Decizie nr.114 din 06.07.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.95g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 76 alin.(2) şi 108 alin.(1) din Codul familiei (omisiunea de a reglementa contribuţia non-monetară drept criteriu pentru stabilirea pensiei de întreţinere a copilului minor sub forma unei sume fixe)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 95g/2026 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din

articolele 76 alin. (2) şi 108 alin. (1) din Codul familiei

(omisiunea de a reglementa contribuţia non-monetară

drept criteriu pentru stabilirea pensiei de întreţinere

a copilului minor sub forma unei sume fixe)

nr. 114  din  06.07.2026

 (în vigoare 06.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 330-333 art. 131 din 23.07.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Valeria Bejenari, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 5 mai 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 iulie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor texte din Codul familiei:

- "cu respectarea prevederilor art.108" din articolul 76 alin.(2);

- "constituie cel puţin 50%" din articolul 108 alin.(1), din perspectiva omisiunii legislative de a reglementa contribuţia non-monetară drept criteriu pentru stabilirea, de către instanţa de judecată, a pensiei de întreţinere a copilului minor într-o sumă bănească fixă, ridicată din oficiu de dna judecătoare Marina Rusu, în dosarul nr.2-23149/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de judecătoarea de caz, care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost prezentate de autoarea excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cauza civilă iniţiată de dna avocat Iuliana Pascal, în interesele unei doamne, împotriva soţului, pentru desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor, precum şi pentru compensarea cheltuielilor de judecată.

5. În procesul examinării cauzei, dna judecătoare Marina Rusu a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din Codul familiei menţionate mai sus.

6. La 15 aprilie 2026, judecătoarea a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"[…]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 48

"(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sunt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor."

8. Prevederile relevante ale Codului familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000, sunt următoarele:

Articolul 76

Încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor într-o sumă bănească fixă

"(1) În cazurile când părintele care datorează întreţinere copilului său are un salariu şi/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primeşte salariu şi/sau alte venituri, total sau parţial, în natură, ori nu are un salariu şi/sau alte venituri, precum şi în alte cazuri când, din anumite motive, încasarea pensiei de întreţinere, sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanţial interesele uneia dintre părţi, instanţa judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreţinere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă şi sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri conform art.75.

(2) Cuantumul sumei băneşti fixe încasate în conformitate cu alin.(1) se determină de instanţa judecătorească, ţinându-se cont de starea materială şi familială a părţilor, de alte circumstanţe importante, cu respectarea prevederilor art.108 şi păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului."

Articolul 108

Cuantumul pensiei de întreţinere stabilite

într-o sumă bănească fixă

"(1) Cuantumul pensiei de întreţinere stabilite de instanţa judecătorească într-o sumă bănească fixă constituie cel puţin 50% din valoarea mediei anuale a minimului de existenţă calculată pentru categoria de populaţie corespunzătoare pentru anul precedent de către Biroul National de Statistică.

(2) Cuantumul pensiei de întreţinere prevăzute la alin.(1) se ajustează anual, începând cu luna aprilie, în funcţie de creşterea procentuală a valorii mediei anuale a minimului de existenţă calculate de Biroul Naţional de Statistică, fără a fi necesară pronunţarea unei noi hotărâri în acest sens. În cazul în care debitorul are restanţe la plata pensiei de întreţinere, plata se face conform valorii minimului de existenţă aplicabile la momentul efectuării acesteia.

(3) Sarcina ajustării anuale a cuantumului pensiei de întreţinere în funcţie de creşterea procentuală a valorii mediei anuale a minimului de existenţă calculate de Biroul Naţional de Statistică îi revine debitorului întreţinerii.

(4) Hotărârea instanţei judecătoreşti prin care s-a stabilit pensia de întreţinere într-o sumă bănească fixă reprezintă un titlu executoriu. În cazul în care debitorul întreţinerii nu efectuează plata pensiei în cuantumul stabilit, creditorul se poate adresa executorului judecătoresc în a cărui rază teritorială se află domiciliul debitorului întreţinerii pentru executarea silită a hotărârii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că textele contestate instituie un cadru imperativ de determinare a pensiei de întreţinere stabilite într-o sumă bănească fixă. Astfel, articolul 76 alin.(2) din Codul familiei impune stabilirea pensiei fixe "cu respectarea prevederilor art.108", iar articolul 108 alin.(1) din Codul familiei prevede un prag minim imperativ de "cel puţin 50%" din valoarea mediei anuale a minimului de existenţă. Prin urmare, instanţa de judecată este obligată să aplice un prag minim rigid la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere într-o sumă bănească fixă.

10. De asemenea, autoarea afirmă că legislaţia familiei nu reglementează contribuţia non-monetară la întreţinerea copilului (cum ar fi îngrijirea şi educarea acestuia) ca formă distinctă de participare la întreţinere şi nici nu stabileşte criterii obligatorii pentru recunoaşterea şi evaluarea unei asemenea contribuţii în vederea repartizării sarcinii totale de întreţinere între părinţi. În opinia autoarei, omisiunea reglementării contribuţiei non-monetare ar contraveni obligaţiei constituţionale a părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, precum şi principiului interesului superior al copilului. În acest caz, autoarea susţine că instanţa de judecată nu dispune de repere legale pentru integrarea contribuţiei non-monetare la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere într-o sumă bănească fixă.

11. Într-o altă ordine de idei, autoarea menţionează că o asemenea construcţie normativă poate conduce la un rezultat disproporţionat. Părintele în grija căruia rămâne copilul suportă atât cheltuielile directe legate de întreţinerea copilului, cât şi efortul cotidian de îngrijire şi de educare a acestuia. În aceste condiţii, lipsa unei reglementări privind contribuţia non-monetară ar genera o discriminare indirectă faţă de femei, care, în majoritatea cazurilor, reprezintă părintele în grija căruia rămâne copilul.

12. În concluzie, autoarea excepţiei invocă incidenţa articolelor 1, 16, 23, 48 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul familiei, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de judecătorul care examinează cauza. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiecte ale excepţiei de neconstituţionalitate sunt textul "cu respectarea prevederilor art.108" din articolul 76 alin.(2) şi textul "constituie cel puţin 50%" din articolul 108 alin.(1) din Codul familiei. În acest sens, Curtea reţine că textele contestate nu au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor avansate de autoare.

17. O condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate este şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei.

18. Din sesizare şi din încheierea instanţei rezultă că pe rolul Judecătoriei Chişinău se află o cauză civilă privind desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin urmare, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este aplicabilitatea unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie.

20. Autoarea excepţiei susţine că normele contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 48 (familia) din Constituţie.

21. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care se referă la principiul preeminenţei dreptului, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că acest articol are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate reprezenta un reper individual şi separat şi poate fi invocat, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.17 din 21 martie 2024, § 23).

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolele 16 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.7 din 10 iunie 2025, § 68).

23. La fel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă se afectează un drept constituţional fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35). Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

24. Articolul 48 din Constituţie prevede că familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. Normele constituţionale stabilesc, inter alia, obligaţia părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. Aşadar, Curtea notează că articolul 48 din Constituţie instituie obligaţia pozitivă a statului de a reglementa un cadru normativ pentru protecţia familiei, precum şi pentru garantarea drepturilor copilului.

25. Parlamentul dispune de o marjă discreţionară largă la elaborarea politicilor naţionale în domeniul familiei. Acesta poate institui proceduri, condiţii, mecanisme de protecţie, categorii de prestaţii sociale şi modalităţi de executare a obligaţiilor, având ca repere fundamentale protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

26. În vederea respectării principiilor enunţate la articolul 48 alin.(2) din Constituţie, legislatorul naţional a stabilit că răspunderea pentru creşterea copilului şi pentru asigurarea dezvoltării acestuia le revine în primul rând părinţilor sau, după caz, reprezentanţilor legali/responsabililor legali ai acestuia. Ambii părinţi au o răspundere comună pentru creşterea, educarea şi întreţinerea copilului (a se vedea articolul 8 alin.(2) din Legea privind drepturile copilului).

27. Prin articolul 74 din Codul familiei, Parlamentul a reglementat obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă care au nevoie de sprijin material. În concepţia Codului, modul de plată a pensiei de întreţinere se determină: (i) în baza unui contract încheiat între părinţi sau între părinţi şi copilul major inapt de muncă; (ii) pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinţi, a tutorelui copilului sau a autorităţii tutelare teritoriale, dacă lipseşte un asemenea contract şi părinţii nu participă la întreţinerea copiilor (a se vedea articolul 74 alineatele (1), (2) şi (3) din Cod).

28. Astfel, articolul 75 din Codul familiei reglementează un mecanism de stabilire a cuantumului pensiei de întreţinere pentru copilul minor, care se încasează sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri ale părinţilor.

29. Totodată, Parlamentul a reglementat în mod separat alte două mecanisme de stabilire a pensiei de întreţinere: într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă şi sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri conform art.75 (a se vedea articolul 76 alin.(1) din Codul familiei).

30. Referitor la critica de neconstituţionalitate a textului "cu respectarea prevederilor art.108" din articolul 76 alin.(2) din Codul familiei, Curtea reţine că acest text reprezintă o normă de trimitere. Această modalitate de formulare a normelor juridice prin trimitere la alte norme juridice reprezintă o tehnică legislativă folosită frecvent (a se vedea, spre exemplu, şi textele "cu respectarea prevederilor art.108" din articolele 78 alin.(2), 80 alin.(3), 84, 91 alin.(2) din Codul familiei).

31. În acest context, Curtea reiterează că o prevedere legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.138 din 29 septembrie 2022, § 33).

32. De asemenea, Curtea observă că articolul 76 alin.(2) din Codul familiei stabileşte criteriile cumulative pe care instanţa de judecată trebuie să le aibă în vedere la determinarea cuantumului sumei băneşti fixe care urmează a fi încasată: (i) starea materială şi familială a părţilor; (ii) alte circumstanţe importante; (iii) respectarea prevederilor articolului 108 din Codul familiei; (iv) păstrarea, dacă este posibil, a nivelului anterior de asigurare materială a copilului.

33. Astfel, la soluţionarea pretenţiei despre stabilirea pensiei de întreţinere într-o sumă fixă, instanţa de judecată are competenţa de a aprecia, în mod concret, existenţa altor circumstanţe importante ale cauzei şi, în funcţie de acestea, să determine cuantumul pensiei încasate pentru copilul minor.

34. Referitor la textul "constituie cel puţin 50%" din articolul 108 alin.(1) din Codul familiei, Curtea reţine că prevederile respective au fost introduse de Parlament prin adoptarea Legii nr.89 din 30 aprilie 2025, în vigoare din 20 iunie 2025. În nota de fundamentare la acest proiect¹, Guvernul a menţionat că "proiectul vine să instituie un mecanism de revalorizare de drept a pensiei de întreţinere stabilită într-o sumă bănească fixă care nu poate fi mai mică decât 50% din cuantumul mediei anuale pe ţară a minimului de existenţă atribuit categoriei de populaţie corespunzătoare creditorului întreţinerii, stabilit de către Biroul Naţional de Statistică" (a se vedea compartimentul 3 din nota de fundamentare, pagina 6).

^{___________________________________}

¹ https://www.parlament.md/preview?id=202bba10-74bd-483e-8d6b-a2961676bbc7&url =

https://ep-sp.parlament.md/materials/638780184098600725/Documents/20250320090611.pdf&method=GetDocumentContent

35. Norma de la articolul 108 alin.(1) din Codul familiei prevede că cuantumul pensiei de întreţinere stabilite de instanţa judecătorească într-o sumă bănească fixă constituie cel puţin 50% din valoarea mediei anuale a minimului de existenţă calculată pentru categoria de populaţie corespunzătoare pentru anul precedent de către Biroul Naţional de Statistică. Totodată, acest cuantum se ajustează anual, începând cu luna aprilie, în funcţie de creşterea procentuală a valorii mediei anuale a minimului de existenţă calculate de Biroul Naţional de Statistică, fără a fi necesară pronunţarea unei noi hotărâri în acest sens (a se vedea articolul 108 alin.(2) din Cod).

36. În acest sens, Curtea observă că Parlamentul a stabilit un prag minim al cuantumului pensiei de întreţinere de "cel puţin 50% din valoarea mediei anuale a minimului de existenţă". Astfel, Curtea reţine că articolul 108 alin.(1) din Codul familiei nu stabileşte o limită maximă a cuantumului pensiei de întreţinere. Prevăzând doar limita minimă a cuantumului pensiei de întreţinere de "cel puţin 50%" fără a prevedea şi o limită maximă, Parlamentul i-a acordat instanţei o marjă de apreciere la stabilirea acestui cuantum, astfel încât acesta să reflecte repartizarea reală a obligaţiei de întreţinere între părinţi, în funcţie de interesul superior al copilului şi criteriile prevăzute de articolul 76 alin.(2) din Codul familiei.

37. Din această perspectivă, Curtea nu poate identifica în ce măsură textul contestat limitează marja de apreciere a instanţei de judecată în sensul invocat de autoarea excepţiei, de vreme ce nu impune interdicţii în acest sens.

38. Având în vedere modul în care Parlamentul a conceput mecanismul de calcul al cuantumului pensiei de întreţinere într-o sumă bănească fixă, Curtea observă că dispoziţiile contestate oferă un nivel minim de asigurare materială. De asemenea, legea garantează, inter alia, interesul superior al copilului de a beneficia de întreţinere adecvată din partea părinţilor, în corespundere cu principiile consacrate la articolul 48 alin.(2) din Constituţie.

39. Referitor la critica autoarei privind pretinsa omisiune legislativă, Curtea constată că lipsa unor reglementări exprese în legislaţia familiei referitoare la contribuţia non-monetară nu poate reclama o problemă de constituţionalitate atât timp cât cadrul normativ în vigoare conţine prevederi care îi permit instanţei de judecată să aibă în vedere atât starea materială şi familială a părinţilor la stabilirea pensiei de întreţinere în sumă fixă, cât şi alte circumstanţe individuale importante pentru soluţionarea justă a cauzei.

40. În subsidiar, Curtea reaminteşte că nu analizează cazuri concrete şi chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituţionalităţii legii contestate (a se vedea DCC nr.181 din 14 decembrie 2023, § 26; DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 24). De altfel, chestiunile legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 22; DCC nr.183 din 11 decembrie 2025, § 37).

41. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 16 şi 23 din Constituţie nu sunt incidente.

42. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) literele d) şi f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor texte din Codul familiei:

- "cu respectarea prevederilor art.108" din articolul 76 alin.(2);

- "constituie cel puţin 50%" din articolul 108 alin.(1), din perspectiva omisiunii legislative de a reglementa contribuţia non-monetară drept criteriu pentru stabilirea, de către instanţa de judecată, a pensiei de întreţinere a copilului minor într-o sumă bănească fixă, ridicată din oficiu de dna judecătoare Marina Rusu, în dosarul nr.2-23149/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.