BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins
Acte judiciare

Decizie nr.100 din 04.06.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.231g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 13/3 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.483 din 29 martie 2008 (prelungirea contractului de locaţiune)

Tipul documentului
Acte judiciare
Data adoptării
04.06.2026

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.231g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a

punctului 133 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor

neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.483 din 29 martie 2008

(prelungirea contractului de locaţiune)

nr. 100  din  04.06.2026

 (în vigoare 04.06.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 284-287 art.116 din 30.06.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Emilia Cazacu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 noiembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 iunie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 133 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.483 din 29 martie 2008, ridicată de dna avocat stagiar Evelina Sandu (Grăchilă), în interesele SRL "Pema-Familia", parte în dosarul nr.2c-451/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Veaceslav Martînenco, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de către autorul excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează.

4. SRL "Pema-Familia" este o companie care îşi desfăşura activitatea economică într-o încăpere din municipiul Chişinău, pe baza unui contract de locaţiune.

5. La expirarea termenului contractului de locaţiune, Pema-Familia a solicitat prelungirea contractului. Locatorul ar fi refuzat prelungirea contractului de locaţiune.

6. La 7 martie 2025, Pema-Familia a iniţiat o acţiune civilă în instanţa de judecată, solicitând prelungirea în condiţii prioritare a contractului de locaţiune.

7. La 6 octombrie 2025, reprezentantul Pema-Familia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a punctului 133 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.483 din 29 martie 2008.

8. Printr-o încheiere din 28 octombrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi niciun alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 126

Economia

"(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

d) stimularea cercetărilor ştiinţifice;

e) exploatarea raţională a pământului şi a celorlalte resurse naturale, în concordanţă cu interesele naţionale;

f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;

h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice."

10. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 1280

Prelungirea contractului de locaţiune

"(1) Dacă raporturile contractuale continuă în mod tacit după expirarea termenului locaţiunii, acesta se consideră prelungit pe un termen nedeterminat.

(2) La expirarea termenului locaţiunii, locatarul are dreptul prioritar la încheierea contractului pe un nou termen dacă:

a) şi-a onorat anterior obligaţiile contractuale;

b) bunul se dă în locaţiune pe un nou termen;

c) este de acord cu noile condiţii contractuale stabilite de locator.

[…]"

Articolul 1285

Soarta îmbunătăţirilor bunului închiriat

"(1) La expirarea termenului sau la rezoluţiunea locaţiunii, locatarul are dreptul să separe îmbunătăţirile, efectuate cu permisiunea locatorului, care pot fi separate fără a se deteriora bunul ori să ceară compensarea valorii lor de către locator dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

(2) Locatarul are dreptul să separe îmbunătăţirile efectuate fără permisiunea locatorului dacă pot fi separate fără a se deteriora bunul şi dacă locatorul refuză să compenseze valoarea lor. În cazul în care îmbunătăţirile efectuate fără permisiunea locatorului nu pot fi separate fără a se deteriora bunul, ele devin proprietate a locatorului.

(3) La cererea locatorului, construcţiile neautorizate de el urmează a fi demolate de către locatar sau pe contul lui."

11. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.483 din 29 martie 2008, sunt următoarele:

"133. În cazul în care, la expirarea termenului contractului de locaţiune, locatarul îşi exprimă intenţia de a lua în locaţiune pentru un nou termen bunurile închiriate anterior, contractul de locaţiune poate fi încheiat prin negocieri directe cu acelaşi locatar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

1) locatarul şi-a onorat anterior obligaţiile contractuale;

2) bunul se dă în locaţiune pe un nou termen;

3) locatarul este de acord cu noile condiţii contractuale stabilite de către locator."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei susţine că norma contestată nu prevede un mecanism care să garanteze prelungirea contractului de locaţiune, atunci când un bun imobil este utilizat de un agent economic pentru o perioadă îndelungată. Autorul afirmă că, deşi întruneşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi prelungit contractul de locaţiune, formularea "poate fi încheiat" îi oferă locatorului o marjă discreţionară excesivă la luarea deciziei de prelungire a contractului, fapt care ar permite favorizarea anumitor agenţi economici în defavoarea altora.

13. În opinia autorului, în lipsa unui mecanism care să garanteze prelungirea contractului de locaţiune, norma contestată generează incertitudine juridică şi afectează drepturile economice ale locatarului, a cărui activitate depinde de voinţa unilaterală a autorităţii publice, şi poate afecta rentabilitatea investiţiilor efectuate.

14. Autorul excepţiei consideră că omisiunea în cauză contravine articolelor 7, 9, 46 54, 126 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr.483 din 29 martie 2008, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, Curtea reiterează că este competentă să verifice constituţionalitatea hotărârilor de Guvern dacă criticile de neconstituţionalitate se raportează la prevederi constituţionale (a se vedea HCC nr.6 din 28 februarie 2023, § 25).

17. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces şi este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă punctul 133 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.483 din 29 martie 2008, care nu a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă cu privire la prelungirea, în condiţii prioritare, a contractului de locaţiune. Curtea admite că prevederea contestată ar putea fi aplicată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Curtea reţine că autorul excepţiei a invocat articolele 7 (Constituţia, Legea Supremă), 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 126 (economia) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolele 7 şi 9 din Constituţie au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot constitui repere individuale şi separate şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor cu alte dispoziţii din Constituţie (DCC nr.17 din 21 martie 2024, § 23). Referitor la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea subliniază că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să argumenteze existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr.124 din 2 septembrie 2025, § 20).

22. Referitor la articolul 126 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a motivat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor legale criticate cu prevederea constituţională menţionată. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.52 din 19 aprilie 2022, § 25; DCC nr.82 din 17 iunie 2022, § 27-28).

23. Curtea reiterează că articolele 46 şi 127 din Constituţie stabilesc obligaţia statului şi a celorlalţi titulari ai puterii publice de a respecta proprietatea şi de a se abţine de la orice acţiune ce ar aduce atingere acestui drept. Câmpul de aplicare al acestor articole este acelaşi cu câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană (DCC nr.7 din 20 ianuarie 2022, § 30).

24. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, articolul 1 din Protocolul nr.1 este aplicabil doar în cazul bunurilor existente ale unei persoane şi nu garantează dreptul de a dobândi bunuri. Pentru ca un "bun" care constă într-o "aşteptare legitimă" să fie recunoscut, trebuie să existe o bază juridică naţională care să genereze un interes patrimonial (Béláné Nagy v. Ungaria [MC], 13 decembrie 2016, § 79).

25. Având în vedere obligaţia constituţională de a reglementa prin lege administrarea proprietăţii publice şi a crea o economie de piaţă, concurenţială, în care, plenipotenţiar, sunt atrenate proprietatea privată şi proprietatea publică (a se vedea articolul 126 alin.(2) lit.a) din Constituţie), Parlamentul, în scopul de a ordona exerciţiul dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate publică, a adoptat mai multe legi, printre care şi Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice. Această lege, inter alia, prevede că "administrarea proprietăţii publice se efectuează în conformitate cu principiile eficienţei, legalităţii şi transparenţei", în scopul "asigurării unui management eficient", "atragerii […] de investiţii" şi "dezvoltării concurenţei în economia naţională" (a se vedea articolul 3 alin.(1) şi (2) din Lege).

26. Prin noţiunea "administrare a proprietăţii publice", legislatorul a prevăzut că aceasta este o "activitate ce ţine de exercitarea [...] dreptului de proprietate al statului şi/sau al unităţilor administrativ-teritoriale" (a se vedea articolul 2 din Lege), care include, printre altele, şi libertatea autorităţii competente de a da bunurile proprietate publică în folosinţă prin încheierea unor contracte de locaţiune (a se vedea articolele 12 şi 17 din Lege) cu alţi participanţi la circuitul civil. În dezvoltarea acestor prevederi şi având în vedere complexitatea eventualelor relaţii juridice, legislatorul a prevăzut că la darea în locaţune a bunurilor proprietate publică părţile trebuie să includă în contractul de locaţiune şi anumite clauze esenţiale precum: a) descrierea obiectului locaţiunii; b) termenul de locaţiune; c) componenţa, cuantumul şi termenul de plată a chiriei şi, după caz, condiţiile şi modul de indexare şi/sau de modificare a cuantumului chiriei; d) modul de restituire a obiectului locaţiunii şi, după caz, condiţiile de prelungire a locaţiunii (a se vedea articolul 17 alin.(4) din Lege).

27. De asemenea, legislatorul a prevăzut că procedura transmiterii în locaţiune a activelor neutilizate se stabileşte de Guvern (articolul 17 alin.(7) din Lege). Guvernul, prin Hotărârea nr.483 din 29 martie 2008, a aprobat Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, care a reglementat într-o anumită măsură şi problema ridicată de autorul sesizării, adică condiţiile de prelungire a contractului de locaţiune a bunurilor proprietate publică (punctul 8). În acest sens, se stabileşte că termenul contractului de locaţiune poate fi prelungit prin negocieri directe cu acelaşi locatar, cu condiţia respectării următoarelor condiţii cumulative: (i) locatarul şi-a onorat anterior obligaţiile contractuale; (ii) bunul se dă în locaţiune pe un nou termen; (iii) locatarul este de acord cu noile condiţii contractuale stabilite de către locator (punctul 133). Negocierile directe pentru selectarea locatarilor bunurilor neutilizate ale întreprinderilor se organizează la propunerea potenţialilor locatari şi se desfăşoară de către comisia de negocieri, instituită prin ordin al administratorului întreprinderii, în a cărei componenţă, în mod obligatoriu, se include reprezentantul autorităţii abilitate (punctul 221).

28. Curtea observă că completarea Regulamentului cu punctul 133, efectuată prin Hotărârea Guvernului nr.46 din 29 ianuarie 2025, a avut ca scop corelarea prevederilor Regulamentului cu articolul 1280 alin.(2) din Codul civil, care stabileşte dreptul de preemţiune al locatarului la reîncheierea contractului de locaţiune doar dacă sunt întrunite anumite condiţii (a se vedea Nota de fundamentare a proiectului hotărârii de Guvern cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului1).

______________________________

1 https://gov.md/sites/default/files/media/documents/sedinte-de-guvern/2025-07/nu-790-app-2024.pdf

29. Din analiza prevederilor contestate, Curtea observă că legea nu le garantează locatarilor un drept de prelungire automată a contractului de locaţiune şi nici nu generează o "aşteptare legitimă" în acest sens. Prelungirea contractului de locaţiune depinde, pe de o parte, de voinţa proprietarului de a da bunul în locaţiune pe un nou termen şi, pe de altă parte, de respectarea de către locatar a obligaţiilor contractuale anterioare şi de acceptarea noilor condiţii stabilite de locator. Astfel, de vreme ce încheierea contractului de locaţiune depinde de îndeplinirea cumulativă a unor condiţii stabilite de lege, Curtea reţine că nu poate fi dedusă vreo obligaţie a autorităţilor de a reglementa un mecanism de prelungire automată a locaţiunii.

30. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica autorului excepţiei referitoare la afectarea dreptului de proprietate sub aspectul valorificării investiţiilor, de vreme ce legea prevede posibilitatea compensării eventualelor îmbunătăţiri aduse bunului închiriat (a se vedea articolul 1285 din Codul civil).

31. Curtea observă că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul excepţiei îi solicită Curţii să analizeze dacă textul "poate fi încheiat" din norma contestată le permite autorităţilor abilitate să refuze prelungirea contractului de locaţiune cu acelaşi locatar dacă nu se mai doreşte darea în locaţiune a bunului.

32. Sub acest aspect, Curtea reiterează că aspectele legate de aplicarea legii în situaţii concrete excedează controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr.20 din 17 februarie 2022, § 31).

33. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alin.(2) şi (3) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 133 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.483 din 29 martie 2008, ridicată de dna avocat stagiar Evelina Sandu (Grăchilă), în interesele SRL "Pema-Familia", parte în dosarul nr.2c-451/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.