Decizie nr.68 din 13.06.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.58g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 3 alin.(1) şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti (repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale unor autorităţi)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.58g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolelor 3 alin.(1) şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului  cauzat prin acţiunile  ilicite ale organelor de

urmărire  penală, ale procuraturii şi  ale instanţelor  judecătoreşti

(repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale unor autorităţi)

nr. 68  din  13.06.2024

 (în vigoare 13.06.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 291-294 art. 114 din 05.07.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 martie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 13 iunie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 3 alin.(1) şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dl avocat Denis Ipatii, în interesele dlor Ion Chirco şi Sergiu Chirco, în dosarul nr.2-17129/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Alina Brăgaru din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 18 august 2023, dnii Ion Chirco şi Sergiu Chirco au formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, având ca intervenient accesoriu Procuratura Generală, pentru constatarea încălcării dreptului la libertate şi siguranţă şi pentru încasarea prejudiciului moral.

4. În şedinţa de judecată, dl avocat Denis Ipatii a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 3 alin.(1) şi 6 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

5. Prin încheierea din 13 februarie 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie".

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii".

7. Prevederile relevante ale Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 3

"(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti."

Articolul 6

"Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;

c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei susţine că impunerea unor condiţii prin dispoziţiile legale criticate face imposibilă, în anumite cazuri, repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti, altele decât cele prevăzute de articolul 3 alin.(1) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998. Totodată, autorul excepţiei menţionează că prevederile legale criticate sunt contrare prevederilor articolului 53 din Constituţie, care stabilesc dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la repararea prejudiciilor cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.

9. În fine, autorul susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolele 3 alin.(1) şi 6 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă privind compensarea prejudiciului moral înaintată împotriva Ministerului Justiţiei, având ca intervenient accesoriu Procuratura Generală, pe baza prevederilor contestate. Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate la soluţionarea cauzei.

15. Curtea observă că normele contestate au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.108 din 25 septembrie 2018, DCC nr.20 din 17 februarie 2020 şi DCC nr.185 din 20 decembrie 2022).

16. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.14 din 7 februarie 2023, § 21; DCC nr.174 din 7 decembrie 2023, § 20).

17. Curtea constată că autorul sesizării afirmă că normele contestate încalcă articolele 20 (accesul liber la justiţie), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

18. Curtea observă că prevederile contestate reglementează cazurile în care intervine răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat persoanei prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti (articolul 3 din Lege), precum şi momentul apariţiei dreptului la repararea acestui prejudiciu (articolul 6 din Lege).

19. Potrivit articolului 53 alin.(2) din Constituţie, răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti survine doar în condiţiile prevăzute de lege.

20. Curtea notează că, potrivit articolului 1 din Legea nr.1545 din 25 iunie 1998, legea în discuţie, care cuprinde normele criticate, constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti.

21. Referitor la articolele 20, 53 şi 54 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează normele constituţionale menţionate. Astfel, Curtea reţine că simpla enumerare a unor articole din Constituţie nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.38 din 30 martie 2023, § 22). Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.116 din 8 septembrie 2022, § 24; DCC nr.195 din 21 decembrie 2023, § 26).

22. De asemenea, Curtea observă că sub aparenţa unor critici referitoare la afectarea normelor constituţionale, autorul excepţiei ridică, în acest caz, o problemă de aplicare şi interpretare a normelor contestate, care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.97 din 12 iulie 2022, § 32; DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 25).

23. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 3 alin.(1) şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dl avocat Denis Ipatii, în interesele dlor Ion Chirco şi Sergiu Chirco, în dosarul nr.2-17129/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.