Decizie nr.75 din 07.05.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.81g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 293 alin.(4) din Codul de procedură penală (accesul la materialele urmăririi penale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.81g/2026 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 293

alin.(4) din Codul de procedură penală

(accesul la materialele urmăririi penale)

nr. 75  din  07.05.2026

 (în vigoare 07.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 210-212 art. 87 din 15.05.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Emilia Cazacu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 15 aprilie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 7 mai 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] persoana care ia cunoştinţă de materiale abuzează de situaţia sa [...]" din articolul 293 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Iurii Bordeniuc, în interesele dlui Dian Mitev, parte în dosarul nr.1-739/2026, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Radu Grecu de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele cauzei, aşa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Dl Dian Mitev este învinuit de comiterea infracţiunilor prevăzute de art.166 alin.(2) lit.b) şi c), art.171 alin.(3) lit.a) şi b), art.172 alin.(3) lit.a) şi b), art.206 alin.(3) lit.b¹), e¹) şi f), art.217 alin.(4) şi art.187 alin.(2) lit.b), e) din Codul penal. La 16 martie 2026 a intervenit un nou apărător, şi anume dl avocat Iurii Bordeniuc. Procurorul de caz i-a acordat acestuia un termen de 3 zile pentru a lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale.

5. La 17 martie 2026, dl avocat Bordeniuc a solicitat prelungirea termenului în discuţie, invocând volumul considerabil al materialelor. Printr-o ordonanţă din 18 martie 2026, procurorul i-a respins cererea pe baza articolului 293 alin.(4) din Codul de procedură penală. Ordonanţa a fost menţinută de procurorul ierarhic superior. La 20 martie 2026, cauza penală a fost înregistrată la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

6. La 3 aprilie 2026, dl Iurii Bordeniuc a ridicat, în interesele dlui Dian Mitev, excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] persoana care ia cunoştinţă de materiale abuzează de situaţia sa [...]" din articolul 293 alin.(4) din Codul de procedură penală.

7. Printr-o încheiere din 9 aprilie 2026, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 293

Prezentarea materialelor de urmărire penală

"(1) După verificarea de către procuror a materialelor cauzei şi adoptarea uneia din soluţiile prevăzute în art.291, procurorul aduce la cunoştinţă învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor despre terminarea urmăririi penale, locul şi termenul în care ei pot lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale.

(2) La cererea părţilor şi a altor persoane participante la procesul penal, procurorul poate expedia, prin intermediul poştei electronice a cărei adresă este indicată în cerere, o copie scanată a materialelor urmăririi penale. În cazul în care învinuitul este în arest, materialele urmăririi penale se aduc la cunoştinţa acestuia în prezenţa apărătorului lui, iar la cererea învinuitului – fiecăruia dintre ei, în mod separat.

(3) Pentru a se lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale, ele se prezintă cusute în dosar, numerotate şi înscrise în borderou. La cererea părţilor, vor fi prezentate şi corpurile delicte, vor fi reproduse înregistrările audio şi video, cu excepţia cazurilor prevăzute în art.110 şi a informaţiei ce se referă la datele cu caracter personal, păstrată în condiţii de confidenţialitate în compartimentul separat al cauzei penale. Dacă dosarul penal are mai multe volume, acestea se prezintă concomitent pentru a se lua cunoştinţă de materialele respective ca persoana care ia cunoştinţă de ele să poată reveni la oricare din aceste volume de mai multe ori. Pentru a se lua cunoştinţă de dosarele voluminoase, procurorul, printr-o ordonanţă, poate întocmi un grafic, coordonat cu apărătorul, prin care stabileşte data şi numărul volumelor pentru studiere.

(4) Termenul pentru a se lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale nu poate fi limitat, însă în cazul în care persoana care ia cunoştinţă de materiale abuzează de situaţia sa, procurorul fixează modul şi termenul acestei acţiuni, reieşind din volumul dosarului.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei menţionează că textul contestat îi acordă procurorului competenţa unilaterală de a constata existenţa unui pretins abuz din partea persoanei care ia cunoştinţă de materialele urmăririi penale şi, în consecinţă, să limiteze timpul şi modul în care persoana va lua cunoştinţă de materialele în cauză, fără ca legea să definească noţiunea de abuz. În opinia autorului, în lipsa unor criterii clare şi previzibile, dar şi a unor garanţii împotriva arbitrariului, textul contestat îi acordă procurorului o marjă de apreciere excesivă la restrângerea unui drept procedural.

11. Autorul excepţiei consideră că prevederea contestată îi limitează dreptul la apărare şi la un proces echitabil, contrar articolelor 1, 20, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul părţii în proces. Astfel, Curtea constată că ea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă textul "[...] persoana care ia cunoştinţă de materiale abuzează de situaţia sa [...]" din articolul 293 alin.(4) din Codul de procedură penală, care nu a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul examinării cauzei penale în fond de către instanţa de judecată. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi avute în vedere la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

18. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate încalcă articolele 1 (statul Republica Moldova), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolul 1 alin.(3) din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor reglementărilor. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă. Totodată, Curtea precizează că şi articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale.

20. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, este corespondentul prevederilor articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar articolul 26 din Constituţie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, este corespondentul prevederilor articolului 6 § 3 din Convenţie. Astfel, garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzut de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 din Convenţie (a se vedea DCC nr.37 din 25 aprilie 2024, § 22).

21. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, articolul 6 § 3 b) din Convenţie îi garantează oricărei persoane acuzate de o infracţiune dreptul de a dispune de timp şi mijloace adecvate pentru pregătirea apărării sale. În plus, "mijloacele" care trebuie puse la dispoziţia oricărei persoane acuzate de o infracţiune includ posibilitatea de a fi informată, în scopul pregătirii apărării sale, cu privire la rezultatul investigaţiilor efectuate pe parcursul procedurii (a se vedea Beraru v. România, 18 martie 2014, § 69).

22. Afirmând incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că acordarea competenţei procurorului de a constata abuzul comis de persoana care ia cunoştinţă de materialele urmăririi penale şi de a stabili un termen pentru examinarea materialelor în discuţie îl plasează pe acuzat în imposibilitatea de a-şi exercita în mod efectiv dreptul la apărare.

23. Curtea reţine că, în baza articolului 293 alin.(1) din Codul de procedură penală, procurorul aduce la cunoştinţa învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor informaţia referitoare la terminarea urmăririi penale, la locul şi la termenul în care pot lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale. Articolul 293 alin.(4) din Codul de procedură penală prevede, ca regulă generală, că termenul pentru a lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale nu poate fi limitat. Totuşi, dacă persoana care ia cunoştinţă de materiale face abuz de situaţia sa, legislatorul i-a acordat procurorului competenţa să stabilească modul şi termenul acestei acţiuni, având în vedere volumul dosarului.

24. Referitor la critica autorului, potrivit căreia legislatorul nu a definit noţiunea de "abuz" şi nici nu a stabilit criteriile pe baza cărora procurorul constată acest fapt, Curtea notează că, având în vedere varietatea de situaţii care pot apărea în practică, nu este nici posibil, nici rezonabil ca legislatorul să prevadă o listă exhaustivă a situaţiilor în care se consideră că persoana abuzează de situaţia sa. În jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că multe legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică (a se vedea DCC nr.3 din 15 ianuarie 2026, § 22).

25. Astfel, constatarea faptului că o persoană face abuz de situaţia sa atunci când solicită accesul la materialele urmăririi penale rezultă dintr-o apreciere precisă a circumstanţelor de fapt. În acest caz, legea prevede posibilitatea stabilirii unui termen precis în interiorul căruia persoana poate lua cunoştinţă de materialele în discuţie. Soluţia legislatorului urmăreşte să asigure atât respectarea drepturilor persoanelor de a avea acces la materialele urmăririi penale, cât şi buna desfăşurare a procesului penal, inclusiv excluderea cazurilor de tergiversare a procedurilor.

26. Curtea nu poate reţine critica referitoare la lipsa garanţiilor la aplicarea normei contestate. Sub acest aspect, Curtea notează că procurorul, la cererea părţilor şi a altor persoane participante la procesul penal, poate expedia, prin intermediul poştei electronice, o copie scanată a materialelor urmăririi penale. În cazul în care învinuitul este în arest, materialele urmăririi penale se aduc la cunoştinţa acestuia în prezenţa apărătorului lui, iar la cererea învinuitului – fiecăruia dintre ei, în mod separat (articolul 293 alin.(2) din Cod). În cazul dosarelor voluminoase poate întocmi, printr-o ordonanţă, un grafic, coordonat cu apărătorul, prin care stabileşte data şi numărul volumelor pentru studiere (articolul 293 alin.(3) din Cod). Acţiunile, inacţiunile şi actele procurorului pot fi contestate în faţa procurorului ierarhic superior şi, ulterior, a judecătorului de instrucţie (a se vedea articolul 299¹ din Cod), iar toate cererile, plângerile şi demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluţionează de către instanţa care judecă cauza (articolul 297 alin.(4) din Cod).

27. În cazul în care cauza a fost trimisă în instanţa de judecată fără ca învinuitul să ia cunoştinţă de materialele dosarului şi fără a primi copia rechizitoriului, instanţa sesizată dispune, pe baza articolului 351 alin.(6) din Codul de procedură penală, executarea măsurilor în discuţie de către procuror.

28. Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie aplicată în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.171 din 8 decembrie 2022, § 24; DCC nr.128 din 10 octombrie 2024, § 54). Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea consideră că prevederea contestată nu ridică o problemă din perspectiva articolelor 20 şi 26 din Constituţie.

29. Curtea observă că autorul, de fapt, îşi manifestă dezacordul cu termenul de 3 zile care i-a fost acordat pentru a lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale. Sub acest aspect, Curtea reaminteşte că nu analizează cazuri concrete şi chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituţionalităţii legii contestate (a se vedea DCC nr.181 din 14 decembrie 2023, § 26; DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 24). Curtea observă că problema abordată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi are sursa în aplicarea legii, nu în neclaritatea acesteia. Curtea reiterează că chestiunile legate de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 22).

30. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 27 alin.(2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] persoana care ia cunoştinţă de materiale abuzează de situaţia sa [...]" din articolul 293 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Iurii Bordeniuc, în interesele dlui Dian Mitev, parte în dosarul nr.1-739/2026, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.