potenţialul corpului de apă va fi bun. Dacă unul sau mai mulţi indicatori fizico-chimici sau poluanţi specifici nu îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru starea/potenţialul ecologic bun, chiar dacă elementele biologice corespund condiţiilor de referinţă, starea sau potenţialul corpului de apă vor fi moderate.

29. Dacă valorile elementelor biologice de calitate reflectă deviaţii majore faţă de valorile înregistrate în condiţii nemodificate pe un corp de apă încadrat într-un tip similar, corpul de apă va fi caracterizat de o stare ecologică sau un potenţial ecologic slab. În cazul stării sau potenţialului ecologic slab, valorile elementelor fizico-chimice sau hidromorfologice vor fi utilizate pentru evaluarea categoriei de calitate.

30. Starea sau potenţialul ecologic foarte slab sunt evidenţiate de valori ale elementelor biologice de calitate, care reprezintă modificări severe faţă de valorile specifice tipului de apă similar nemodificat. Decizia dacă un corp de apă va fi sau nu încadrat în clasa stării foarte slabe sau a potenţialului ecologic foarte slab este impusă de condiţiile biologice şi influenţa nesemnificativă a condiţiilor fizico-chimice sau hidromorfologice asupra calităţii biologice.

IV. PROCEDURA DE STABILIRE A STANDARDELOR DE CALITATE

BIOLOGICĂ, CHIMICĂ ŞI FIZICO-CHIMICĂ PENTRU EVALUAREA

STĂRII ECOLOGICE A CORPURILOR DE APĂ DE SUPRAFAŢĂ

31. Substanţele prioritare nu sunt incluse în evaluarea stării ecologice, dar sunt relevante pentru evaluarea stării chimice a corpurilor de apă.

32. Trecerea substanţelor prioritare pentru care au fost stabilite standarde de calitate de mediu, de la evaluarea stării ecologice la evaluarea stării chimice nu compromite starea bună a unui corp de apă, deoarece pentru o stare bună, atât starea ecologică, cât şi starea chimică trebuie să fie bună.

33. În cazurile în care în urma monitorizării biologice s-au constatat efecte negative asupra indicatorilor biologici, datorită poluării cu substanţe prioritare, aceste efecte vor fi luate în considerare.

34. Pentru determinarea standardelor de calitate de mediu pentru poluanţii enumeraţi la pct.1-9 din anexa nr.4, în scopul protecţiei biotei acvatice, trebuie să se acţioneze în conformitate cu prevederile care urmează în acest capitol. Standardele se stabilesc pentru apă, sedimente sau biotă.

35. Dacă este posibil, atât datele de toxicitate acută, cât şi cele de toxicitate cronică trebuie să fie obţinute pentru taxonii stabiliţi mai jos, care sunt importanţi pentru tipul de corp de apă respectiv, cât şi pentru orice taxon acvatic pentru care sunt date disponibile. Setul de bază al taxonilor constă din:

35.1. alge şi/sau macrofite;

35.2. nevertebrate planctonice sau bentonice reprezentative;

35.3. peşti la etapele ontogenezei timpurii.

36. Pentru stabilirea unei concentraţii medii maxime anuale, se aplică următoarea procedură:

36.1. se stabilesc factori de siguranţă corespunzători în fiecare caz, în funcţie de natura şi calitatea datelor disponibile şi de indicaţiile tehnice privind evaluarea riscului pentru noile substanţe notificate şi evaluarea riscului pentru substanţele existente şi factorii de siguranţă prevăzuţi în tabelul 1 din anexa nr.5;

36.2. acolo unde datele despre persistenţă şi bioacumulare sunt disponibile, acestea trebuie să fie luate în considerare la determinarea valorii standard finale;

36.3. valoarea/valorile standard trebuie să fie comparată/comparate cu orice rezultat din studiile de teren. Acolo unde apar anomalii, pentru a permite să se calculeze un factor de siguranţă mult mai precis, trebuie să fie revizuite determinările prin investigaţii ecotoxicologice sau printr-o monitorizare ştiinţifică complexă a funcţionării ecosistemului;

36.4. valoarea/valorile standard determinate trebuie să fie supuse în mod egal revizuirii de către alţi specialişti şi trebuie să fie prezentate publicului pentru consultare, inclusiv pentru a permite să fie calculat un factor de siguranţă mai precis.

37. Stabilirea stării chimice a ecosistemelor acvatice continentale (râuri şi lacuri), naturale şi artificiale sau puternic modificate, se face în baza investigaţiilor complexe, conform standardelor de calitate în sistemul apă – suspensii – sedimente subacvatice – hidrobionţi şi a parametrilor hidromorfologici.

38. Se stabilesc două stări chimice pentru corpurile de apă de suprafaţă:

38.1. starea chimică bună – starea chimică necesară pentru a atinge obiectivele de mediu stabilite în art.38 din Legea apelor nr.272/2011, şi anume starea chimică a unui corp de apă de suprafaţă pentru care valorile concentraţiilor de poluanţi nu depăşesc standardele de calitate a mediului prevăzute în anexa nr.1 la Regulamentul privind cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013;

38.2. starea chimică nefavorabilă – starea chimică a unui corp de apă de suprafaţă pentru care valorile concentraţiilor de poluanţi depăşesc standardele de calitate ale mediului.

39. Standardele de calitate pentru corpurile de apă de suprafaţă sunt prevăzute în anexa nr.1 la Regulamentul privind cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013.

40. Standardele de calitate pentru sedimente se referă la sedimente cu conţinut standard de 10% materie organică, care sunt prevăzute în tabelul 2 din anexa nr.5.

41. Standardele de calitate pentru hidrobionţi (alge, nevertebrate, peşti) trebuie să nu depăşească concentraţia maximă admisibilă sau media multianuală de bioconcentrare pentru indicatorul respectiv.

42. Pentru alte substanţe decât cele prevăzute în anexa nr.1 la Regulamentul privind cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013 sau pentru substanţele pentru care nu sunt prevăzute standarde de calitate, starea chimică trebuie să se stabilească în conformitate cu prevederile Metodologiei privind analiza presiunilor şi evaluarea riscurilor antropice în cadrul districtelor hidrografice, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.657/2024.

43. Starea chimică bună se atinge în cazul în care toţi indicatorii de calitate care caracterizează starea chimică se încadrează în standardele de calitate pentru apă, sedimente sau biotă. Obiectivele de calitate pentru apă, sedimente şi biotă sunt prevăzute în tabelul 3 din anexa nr.5.

44. Evaluarea încadrării în clasele de calitate, în scopul stabilirii calităţii apei, se efectuează din punct de vedere chimic, biologic şi microbiologic. Valorile-limită ale parametrilor hidrobiologici şi microbiologici sunt prevăzute în anexa nr.1 la Regulamentul privind cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013.

45. Cerinţele de calitate pentru elementele de calitate chimice şi fizico-chimice prevăzute în anexa nr.6 asigură încadrarea în cele cinci stări ecologice şi atingerea valorilor elementelor biologice de calitate aferente fiecărei stări.

46. Evaluarea elementelor chimice şi fizico-chimice de calitate, pe baza cerinţelor de calitate prevăzute în tabelele din anexa nr.6, se face în sprijinul procesului de stabilire a stării ecologice a diferitelor tipuri de ecosisteme acvatice, naturale sau artificiale.

47. În procesul de stabilire a stării ecologice sau a potenţialului ecologic a ecosistemelor acvatice, naturale sau artificiale, evaluarea elementelor biologice se efectuează pe baza indicilor specifici pentru râuri şi lacuri, precum şi prin calcularea indicelui saprobic.

48. Indicele saprobic reflectă impactul presiunilor poluării organice. Valoarea indicelui saprobic este determinată de componenţa speciilor şi parametrii cantitativi ai comunităţilor de hidrobionţi, care depind de condiţiile hidrochimice, inclusiv de schimbările climatice vizibile pe parcursul anului sau sezoniere.

49. Aprecierea statutului trofic care reprezintă una dintre caracteristicile de bază ale funcţionării ecosistemelor acvatice se efectuează în baza parametrilor cantitativi şi funcţionali ai speciilor de hidrobionţi, reflectând, într-un mod adecvat, nivelul de eutrofizare a corpurilor de apă de suprafaţă naturale.

50. Starea de eutrofizare a corpurilor de apă de suprafaţă reprezintă poluarea apelor curgătoare, dar mai ales a celor stătătoare, cu nutrienţi, care conduce la o perturbare nedorită a echilibrului ecosistemelor acvatice şi asupra calităţii apei.

51. Clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă în diferite categorii de troficitate se efectuează prin stabilirea a cinci grade de troficitate pentru râuri şi lacuri, în special, astfel corespunzându-le celor cinci stări ecologice: oligotrofă, mezotrofă, eutrofă, politrofă şi hipertrofă. Cerinţele de calitate pentru clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă în diferite grade de troficitate sunt prevăzute în anexa nr.6.

52. Stabilirea stării de calitate a diferitelor categorii de ape se face numai pe baza indicatorilor de calitate corelaţi cu utilizările diferite ale apei, prevăzuţi în anexa nr.7.

53. Dinamica elementelor chimice de calitate din grupa "Salinitate" (ionii de calciu, magneziu, sodiu, potasiu, hidrocarbonaţi, sulfaţi, cloruri) şi raportul între acestea este destul de stabil, fiind, în mare parte, de origine naturală. Schimbarea acestui raport denotă metamorfozarea apelor, provocată de poluarea puternică sau de schimbarea parametrilor hidromorfologici în urma activităţii umane.

54. Acolo unde poluarea chimică provoacă deteriorarea stării ecologice în lipsa modificărilor hidromorfologice, trebuie să se stabilească sursa poluantului/poluanţilor în vederea acţionării pentru reducerea impactului evidenţiat de depăşirea standardului de calitate.

55. Indicatorii microbiologici şi hidrobiologici prevăzuţi în anexa nr.1 la Regulamentul privind cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013, se vor analiza numai în cazul apelor brute destinate potabilizării, al apelor de îmbăiere şi al apelor transfrontaliere; evaluarea calităţii acestor ape se va efectua în conformitate cu standardele de calitate prevăzute pentru aceste utilizări ale apei.

V. MONITORIZAREA STĂRII ECOLOGICE ŞI CHIMICE

A CORPURILOR DE APĂ DE SUPRAFAŢĂ

56. Reţeaua de monitorizare a apelor de suprafaţă este stabilită în conformitate cu prevederile din secţiunea a 3-a a capitolului II din Regulamentul privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.932/2013. Reţeaua de monitorizare este astfel concepută încât să ofere o privire de ansamblu coerentă şi completă asupra stării ecologice şi chimice din fiecare district hidrografic şi să permită clasificarea corpurilor de apă în cinci clase de stare ecologică, conform definiţiilor normative din tabelul 1 din anexa nr.2.

57. Programele de monitorizare a corpurilor de apă de suprafaţă vor cuprinde monitorizarea stării ecologice şi chimice, precum şi a potenţialului ecologic şi se vor elabora în conformitate cu cerinţele prevederilor din art.13 alin.(1²) lit.a) din Legea apelor nr.272/2011.

58. Se stabileşte un program de monitorizare de supraveghere şi un program de monitoring operaţional, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.932/2013. În cazurile de poluare accidentală, pentru luarea deciziilor prompte, în scopul protecţiei calităţii resurselor de apă şi prevenirii situaţiilor de urgenţă, se efectuează monitorizarea de investigare care furnizează informaţii suplimentare cu privire la starea corpurilor de apă, care nu pot fi obţinute prin intermediul monitoringului operaţional.

59. În cadrul sistemului stabilit trebuie monitorizaţi parametrii care sunt indicatori ai stării fiecărui element de calitate important.

60. Pentru selectarea parametrilor pentru elementele biologice de calitate, trebuie identificat nivelul taxonilor, cerut corespunzător pentru atingerea nivelului de certitudine şi precizie, necesar pentru clasificarea elementelor de calitate.

61. Limitele maxime admisibile reflectă condiţiile naturale de referinţă sau concentraţiile de fond.

62. În situaţia substanţelor toxice (sintetice) se adoptă limita de detecţie a metodei de analiză sau pragul minim posibil de interes în activitatea de monitorizare.

63. În cazul substanţelor de provenienţă naturală, inclusiv metale grele, condiţia de referinţă se referă la fondul natural care se stabileşte în cadrul bazinului hidrografic pentru fiecare secţiune de referinţă din cadrul reţelei bazinale de monitorizare.

64. Valorile estimative ale nivelurilor de fiabilitate şi precizie ale rezultatelor obţinute pe baza programelor de monitorizare sunt indicate în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice.

65. Metodele utilizate pentru monitorizarea parametrilor-tip se vor conforma standardelor internaţionale specificate la anexa nr.8 sau altor standarde naţionale sau internaţionale, care asigură furnizarea de date de calitate ştiinţifică şi comparabilitatea echivalentă.

66. Controlul de monitorizare se efectuează cu o frecvenţă suficientă pentru a permite evaluarea stării/potenţialului ecologic pentru fiecare corp de apă de suprafaţă, astfel încât să se realizeze un nivel acceptabil de certitudine şi precizie.

67. Evaluarea fiabilităţii şi preciziei atinse de sistemul de monitorizare utilizat este indicată în planul de gestionare a districtului hidrografic.

VI. STABILIREA CONDIŢIILOR DE REFERINŢĂ SPECIFICE

PENTRU TIPURILE DE CORPURI DE APĂ DE SUPRAFAŢĂ

68. În vederea stabilirii măsurilor pentru atingerea stării bune a apelor se vor identifica amplasamentul şi limitele corpurilor de apă de suprafaţă şi se va realiza o caracterizare iniţială a tuturor acestor corpuri, în conformitate cu Metodologia privind identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.881/2013.

69. Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafaţă se stabilesc condiţii fizico-chimice şi hidromorfologice specifice, care reprezintă valorile elementelor fizico-chimice şi hidromorfologice de calitate menţionate în tabelul 1 din anexa nr.1 pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafaţă cu o stare ecologică foarte bună, în conformitate cu tabelul corespunzător din anexa nr.2.

70. Se stabilesc condiţii de referinţă biologice specifice, reprezentând valorile elementelor biologice de calitate menţionate în tabelul 1 din anexa nr.1 pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafaţă cu o stare ecologică foarte bună, în conformitate cu tabelul corespunzător din anexa nr.2.

71. La aplicarea procedurii prevăzute de prezentul punct pentru corpurile de apă de suprafaţă puternic modificate sau artificiale, trimiterile la starea ecologică foarte bună sunt interpretate ca trimiteri la potenţialul ecologic maxim definit în tabelul 4 din anexa nr.2. Valorile potenţialului ecologic maxim pentru corpurile de apă sunt revizuite la fiecare şase ani.

72. Condiţiile specifice tipului de corp de apă de suprafaţă pentru scopurile menţionate la pct.69, 70 şi 71 şi condiţiile de referinţă biologice specifice tipului de corp de apă de suprafaţă se pot baza fie pe aşezarea în spaţiu, fie pe modelare, fie pot fi derivate, folosind o combinaţie a acestor metode. Acolo unde nu este posibil să se folosească aceste metode, se stabilesc astfel de condiţii pe bază de studii.

73. Pentru definirea stării ecologice foarte bune în raport cu concentraţiile anumitor poluanţi sintetici, limitele de detecţie sunt cele care pot fi obţinute în conformitate cu tehnicile disponibile la momentul când au fost stabilite condiţiile specifice fiecărui tip de corp de apă de suprafaţă.

74. Pentru condiţiile biologice de referinţă specifice tipului de corp de apă de suprafaţă bazate pe aşezarea în spaţiu, se va dezvolta o reţea de referinţă pentru fiecare tip de corp de apă de suprafaţă. Reţeaua trebuie să conţină un număr suficient de amplasamente cu stare foarte bună, pentru a furniza un nivel suficient de certitudine pentru valorile corespunzătoare condiţiilor de referinţă, având dată variabilitatea valorilor elementelor de calitate corespunzătoare stării ecologice foarte bune pentru tipul de corp de apă de suprafaţă şi tehnicilor de modelare care trebuie aplicate conform prevederilor de la pct.75.

75. Condiţiile de referinţă biologice specifice tipului de corp de apă de suprafaţă bazate pe modelare pot fi derivate folosind fie modele de prognoză, fie metode de reconstituire prin calcul. Metodele trebuie să folosească date istorice, paleoecologice şi alte date disponibile care oferă un nivel suficient de certitudine pentru valorile condiţiilor de referinţă pentru a asigura că acele condiţii, astfel derivate, sunt corespunzătoare şi valabile pentru fiecare tip de corp de apă de suprafaţă. Acolo unde nu este posibilă utilizarea acestor metode, se stabilesc condiţii de referinţă la recomandarea experţilor.

76. Dacă este imposibilă stabilirea unor condiţii corespunzătoare de referinţă specifice tipului de corp de apă de suprafaţă pentru un element de calitate într-un tip de corp de apă de suprafaţă, datorită gradului mare de variabilitate a acelui element, înregistrat nu doar ca rezultat al variaţiilor sezoniere, atunci acel element poate fi exclus din evaluarea stării ecologice pentru acel tip de corp de apă de suprafaţă. În astfel de circumstanţe, motivele pentru excluderea acelui element de calitate vor fi prezentate în planul de gestionare a districtului hidrografic.

VII. PRINCIPII DE STABILIRE A CONDIŢIILOR DE REFERINŢĂ

77. Condiţiile de referinţă reprezintă o stare, în prezent sau în trecut, care corespunde condiţiilor naturale sau cazurilor cu un foarte redus impact antropic provenit din industrie, urbanizare, agricultură şi nu prezintă modificări, sau prezintă modificări minore ale caracteristicilor fizico-chimice, hidromorfologice şi biologice.

78. Potenţialul ecologic maxim, drept condiţie de referinţă pentru corpurile de apă puternic modificate sau artificiale, are scopul de a descrie cea mai bună aproximare a unui ecosistem acvatic natural, care ar putea fi atinsă ţinând cont de caracteristicile hidromorfologice care nu pot fi modificate fără efecte adverse semnificative asupra utilizării specificate sau asupra mediului mai larg.

79. Obiectivele de referinţă urmărite prin clasificarea calităţii apei sunt următoarele:

79.1. abordarea integrată a evaluării calităţii apei din punct de vedere chimic, biologic şi microbiologic;

79.2. coroborarea datelor de calitate a apei cu cele specifice sedimentelor şi biotei.

80. Siturile de referinţă vor fi selectate cele mai reprezentative, deoarece vor fi folosite ca etalon la evaluarea altor situri. Siturile de referinţă corespund amplasamentelor la care influenţa antropică este sub 10%.

81. O cerinţă de bază pentru siturile de referinţă este ca acestea să fie minim modificate, să fie reprezentative pentru regiunea şi tipul de corpuri de apă luate în considerare şi să prezinte intervalele naturale ale variaţiei biologice.

82. Un sit de referinţă se poate stabili doar dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

82.1. impactul poluanţilor este minim, compatibil cu cel din situaţiile naturale;

82.2. vegetaţia naturală adiacentă este adecvată tipului de corp de apă de suprafaţă şi localizării geografice a cursului de apă;

82.3. nu există nicio afectare a biotei indigene prin introducerea de specii de peşti, crustacee, moluşte şi alte specii de plante şi animale;

82.4. pescuitul se desfăşoară în limitele care permit menţinerea structurii, a productivităţii, a funcţiilor şi a diversităţii ecosistemului acvatic.

83. Tipurile specifice de impact care pot afecta siturile de referinţă sunt: absenţa deversării apelor uzate, absenţa barajelor, debitul şi viteza apei neafectate de captarea apei, lipsa surselor punctuale de poluare, modelele nealterate de utilizare a terenurilor din cauza aşezărilor şi activităţilor agricole, de recreere.

84. Pentru stabilirea stării de referinţă specifice tipului corpurilor de apă de suprafaţă se vor utiliza următoarele mijloace şi metode:

84.1. criteriile stipulate în anexele nr.9 şi nr.10, pentru stabilirea criteriilor de deteriorare pe baza factorilor de stres care afectează elementele hidromorfologice şi fizico-chimice de calitate care susţin comunităţile biologice;

84.2. studiul cartografic şi seturile de date în procesul de screening, pentru a stabili dacă există situri care îndeplinesc criteriile stipulate la pct.82 în districtele hidrografice;

84.3. metodele spaţiale, dacă siturile sunt reprezentative;

84.4. metodele alternative, dacă siturile nu sunt reprezentative, prin selectarea metodei condiţiilor excelente, a modelelor şi a datelor din bazine hidrografice similare (prin analogie).

VIII. STABILIREA CONDIŢIILOR DE REFERINŢĂ ŞI

A LIMITELOR CLASELOR DE STARE ECOLOGICĂ

85. Stabilirea condiţiilor de referinţă şi stabilirea limitelor claselor de calitate ecologică sunt strâns legate între ele. Pentru a stabili graniţa dintre starea ecologică foarte bună şi starea ecologică bună este necesară identificarea condiţiilor care reprezintă perturbări antropice minore. Pentru a stabili graniţa dintre starea ecologică bună şi cea moderată este necesar să se identifice condiţiile corespunzătoare unor perturbări antropice uşoare.

86. Condiţiile de referinţă şi limitele claselor de stare ecologică trebuie stabilite pentru toate tipurile de corpuri de apă de suprafaţă şi pentru toate elementele de calitate relevante. Pentru a stabili condiţiile de referinţă şi limitele claselor de stare ecologică trebuie parcurşi o serie de paşi concreţi care sunt prezentaţi schematic la figura 1 din anexa nr.11.

87. Sistemele de clasificare sunt comparate în cadrul exerciţiului de intercalibrare, iar rezultatul acestuia va fi folosit pentru a stabili limitele de clasă. Procesul de intercalibrare este strâns legat de procesul de stabilire a condiţiilor de referinţă şi a limitelor clasei de calitate.

88. Criteriile ecologice sunt testul definitiv al stării ecologice foarte bune. Utilizarea criteriilor ecologice, în combinaţie cu criteriile de presiune, este cea mai eficientă modalitate de examinare a potenţialelor situri de referinţă, valori de referinţă sau pentru a obţine o evaluare preliminară a stării apelor.

89. Pentru a identifica siturile sau valorile care reprezintă condiţii potenţiale de referinţă, cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor este utilizarea criteriilor de presiune. Comunitatea de referinţă este definită ca comunitatea biologică unde nu există nicio perturbare antropică sau este doar una neesenţială. După identificarea siturilor sau a valorilor de referinţă, elementele de calitate biologice trebuie utilizate pentru a corobora starea ecologică foarte bună.

90. Determinarea claselor de stare ecologică în conformitate cu criteriile ecologice şi cele de presiune este reprezentată schematic la figura 1 din anexa nr.12, care include următoarele obiective:

90.1. determinarea potenţialelor situri de referinţă sau valori de referinţă şi stabilirea limitelor de clasă între starea ecologică foarte bună şi starea ecologică bună;

90.2. determinarea siturilor potenţiale pentru reţeaua de intercalibrare;

90.3. identificarea corpurilor de apă de suprafaţă expuse riscului de a nu atinge obiectivele de mediu.

91. În scopul estimării valorilor elementelor biologice de calitate specificate pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă sau pentru corpurile de apă de suprafaţă puternic modificate sau artificiale se stabilesc sisteme de monitorizare. Pentru corpurile de apă puternic modificate sau artificiale, raportarea la starea ecologică trebuie să fie percepută ca fiind referitoare la potenţialul ecologic. Astfel de sisteme de monitorizare pot utiliza anumite specii sau grupe de specii care sunt reprezentative pentru elementele de calitate în ansamblu.

92. Pentru asigurarea comparabilităţii unor astfel de sisteme de monitorizare, rezultatele obţinute prin aplicarea sistemelor respective utilizate trebuie să fie exprimate ca indici de calitate ecologică, în scopul clasificării stării ecologice. Aceşti indici reprezintă relaţia specificată la pct.20.

93. Scara indicilor de calitate ecologică pentru sistemul de monitorizare corespunzător fiecărei categorii de apă de suprafaţă trebuie împărţită în cinci clase, în intervalul de la starea ecologică foarte bună la starea ecologică foarte slabă, aşa cum au fost definite la anexa nr.2, prin asocierea unei valori numerice fiecărei limite între clase. Valoarea limitei dintre clasele de stare foarte bună şi stare bună, precum şi valoarea limitei între starea bună şi cea moderată trebuie să fie stabilite prin exerciţiul de intercalibrare.

94. Comitetele districtelor bazinelor hidrografice facilitează exerciţiul de intercalibrare, pentru a asigura stabilirea coerentă a delimitărilor între clasele de stare ecologică, în conformitate cu definiţiile normative de la anexa nr.2, şi pentru a asigura comparabilitatea cu statele vecine.

95. În cadrul acestui exerciţiu, comitetele districtelor bazinelor hidrografice facilitează schimbul de informaţii, în conformitate cu prevederile art.59 din Legea apelor nr.272/2011, care duce la identificarea unei serii de situri în fiecare ecoregiune de pe teritoriul ţării.

96. Siturile formează o reţea de intercalibrare care cuprinde siturile selectate dintr-o serie de mai multe tipuri de corpuri de apă de suprafaţă prezente în fiecare ecoregiune. Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafaţă selectat, reţeaua cuprinde cel puţin două situri care corespund limitei dintre definiţiile normative ale stării foarte bune şi ale stării bune şi cel puţin două situri care corespund limitei dintre definiţiile normative ale stării bune şi ale celei moderate. Siturile sunt selectate cu avizul experţilor, pe baza unor inspecţii complexe şi a oricăror informaţii disponibile.

97. Fiecare sistem de monitorizare se aplică acelor situri din reţeaua de intercalibrare care se află în ecoregiune şi care, în acelaşi timp, aparţin tipului de corpuri de apă de suprafaţă pentru care sistemul se aplică în conformitate cu cerinţele prezentei Metodologii. Rezultatele acestei aplicări sunt utilizate pentru a stabili valorile numerice pentru delimitările între clase de stare ecologică în fiecare sistem de monitorizare.

98. Rezultatele exerciţiului de intercalibrare şi valorile pentru clasificările sistemului de monitorizare stabilite în conformitate cu pct.92-97 şi destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei Metodologii sunt publicate în planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.

99. Valorile de referinţă a indicatorilor specifici vor fi modificate şi completate pe măsura identificării de noi indicatori şi vor fi revizuite o dată la şase ani.

IX. METODE DE DETERMINARE A CONDIŢIILOR DE REFERINŢĂ

100. Indiferent de metoda utilizată pentru a stabili condiţia de referinţă, este important să se estimeze erorile care sunt asociate în mod inerent cu metoda utilizată şi modul în care nivelurile de incertitudine se raportează la elemente specifice de calitate.

101. Este necesar de a se stabili o procedură de validare naţională a erorilor, care va fi descrisă în planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.

102. Erorile pot fi legate intrinsec de diferite elemente de calitate, iar diferitele metode utilizate pentru a stabili condiţiile de referinţă pot varia ca sensibilitate şi precizie.

103. Sursele de incertitudine în calitatea biologică monitorizată se încadrează în următoarele categorii:

103.1. erori de eşantionare legate de variaţia spaţială naturală. În cadrul fiecărui sit/corp de apă va exista eterogenitate spaţială în microhabitate. Aceasta denotă că bogăţia şi compoziţia taxonomică vor varia între probele prelevate în aceeaşi perioadă;

103.2. erori în procesul de eşantionare. La sortarea materialului într-o nouă probă şi la identificarea taxonilor, unii taxoni pot fi omişi sau identificaţi greşit. Acest lucru poate duce la subestimarea valorii indecelui de calitate ecologică pentru numărul de taxoni de pe sit;

103.3. erori analitice. Pentru elementele de calitate chimică, erorile asociate cu diferite tehnici analitice pot varia pentru aceeaşi substanţă;

103.4. erori privind variaţia temporală naturală. Taxonii prezenţi la un sit vor varia în mod natural în timp.

104. Indicatorii utilizaţi la stabilirea condiţiilor de referinţă şi clasificarea lor ulterioară trebuie să permită ca impacturile presiunilor semnificative să fie detectate şi înregistrate în mod fiabil.

105. Selecţia indicatorilor va fi un proces interactiv, care necesită luarea în considerare a următorilor factori:

105.1. relevanţa – un indicator ar trebui să indice starea elementului de calitate, precum şi să fie capabil să indice efectele presiunilor, şi să reprezinte răspunsul elementului de calitate la presiuni;

105.2. reactivitatea – diferiţi indicatori pot fi sensibili la diferite presiuni. Utilizarea unor indicatori diferiţi pentru acelaşi element de calitate poate fi adecvată în funcţie de presiunile care afectează un corp de apă de suprafaţă;

105.3. gama de sensibilitate – indicatorii pot detecta efecte într-un interval de presiuni, dar ating răspunsul lor maxim la un nivel scăzut de presiune. Poate fi necesar să se utilizeze un set de indicatori pentru clasele inferioare şi altul pentru clasele superioare;

105.4. capacitatea de a estima valori de referinţă – valorile pentru unii indicatori pot fi estimate mai uşor decât pentru alţii. Acolo unde nu există situri în starea de referinţă, alte opţiuni pot fi împrumutarea siturilor din regiuni sau state învecinate, utilizarea datelor istorice, modelarea sau recomandarea experţilor pentru a estima condiţiile de referinţă pentru unii indicatori;

105.5. variabilitatea – indicatorii a căror variabilitate naturală este mare şi sunt înţeleşi insuficient sunt probabil nepotriviţi. Indicatorii măsuraţi prin metode care produc erori mari de eşantionare şi analiză sau pentru care dimensiunea erorilor de eşantionare şi analiză nu a fost cuantificată sunt, de asemenea, inadecvaţi;

105.6. încrederea – indicatorii trebuie selectaţi astfel încât să existe o încredere şi o precizie bună şi demonstrabilă în clasificarea stării ecologice. Dacă încrederea este scăzută, intervalul de incertitudine în valoarea elementului de calitate poate cuprinde graniţele mai multor clase sau ale tuturor claselor. Astfel se vor obţine rezultate ale alocărilor aleatorii ale claselor de stare şi ale indicatorilor falşi, precum că starea ecologică s-a schimbat.

106. Dacă riscul de clasificare greşită este prea mare, se poate utiliza mai mult de un indicator pentru a estima valoarea elementului de calitate. În astfel de cazuri, numărul de indicatori şi mijloacele prin care datele pentru aceştia sunt combinate ar trebui să fie astfel încât să atingă gradul de încredere necesar pentru estimarea elementului de calitate.

107. Procesul de evaluare a stării ecologice a corpurilor de apă în baza integrării tuturor elementelor de calitate trebuie să implice atât analiza şi interpretarea datelor de monitorizare, cât şi rezultatele studiilor de cercetare conexe, actuale şi viitoare, în vederea obţinerii unei imagini cât mai complete şi precise asupra stării apelor.

108. Determinarea indicatorilor hidromorfologici pentru cursurile de apă se aplică pentru fiecare corp de apă în parte în conformitate cu Metodologia privind identificarea modificărilor hidromorfologice, monitorizarea şi evaluarea corpurilor de apă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.709/2024. Este necesar a se ţine seama de faptul că majoritatea indicatorilor de calitate hidromorfologici sunt definiţi în funcţie de presiunile hidromorfologice.

109. Sistemul de evaluare şi clasificare a stării cursurilor de apă din punctul de vedere al caracteristicilor hidromorfologice se bazează pe un sistem de notare cu scoruri şi un sistem de clasificare în cinci clase.

110. Pentru fiecare indicator condiţiile de referinţă/naturale sau uşor modificate sunt atribuite la clasa I, pentru care scorurile caracteristice grupelor de indicatori, precum regimul hidrologic, continuitatea râului şi condiţiile morfologice trebuie să fie foarte bune. Pentru celelalte situaţii, clasele a II-a – a V-a, scorul este mai mic în funcţie de severitatea presiunilor antropice. În abordarea privind stabilirea stării de referinţă se consideră că starea de referinţă trebuie să reprezinte regimul hidrologic natural şi morfologia albiei naturale a râului.

111. La stabilirea condiţiilor de referinţă pentru corpurile de apă (lacurile naturale), inclusiv cele naturale puternic modificate, şi corpurile de apă (lacurile de acumulare), abordarea va fi diferită.

112. Condiţiile de referinţă pentru lacurile naturale şi cele naturale puternic modificate vor fi reprezentate de situaţia în care nu există presiuni semnificative care să afecteze bilanţul natural al apei şi nivelul apei în lac.

113. Pentru lacurile de acumulare, condiţiile de referinţă pentru toate elementele ce caracterizează această categorie de corpuri de apă vor corespunde parametrilor de proiectare în regim normal de exploatare la prima umplere a lacului la nivelul normal de retenţie. Valorile parametrilor hidrologici şi morfologici ce corespund regimului normal de exploatare reprezintă valori de referinţă faţă de care se va analiza gradul de îndepărtare/alterare a caracteristicilor hidromorfologice pentru lacurile de acumulare.

114. Elemente hidromorfologice şi indicii utilizaţi pentru evaluarea stării/potenţialului ecologic pentru râuri şi lacuri sunt prezentaţi în tabelele 1 şi 2 din anexa nr.13.

115. Criteriile care trebuie utilizate pentru analiza presiunilor pentru selectarea siturilor de referinţă pentru elementele de calitate biologică pentru râuri şi lacuri sunt prezentate în tabelele 3 şi 4 din anexa nr.13. Această abordare poate să nu fie potrivită pentru toate tipurile de corpuri de apă de suprafaţă şi pentru toate presiunile. Anumite presiuni pot induce nevoi specifice pentru evaluarea stării ecologice, iar alegerea parametrilor poate necesita ajustare, în funcţie de tipul de corp de apă de suprafaţă şi de sistemele de monitorizare existente.

116. Condiţiile de referinţă pentru poluanţii sintetici specifici necesită să aibă concentraţii apropiate de zero sau cel puţin sub limitele de detecţie a celor mai avansate tehnici analitice de uz general.

117. Condiţiile de referinţă pentru poluanţii specifici nesintetici necesită să aibă concentraţii rămase în limitele intervalului asociat în mod normal cu condiţii neperturbate, valori de fond.

X. PREZENTAREA REZULTATELOR MONITORIZĂRII ŞI CLASIFICAREA

STĂRII ECOLOGICE ŞI A POTENŢIALULUI ECOLOGIC

118. Pentru categoriile de ape de suprafaţă, clasificarea stării ecologice a corpurilor de apă este reprezentată de cea mai mică valoare a rezultatelor monitorizării biologice şi fizico-chimice pentru elementele de calitate relevante clasificate în conformitate cu prima coloană a tabelului de mai jos.

119. Rezultatele vor fi prezentate pe o hartă, pentru fiecare district al bazinului hidrografic, ilustrând clasificarea stării ecologice pentru fiecare corp de apă, cu ajutorul culorilor indicate în a doua coloană a tabelului de mai jos, reprezentând clasificarea stării ecologice a corpului de apă:

120. Pentru corpurile de apă puternic modificate sau artificiale, clasificarea stării ecologice pentru corpul de apă respectiv este reprezentată de cea mai mică valoare a rezultatelor, obţinute ca rezultat al monitorizării biologice şi fizico-chimice pentru elementele de calitate relevante, clasificate în conformitate cu prima coloană a tabelului din pct.121.

121. Rezultatele trebuie prezentate pe o hartă pentru fiecare district al bazinului hidrografic, ilustrând clasificarea stării ecologice pentru fiecare corp de apă, cu ajutorul culorilor indicate în a doua coloană a tabelului de mai jos, pentru corpurile de apă artificiale, şi a culorilor indicate în a treia coloană a tabelului de mai jos, pentru corpurile de apă puternic modificate:

122. Printr-un punct negru pe hartă, trebuie, de asemenea, să se indice acele corpuri de apă unde nerealizarea stării bune sau a potenţialului ecologic bun este determinată de nerespectarea uneia sau mai multor valori standard de calitate a apei şi mediului acvatic, care au fost stabilite pentru acel corp de apă, în ceea ce priveşte poluanţii specifici sintetici şi nesintetici.

123. Dacă un corp de apă se conformează cu toate valorile standard de calitate a apei şi mediului acvatic, stabilite prin reglementările specifice, acesta trebuie să fie înregistrat ca atingând starea chimică bună. În caz contrar, corpul de apă trebuie să fie înregistrat ca neîndeplinind starea chimică bună.

124. Pentru ilustrarea stării chimice a fiecărui corp de apă trebuie realizată o hartă pentru fiecare district al bazinului hidrografic, utilizându-se coduri de culori în conformitate cu coloana a doua a tabelului de mai jos, stabilite pentru reflectarea clasificării stării chimice a corpului de apă.

125. Rezultatele evaluării, clasificării şi gestionării calităţii ecologice a corpurilor de apă de suprafaţă, artificiale şi puternic modificare, care este parte a programelor de monitorizare a stării apelor de suprafaţă în conformitate prevederile art.13 alin.(1²) lit.a) din Legea apelor nr.272/2011, se include în cadrul planurilor de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.