Decizie nr.158 din 22.11.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.163g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 1389 alin.(1) din Codul civil (în redactarea de până la 1 martie 2019) (îmbogăţirea fără justă cauză)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.163g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 1389 alin.(1) din Codul civil

 (în redactarea de până la 1 martie 2019)

(îmbogăţirea fără justă cauză)

nr. 158  din  22.11.2022

 (în vigoare 22.11.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 385-391 art.190 din 02.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dl Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 octombrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 noiembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 1389 alin.(1) din Codul civil (în redactarea de până la 1 martie 2019), ridicată de dl Nicolai Galici, parte în dosarul nr.2ra-141/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea Supremă de Justiţie, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 14 decembrie 2013, între dl Nicolai Galici, în calitate de locator, şi dl Ion Macovei, în calitate de locatar, a fost încheiat un contract de locaţiune cu titlu gratuit a unei construcţii din mun. Chişinău.

4. La 16 iunie 2014, între dl Nicolai Galici, în calitate de locator, şi dl Ion Macovei, în calitate locatar, a fost încheiat un contract de locaţiune a aceleiaşi construcţii din mun. Chişinău.

5. La 15 septembrie 2014, dl Nicolai Galici a semnat cu dl Ion Macovei un acord de reziliere a contractului de locaţiune din 16 iunie 2014.

6. La 5 decembrie 2016, dl Ion Macovei a formulat o acţiune împotriva dlui Nicolai Galici, susţinând că în timpul locaţiunii a adus îmbunătăţiri construcţiei, şi a solicitat încasarea unor sume de bani pe baza prevederilor referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză.

7. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 24 ianuarie 2020, cerinţele reclamantului au fost respinse.

8. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 iulie 2020, a fost satisfăcută cererea de apel a reclamantului, a fost casată hotărârea instanţei de fond din 24 iunie 2020 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată.

9. Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 7 iulie 2021 a fost admis recursul depus de dl Nicolai Galici şi casată Decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 iulie 2020, cu remiterea cauzei spre rejudecare.

10. La 14 decembrie 2021, rejudecând cauza, Curtea de Apel Chişinău a admis parţial acţiunea.

11. Dl Nicolai Galici a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău. Printr-o încheiere din 13 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiţie a declarat admisibilă cererea de recurs.

12. La 15 iunie 2022, în cadrul procedurii de recurs, dl Nicolai Galici a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 1389 alin.(1) din Codul civil (în redactarea de până la 1 martie 2019), care reglementează dreptul de a cere restituirea prestaţiei în contextul îmbogăţirii fără justă cauză.

13. Printr-o încheiere din 13 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

15. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2003, în redactarea de până la 1 martie 2019, sunt următoarele:

Articolul 1389

Dreptul de a cere restituirea prestaţiei

"(1) Persoana care, fără temei legal sau contractual, a dobândit ceva (acceptant) ca urmare a executării unei prestaţii de către o altă persoană (prestator) sau a realizat în alt mod o economie din contul altuia este obligată să restituie acestei alte persoane ceea ce a primit sau a economisit. Nu este relevant faptul dacă îmbogăţirea fără justă cauză a avut loc ca rezultat al comportamentului uneia dintre părţi, a unui terţ sau ca urmare a unei cauze independente de voinţa lor.

[…]

(3) Pretenţia de restituire este exclusă dacă:

a) prestaţia a corespuns unei obligaţii morale;

b) acceptantul va dovedi că prestatorul ştia despre inexistenţa obligaţiei, dar a executat totuşi prestaţia sau că acesta a prestat în scopuri filantropice şi de binefacere;

c) pretenţia de restituire a celor prestate întru executarea unui contract nul ar contraveni scopului protector al normei care a instituit nulitatea.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

16. Autorul sesizării susţine că norma contestată este neclară şi imprevizibilă. Din acest motiv, formularea normei îi oferă dreptul de a cere restituirea prestaţiei pe baza prevederilor referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză a unei persoane care a acţionat cu rea-credinţă sau prin acţiuni ilegale. În opina autorului, acest fapt contravine principiului general de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpă în susţinerea intereselor sale.

17. În fine, autorul susţine că norma contestată este contrară articolelor 4, 20, 23, 72 şi 115 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, în redactarea anterioară datei de 1 martie 2019, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiecţii cărora li s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 1389 alin.(1) din Codul civil, în redactarea anterioară datei de 1 martie 2019, care reglementează dreptul de a cere restituirea prestaţiei în contextul îmbogăţirii fără justă cauză. Curtea constată că aceste prevederi nu au făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul procedurii de recurs într-o cauză civilă privind încasarea unor sume de bani pe baza prevederilor referitoare la îmbogăţirea nejustificată. Instanţa care a ridicat excepţia a declarat admisibil recursul formulat (a se vedea § 11-13 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica norma contestată la soluţionarea cauzei.

23. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.17 din 20 septembrie 2022, § 23).

24. Curtea observă că autorul sesizării a afirmat incidenţa articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 72 [categorii de legi] şi 115 [instanţele judecătoreşti] din Constituţie.

25. Cu privire la incidenţa articolelor 20, 72 şi 115 din Constituţie, Curtea notează că autorul nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea subliniază că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.90 din 5 iulie 2022, § 20; DCC nr.135 din 27 septembrie 2022, § 26).

26. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că trimiterea la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr.34 din 22 martie 2022, § 27; DCC nr.59 din 19 aprilie 2022, § 17).

27. În consecinţă, nici articolele 4 şi 23 din Constituţie nu sunt incidente, pentru că ele nu au o aplicare de sine stătătoare (a se vedea DCC nr.100 din 20 septembrie 2020, § 25-26).

28. Curtea observă că sub aparenţa unor critici de imprevizibilitate a prevederilor contestate, autorul sesizării întreabă dacă dreptul de a cere restituirea prestaţiei există şi atunci când îmbogăţirea fără justă cauză s-a bazat pe acţiunile ilicite sau cu rea-credinţă ale uneia dintre părţi. De asemenea, autorul se întreabă dacă este sau nu aplicabilă instituţia îmbogăţirii fără justă cauză atunci când relaţiile dintre părţi se întemeiază pe un contract de locaţiune. În acest context, Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa sa, dar îi revin instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.135 din 27 septembrie 2022, § 37).

29. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 1389 alin.(1) din Codul civil (în redactarea de până la 1 martie 2019), ridicată de dl Nicolai Galici, parte în dosarul nr.2ra-141/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.