Decizie nr.125 din 30.07.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.36g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 392 alin.(2) lit.a) din Codul civil (termenul special de prescripţie aplicabil acţiunilor privind drepturile reale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate  a  sesizării  nr. 36g/2026  privind  excepţia  de

neconstituţionalitate a articolului 392 alin.(2) lit.a) din Codul civil

(termenul special de prescripţie aplicabil acţiunilor

privind drepturile reale)

nr. 125  din  30.07.2026

 (în vigoare 30.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 456-459 art. 145 din 17.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Maria Sorici, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 martie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 30 iulie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 392 alin.(2) lit.a) din Codul civil, ridicată de dl Dumitru Tărăburcă, parte în dosarul nr.2-10543/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Olga Boţan de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 21 aprilie 2009, SRL "Topia Solutions", în calitate de împrumutător, şi dl Dumitru Tărăburcă, în calitate de împrumutat, au încheiat un contract de împrumut. Împrumutul a fost garantat printr-un contract de ipotecă încheiat la aceeaşi dată.

4. La 3 ianuarie 2020, dl Dumitru Tărăburcă a chemat în judecată Topia Solutions şi a solicitat stingerea datoriei şi radierea unei ipoteci. La rândul său, Topia Solutions a formulat o acţiune reconvenţională şi a solicitat încasarea forţată de la Dumitru Tărăburcă a creanţei formate în baza contractului de împrumut.

5. Printr-o hotărâre din 9 decembrie 2021, Judecătoria Chişinău a respins integral acţiunea principală şi parţial acţiunea reconvenţională. Hotărârea a fost contestată cu apel.

6. Printr-o decizie din 8 februarie 2023, Curtea de Apel Chişinău a casat hotărârea primei instanţe şi a dispus rejudecarea cauzei.

7. În cadrul rejudecării cauzei, Topia Solutions şi-a modificat obiectul acţiunii reconvenţionale.

8. În şedinţa de judecată din 5 februarie 2025, dl Dumitru Tărăburcă a ridicat excepţia de tardivitate a acţiunii reconvenţionale.

9. În cadrul examinării cauzei, dl Dumitru Tărăburcă a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 392 alin.(2) lit.a) din Codul civil.

10. Printr-o încheiere din 19 februarie 2026, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 392 alin.(2) lit.a) din Codul civil şi a trimis sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

12. Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 392

Termenele speciale de prescripţie extinctivă

" […]

(2) Se prescriu în termen de 10 ani acţiunile privind:

a) drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie;

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că termenul de prescripţie de 10 ani, stabilit de norma contestată, este excesiv de îndelungat şi poate restrânge în mod nejustificat accesul la justiţie şi dreptul la apărare, în special în contextul litigiului în care obligaţiile contractuale ar fi fost deja executate.

14. Totodată, autorul consideră că norma contestată îi afectează dreptul de proprietate, deoarece le permite creditorilor să facă abuz de drepturile lor cu privire la recuperarea creanţelor de la debitor prin posibilitatea de a pretinde sume, dobânzi şi penalităţi peste limitele rezonabile ale prescripţiei, ceea ce ar reprezenta o ingerinţă disproporţionată. În opinia sa, prevederea contestată nu respectă exigenţele proporţionalităţii şi securităţii juridice prevăzute de Constituţie.

15. Prin urmare, autorul excepţiei afirmă că norma contestată încalcă articolele 20, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 392 alin.(2) lit.a) din Codul civil. Curtea observă că norma contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect: (i) o cerere iniţială de radiere a dreptului de ipotecă asupra unui imobil; (ii) o cerere reconvenţională privind executarea obligaţiilor garantate prin ipotecă; (iii) o cerere de ridicare a unei excepţii de tardivitate. Curtea reţine că prevederile contestate se referă la un termen de prescripţie aplicabil drepturilor reale şi, prin urmare, instanţa le-ar putea aplica la soluţionarea cauzei.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca o excepţie de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor excepţiei, dacă prevederea contestată reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.55 din 26 martie 2026, §15).

22. Autorul excepţiei susţine că norma contestată contravine articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul de proprietate) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolul 54 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.62 din 2 aprilie 2026, § 21).

24. Cu privire la incidenţa articolelor 20, 26 şi 46 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei îşi exprimă critica faţă de termenul de prescripţie de 10 ani aplicabil acţiunilor de apărare a drepturilor reale, susţinând, în esenţă, că acesta ar afecta dreptul la apărare şi ar putea conduce la restrângerea arbitrară a accesului liber la justiţie, deoarece aplicarea acestuia ar genera o situaţie de insecuritate juridică. De asemenea, autorul afirmă că termenul de 10 ani ar afecta dreptul de proprietate, întrucât ar fi excesiv de lung şi ar permite creditorilor să valorifice creanţe împotriva debitorilor, inclusiv în situaţia în care obligaţiile ar fi fost deja executate sau stinse într-un alt mod.

25. Curtea observă că articolul 392 alin.(2) lit.a) din Codul civil stabileşte termenul de prescripţie de 10 ani aplicabil acţiunilor privind drepturile reale care nu sunt declarate imprescriptibile şi care nu sunt supuse unui alt termen de prescripţie. Norma contestată face parte din reglementarea generală a prescripţiei extinctive şi are ca finalitate stabilirea limitelor temporale pentru valorificarea pe cale judiciară a unor categorii de drepturi civile.

26. În acest sens, Curtea reţine că reglementarea instituţiei prescripţiei, inclusiv stabilirea termenelor de prescripţie, ţine de marja de apreciere a legislatorului. Reglementarea instituţiei prescripţiei derivă din atribuţia Parlamentului de a reglementa, prin lege organică, regimul juridic general al proprietăţii, prevăzută de articolul 72 alin.(3) lit.i) din Constituţie, care îi permite să stabilească condiţiile de exercitare a drepturilor civile şi modalităţile de valorificare a acestora în justiţie. Stabilirea unor asemenea termene urmăreşte asigurarea securităţii raporturilor juridice şi a bunei administrări a justiţiei şi nu poate fi privită, prin ea însăşi, ca o ingerinţă contrară Constituţiei, atât timp cât nu afectează substanţa dreptului garantat (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.183 din 20 decembrie 2022, §§ 22-23; DCC nr.49 din 25 mai 2020, §§ 33-34). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că reglementarea termenelor de prescripţie constituie un mecanism juridic legitim, conceput să asigure securitatea raporturilor juridice şi buna administrare a justiţiei, statele beneficiind de o largă marjă de apreciere în stabilirea acestora (a se vedea Jann-Zwicker şi Jann v. Elveţia, 13 februarie 2024, §§ 67 şi 70).

27. Totodată, Curtea reţine că diferenţierea regimului juridic al prescripţiei în funcţie de natura dreptului subiectiv ocrotit reprezintă o opţiune a legislatorului, justificată de necesitatea asigurării securităţii raporturilor juridice şi a stabilităţii circuitului civil. În materia drepturilor reale, caracterizate printr-o existenţă de durată şi opozabilitate erga omnes, instituirea unor termene de prescripţie mai extinse urmăreşte menţinerea clarităţii şi stabilităţii raporturilor juridice patrimoniale.

28. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că o excepţie de neconstituţionalitate trebuie să întrunească trei elemente esenţiale: (i) textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii (prevederea legală), (ii) textul de referinţă pretins a fi încălcat (prevederea constituţională) şi (iii) motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate dintre cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat (a se vedea DCC nr.32 din 5 martie 2026, § 20; DCC nr.43 din 8 aprilie 2025, § 28).

29. În acest context, Curtea observă că argumentele autorului excepţiei se rezumă la exprimarea dezacordului cu durata termenului de prescripţie prevăzut de lege şi cu efectele aplicării acestuia în litigiul său concret, fără a demonstra în ce constă pretinsa contradicţie dintre dispoziţiile contestate şi normele constituţionale invocate. Astfel, Curtea reiterează că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale, precum şi citarea unor considerente desprinse din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sau a Curţii Constituţionale, în absenţa unei argumentări proprii privind contradicţia dintre prevederea contestată şi Constituţie, nu poate fi calificată drept o critică veritabilă de neconstituţionalitate. Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că examinarea unei asemenea excepţii ar presupune formularea din oficiu a criticilor de neconstituţionalitate, ceea ce ar conduce la substituirea autorului excepţiei în procesul de argumentare (a se vedea DCC nr.56 din 26 martie 2026, § 19).

30. Mai mult, Curtea observă că autorul excepţiei formulează critici referitoare la aplicarea în timp a normelor de drept civil şi îşi exprimă, în esenţă, insatisfacţia faţă de prevederile în vigoare ale Codului civil în raport cu reglementările anterioare incidente raportului juridic dedus judecăţii. Astfel, autorul pune în discuţie oportunitatea instituirii unui termen de prescripţie şi efectele aplicării în timp a normelor de drept civil. În acest context, Curtea reţine că Codul civil conţine norme privind aplicarea în timp a dispoziţiilor legale şi reguli tranzitorii referitoare la raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi (articolul 7 alin.(6) din Codul civil).

31. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă revine, prin definiţie, instanţelor judecătoreşti (a se vedea DCC nr.5 din 23 ianuarie 2025, § 30).

32. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37, 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 392 alin.(2) lit.a) din Codul civil, ridicată de dl Dumitru Tărăburcă, parte în dosarul nr.2-10543/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.