Decizie nr.60 din 05.06.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.210g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 22 alin.(2) şi 287 alin.(2) din Codul de procedură penală (reluarea urmăririi penale de către judecătorul de instrucţie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.210g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a

unor prevederi din articolele 22 alin.(2) şi 287 alin.(2) din Codul de procedură penală

(reluarea urmăririi penale de către judecătorul de instrucţie)

nr. 60  din  05.06.2025

 (în vigoare 05.06.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 346-349 art. 79 din 04.07.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 25 octombrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 iunie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului "definitivă" din articolul 22 alin.(2) şi a sintagmei "poate fi reluată" din articolul 287 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dnii Ion Gherman, Pavel Gherman şi de dna Ala Gherman, în dosarul nr.10-1924/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Sergiu Ciobanu, judecător de instrucţie de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. La 5 decembrie 2022, dnii Ion Gherman şi Pavel Gherman, SRL "Penomet Grup" şi dna Ala Gherman au formulat o plângere pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală, prin care au solicitat anularea unor ordonanţe de refuz al reluării urmăririi penale şi scoatere de sub urmărire penală.

5. În procesul examinării cauzei, dnii Ion Gherman, Pavel Gherman şi dna Ala Gherman au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului "definitivă" din articolul 22 alin.(2) şi a sintagmei "poate fi reluată" din articolul 287 alin.(2) din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din 9 octombrie 2024, judecătorul cazului a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

[…]"

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

[…]"

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

[…]"

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122-XV din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 22

Dreptul de a nu fi urmărit şi judecat de mai multe ori

"[…]

(2) Hotărârea judecătorească definitivă împiedică pornirea sau continuarea procesului penal în privinţa aceleiaşi persoane pentru aceeaşi faptă, cu excepţia cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea respectivă.

[…]"

Articolul 287

Reluarea urmăririi penale

(1) Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub urmărire şi/sau după clasarea cauzei se dispune prin ordonanţă de către procurorul ierarhic superior dacă se constată că:

1) decizia este afectată de un viciu fundamental;

2) apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei, dar despre care nu avea cunoştinţă organul de urmărire penală şi care sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.

(2) Urmărirea penală poate fi reluată şi de către judecătorul de instrucţie în cazul admiterii, potrivit art.313, a plângerii împotriva ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei şi a plângerii împotriva ordonanţei de menţinere a celei contestate în ordinea controlului ierarhic superior.

[…]."

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire

penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii

"(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plîngerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

[…]

(5) Judecătorul de instrucţie, considerând plângerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale persoanei juridice şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate. Constatând că actele sau acţiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea şi că drepturile sau libertăţile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, judecătorul de instrucţie pronunţă o încheiere despre respingerea plângerii înaintate. Copia de pe încheiere se expediază persoanei care a depus plângerea şi procurorului.

(6) Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă, cu excepţia încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării şi se vor judeca conform art.447 şi 448, în lipsa părţilor."

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorii sesizării susţin că cuvântul "definitivă" din articolul 22 alin.(2) din Codul de procedură penală este lipsit de precizie şi de previzibilitate, fapt care limitează accesul liber la justiţie.

10. Cu privire la sintagma "poate fi reluată" din articolul 287 alin.(2) din Codul de procedură penală, autorii sesizării consideră că aceasta le oferă autorităţilor o marjă discreţionară prea largă. Reluarea urmăririi penale ar trebui să fie obligatorie în cazul în care se constată întrunirea circumstanţelor stabilite de articolul 287 alin.(1) din Cod.

11. În opinia autorilor sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 20 alin.(1) şi (2), 21, 24 alin.(1), 25 alin.(1) şi 26 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dnii Ion Gherman, dl Pavel Gherman şi de dna Ala Gherman, părţi în dosarul nr.10-1924/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana. Astfel, excepţia este formulată de subiecţii abilitaţi cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie cuvântul "definitivă" din articolul 22 alin.(2) şi sintagma "poate fi reluată" din articolul 287 alin.(2) din Codul de procedură penală.

16. Curtea observă că prevederile articolului 287 alin.(2) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, dar prin prisma altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.21 din 9 martie 2017). De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate, din perspectiva altor critici (a se vedea DCC nr.85 din 25 iulie 2024, § 15).

17. Curtea observă că prevederile articolului 22 alin.(2) din Codul de procedură penală nu au făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea împotriva actelor emise de către Procuratura municipiului Chişinău (a se vedea § 4, supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea ţine cont de prevederile contestate la soluţionarea plângerii depuse de către dnii Ion Gherman, Pavel Gherman şi de dna Ala Gherman în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

20. Autorii excepţiei au susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 alin.(1) şi (2) (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 24 alin.(1) (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică), 25 alin.(1) (libertatea individuală şi siguranţa persoanei) şi 26 alin.(1) (dreptul la apărare) din Constituţie.

21. Referitor la articolele 21, 24 alin.(1), 25 alin.(1) şi 26 alin.(1) din Constituţie, Curtea observă că autorii sesizării nu au argumentat în ce mod normele contestate contravin Constituţiei. Simpla trimitere la prevederile constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională i-ar înlocui pe autori la formularea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 19).

22. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorii sesizării consideră că normele contestate afectează, prin imprevizibilitatea acestora, accesul liber la justiţie. Aceştia susţin că, în situaţiile în care există circumstanţe ce impun reluarea urmăririi penale, decizia nu ar trebui să depindă de evaluarea subiectivă a judecătorului de instrucţie, ci să fie reglementată mai strict, pentru a evita arbitrariul şi pentru a asigura garanţiile unui proces echitabil.

23. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar articolul 26 din Constituţie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, este corespondentul articolului 6 § 3 din Convenţie. Astfel, garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil, prevăzute de articolul 20 din Constituţie, şi articolul 6 din Convenţie (a se vedea DCC nr.37 din 25 aprilie 2024, § 22). Dreptul de acces liber la justiţie trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor (HCC nr.8 din 5 aprilie 2019, § 41; HCC nr.20 din 26 septembrie 2024, § 67).

24. Cu titlu preliminar, Curtea menţionează că procedura de soluţionare a plângerilor formulate împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitatea specială de investigaţie este stabilită de articolul 313 din Codul de procedură penală. Această normă prevede termenele de soluţionare a plângerilor, autoritatea responsabilă de examinarea plângerilor şi căile de atac în situaţia în care părţile nu sunt de acord cu soluţia adoptată. În acest context, articolul 287 alin.(2) din Codul de procedură penală prevede că urmărirea penală poate fi reluată şi de către judecătorul de instrucţie în cazul admiterii, potrivit art.313, a plângerii împotriva ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei şi a plângerii împotriva ordonanţei de menţinere a celei contestate în ordinea controlului ierarhic superior.

25. Curtea reţine că sintagma "poate fi reluată" din art.287 alin.(2) din Codul de procedură penală îi oferă judecătorului de instrucţie competenţa de a decide reluarea urmăririi penale doar dacă constată îndeplinirea vreunei condiţii prevăzute de articolul 287 alin.(1) din Cod: (i) decizia este afectată de un viciu fundamental, (ii) şi/sau apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei, dar despre care nu avea cunoştinţă organul de urmărire penală şi care sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.

26. Cu privire la cuvântul "definitivă" din articolul 22 alin.(2) din Codul de procedură penală, Curtea notează că autorii sesizării s-au limitat la simpla afirmaţie că acesta generează obstacole pentru accesul la justiţie, fără să aducă vreun argument care ar demonstra contrarietatea normei contestate cu dispoziţia constituţională invocată.

27. Totodată, Curtea observă că problema abordată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate îşi are sursa în aplicarea legii, nu în neclaritatea acesteia. În acest sens, Curtea reaminteşte că nu analizează cazuri concrete şi chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituţionalităţii legii contestate (a se vedea DCC nr.181 din 14 decembrie 2023, § 26; DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 24). De altfel, chestiunile legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 22).

28. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 alineatele (1) şi (2), 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului "definitivă" din articolul 22 alin.(2) şi a sintagmei "poate fi reluată" din articolul 287 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dnii Ion Gherman, Pavel Gherman şi de dna Ala Gherman, în dosarul nr.10-1924/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.