Decizie nr.77 din 08.05.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.93g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(5) teza a doua din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice (condiţionarea retragerii din partid sau din organele de conducere ale partidului de înregistrarea acesteia la Agenţia Servicii Publice)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.93g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 7 alin.(5) teza a doua din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind

partidele politice (condiţionarea retragerii din partid sau din organele

de conducere ale partidului de înregistrarea acesteia

la Agenţia Servicii Publice)

nr. 77  din  08.05.2026

 (în vigoare 08.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 222-223 art. 93 din 27.05.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO, dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 mai 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 mai 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(5) teza a doua din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, ridicată de dl Adrian Dulgher, în dosarul nr.3a-84/2026, pendinte la Curtea de Apel Nord.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Nord, format din judecătorii dna Elena Grumeza, dl Ivan Parii şi dna Natalia Costaş, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei

3. Prin Hotărârea nr.4265 din 22 decembrie 2025, Comisia Electorală Centrală a stabilit organizarea de alegeri locale noi pentru funcţia de primar al municipiului Orhei la data de 17 mai 2026.

4. La 7 aprilie 2026, dl Adrian Dulgher a depus la Consiliul electoral al circumscripţiei electorale a municipiului Orhei nr.25/1 o cerere de înregistrare în calitate de candidat independent la funcţia de primar al municipiului Orhei. În acelaşi timp, dl Adrian Dulgher a semnat o declaraţie pe proprie răspundere că nu este membru al unui partid politic începând cu 70 de zile înainte de ziua alegerilor.

5. Prin Hotărârea nr.22 din 14 aprilie 2026, Consiliul electoral al circumscripţiei electorale a municipiului Orhei nr.25/1 a refuzat înregistrarea dlui Adrian Dulgher în calitate de candidat independent la funcţia de primar al mun. Orhei, deoarece acesta, potrivit actelor din Registrul de stat al persoanelor juridice, are calitatea de membru al consiliului politic naţional şi al biroului permanent central al Partidului politic "Coaliţia pentru Unitate şi Bunăstare".

6. Domnul Adrian Dulgher a contestat hotărârea Consiliului în faţa Comisiei Electorale Centrale, afirmând că la 23 ianuarie 2026 a depus la Partidul politic "Coaliţia pentru Unitate şi Bunăstare" o declaraţie de renunţare la calitatea de membru al acestui partid. În prezent nu este nici membru al partidului şi nici membru al organelor de conducere ale acestui partid. Prin Hotărârea nr.4485 din 21 aprilie 2026, Comisia Electorală Centrală a respins contestaţia.

7. La 24 aprilie 2026, dl Adrian Dulgher a formulat o acţiune în contencios administrativ la Judecătoria Orhei, sediul central, prin care a solicitat anularea hotărârilor organelor electorale menţionate la §§ 5 şi 6. Printr-o hotărâre din 27 aprilie 2026, Judecătoria Orhei a respins acţiunea. Dl Adrian Dulgher a contestat această hotărâre cu apel la Curtea de Apel Nord.

8. La 30 aprilie 2026, în cadrul procedurii de examinare a cererii de apel, dl Adrian Dulgher a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(5) teza a doua din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice.

9. Printr-o încheiere din 1 mai 2026, Curtea de Apel Nord a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 38

Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales

"[...]

(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii."

Articolul 39

Dreptul la administrare

"(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică."

Articolul 41

Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice

"(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

[...]"

11. Prevederile relevante ale Legii nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice sunt următoarele:

Articolul 7

Aderarea la partidul politic.

Dobândirea şi pierderea calităţii de membru al partidului

"(1) Pentru a deveni membru al unui partid politic, cetăţeanul Republicii Moldova depune o cerere scrisă, prin care îi solicită această calitate partidului respectiv. Organul partidului, abilitat prin statut să primească noi membri, va decide să satisfacă sau să respingă cererea de aderare la partid.

(2) Un cetăţean al Republicii Moldova nu poate fi simultan membru a două sau mai multe partide politice. Prin aderarea la un alt partid politic, persoana pierde de drept calitatea de membru al partidului al cărui membru a fost anterior.

(3) Aderarea la un partid politic, precum şi pierderea calităţii de membru al acestuia nu pot servi temei pentru acordarea de privilegii sau pentru limitarea drepturilor şi îndatoririlor fundamentale.

(4) Orice membru al oricărui partid politic poate renunţa la această calitate depunând o cerere scrisă la partidul politic respectiv sau la Agenţia Servicii Publice".

(5) Dobândirea şi pierderea calităţii de membru al partidului politic se reglementează prin normele interne de partid, prevăzute de statutul partidului. Membrii partidului politic care cad sub incidenţa art.3 alin.(1) lit.e⁵) din Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi a intereselor personale pierd calitatea de membru al organului de conducere şi/sau de membru al partidului politic doar după înregistrarea modificărilor respective de către Agenţia Servicii Publice în termenul stabilit la art.10 din prezenta lege."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei contestă dispoziţiile articolului 7 alin.(5) teza a doua din Legea privind partidele politice, care prevăd că pierderea calităţii de membru de partid produce efecte juridice doar după înregistrarea modificărilor la Agenţia Servicii Publice.

13. Bazându-se pe articolul 1 alin.(3) din Constituţie, autorul critică lipsa de claritate şi previzibilitate a normei, care sunt elemente esenţiale ale principiului statului de drept. Acesta subliniază existenţa unei contradicţii între dreptul de retragere unilaterală şi momentul producerii efectelor juridice, fapt care creează o incertitudine juridică şi nu-i permite persoanei să anticipeze consecinţele acţiunilor sale. În final, autorul consideră că ingerinţa este disproporţionată, deoarece legislatorul nu a prevăzut mecanisme prin care titularul dreptului să poată accelera sau verifica formalităţile de înregistrare. Prin utilizarea exclusivă a unei evidenţe formale în detrimentul realităţii juridice şi a voinţei exprimate, norma transferă în mod nejustificat asupra cetăţeanului consecinţele inacţiunii unor terţi, afectând însăşi substanţa drepturilor fundamentale.

14. Autorul susţine că este încălcat articolul 38 alin.(3) din Constituţie privind dreptul de a fi ales, deoarece norma contestată condiţionează eligibilitatea unui candidat independent de îndeplinirea unor formalităţi administrative care depind de terţi, transformând acest drept în unul iluzoriu. În acest caz, candidatul este exclus din competiţia electorală nu din cauza propriului comportament, ci pentru neîndeplinirea unor formalităţi administrative care nu-i sunt imputabile.

15. De asemenea, autorul afirmă că norma contestată înfrânge şi articolul 39 din Constituţie, care garantează dreptul de a participa la administrarea treburilor publice, motivând că accesul la funcţii elective devine dependent de diligenţa unor entităţi private. Această situaţie generează, pe de o parte, o inegalitate între candidaţi şi, pe de altă parte, o limitare arbitrară a participării lor la viaţa publică, întrucât factori independenţi de voinţa lor pot împiedica exerciţiul dreptului de a fi ales. De altfel, accesul la funcţii publice trebuie să fie guvernat de criterii obiective şi imputabile persoanei, nu de fapte atribuite terţilor.

16. În raport cu articolul 41 alin.(1) din Constituţie, autorul susţine că este încălcată libertatea de asociere prin limitarea dreptului de a părăsi o formaţiune politică prin simpla manifestare de voinţă. Prin instituirea unei prezumţii absolute de afiliere până la înregistrarea oficială, care nu poate fi răsturnată prin dovada cererii de retragere, legea subordonează libertatea candidatului conduitei partidului sau activităţii Agenţiei Servicii Publice. Norma contestată nu stabileşte un termen, o procedură sau alte garanţii pentru înregistrarea modificărilor prin care persoana să poată asigura realizarea acestor formalităţi. De asemenea, legislatorul nu a stabilit măsuri mai puţin intruzive care să permită luarea în considerare a momentului manifestării de voinţă a persoanei cu privire la părăsirea partidului politic.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor – în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind partidele politice – ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Obiectul excepţiei îl constituie articolul 7 alin.(5) teza a doua din Legea privind partidele politice. Norma contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză privind legalitatea actelor administrative referitoare la refuzul înregistrării autorului excepţiei în calitate de candidat independent la alegerile locale noi pentru funcţia de primar al municipiului Orhei. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate de către instanţa de judecată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

22. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă textul contestat reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.167 din 13 noiembrie 2025, § 18).

23. Autorul excepţiei susţine că norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 38 alin.(3) (dreptul de a fi ales), 39 (dreptul la administrare) şi 41 alin.(1) (libertatea partidelor politice şi a altor organizaţii social-politice) din Constituţie.

24. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea menţionează că acesta are un caracter general şi poate fi aplicat dacă se constată incidenţa sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.147 din 2 octombrie 2025, § 18).

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dispoziţiile articolului 38 alin.(3) din Constituţie, care garantează dreptul cetăţenilor Republicii Moldova de a fi aleşi, presupun reglementarea prin lege a modului de realizare a acestui drept, implicit instituirea unor restrângeri (a se vedea DCC nr.8 din 5 martie 2024, § 22; DCC nr.133 din 22 septembrie 2025, § 28).

26. Articolul 72 alin.(3) literele a) şi g) din Constituţie prevede că sistemul electoral şi organizarea şi funcţionarea partidelor politice se reglementează prin lege organică.

27. Parlamentul posedă astfel o marjă largă pentru a reglementa atât regulile de organizare a partidelor, cât şi condiţiile de exercitare a dreptului de a fi ales, cu condiţia ca aceste reguli să nu suprime însăşi substanţa dreptului în discuţie.

28. În acelaşi timp, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de a candida la alegeri este inerent conceptului democraţiei autentice (a se vedea Podkolzina v. Letonia, 9 aprilie 2002, § 35). În ordinea lor juridică naţională, statele contractante pot supune drepturile de a alege şi de a fi ales unor limitări, care nu sunt, în principiu, interzise de articolul 3 (a se vedea Tahirov v. Azerbaidjan, 11 iunie 2015, § 54). Exercitarea dreptului de a candida la alegeri parlamentare (aspectul "pasiv") poate fi supusă unor exigenţe mai stricte decât exercitarea dreptului la vot (aspectul "activ") (a se vedea, mutatis mutandis, Melnychenko v. Ucraina, 19 octombrie 2004, § 57; Ždanoka v. Letonia [MC], 16 martie 2006, § 115).

29. Curtea observă că articolul 7 alin.(5) teza a doua din Legea privind partidele politice prevede că "membrii partidului politic care cad sub incidenţa articolului 3 alin.(1) lit.e⁵) din Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi a intereselor personale pierd calitatea de membru al organului de conducere şi/sau de membru al partidului politic doar după înregistrarea modificărilor respective de către Agenţia Servicii Publice în termenul stabilit la articolul 10 din prezenta lege". Astfel, dispoziţia criticată nu instituie o interdicţie de a candida la alegeri, ci stabileşte momentul de la care încetarea calităţii de membru al organului de conducere şi/sau a calităţii de membru al partidului politic produce efecte juridice, şi anume după înregistrarea modificărilor în discuţie de către Agenţia Servicii Publice.

30. În acest context, Curtea reţine că autorul sesizării critică prevederea legală care reglementează momentul producerii de efecte juridice a pierderii calităţii de membru al partidului sau al organelor de conducere ale acestuia, care nu afectează implicit dreptul de a fi ales.

31. Referitor la pierderea calităţii de membru al unui partid, articolul 7 alin.(4) din Lege reglementează modalitatea de renunţare la calitatea de membru al unui partid politic, stabilind că "orice membru al oricărui partid politic poate renunţa la această calitate depunând o cerere scrisă la partidul politic respectiv sau la Agenţia Servicii Publice". În acelaşi timp, articolul 6 alin.(6) din Lege reglementează momentul încetării calităţii de membru al unui partid, stabilind că "drepturile şi obligaţiile respective încetează la data înscrierii menţiunii în registrul în cauză despre încetarea calităţii de membru al partidului politic respectiv".

32. Curtea observă că domeniul de aplicare a normei contestate este limitat, aceasta vizând doar categoria persoanelor prevăzute la articolul 3 alin.(1) lit.e⁵) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, respectiv, preşedinţii şi vicepreşedinţii partidelor politice, membrii organelor executive centrale ale partidelor politice, indiferent de denumirea pe care o au acestea conform statutului partidului, care nu deţin alte funcţii vizate de acest articol. Anume pentru această categorie de persoane legislatorul a reglementat în mod distinct momentul încetării calităţii de membru al partidului, stabilind că persoanele în discuţie "pierd calitatea de membru al organului de conducere şi/sau de membru al partidului politic doar după înregistrarea modificărilor respective de către Agenţia Servicii Publice în termenul stabilit la articolul 10 din lege" (articolul 7 alin.(5) din Lege).

33. Curtea constată că înscrierea în registru a pierderii calităţii de membru al unui partid politic este legată în mod intrinsec de obligaţia legală a partidelor de a ţine evidenţa membrilor de partid, de a actualiza registrele şi de a le prezenta Comisiei Electorale Centrale şi Agenţiei Servicii Publice în termenele şi în formele stabilite de către acestea (articolul 6 alin.(5) din Lege).

34. În jurisprudenţa sa, Curtea a analizat consti-tuţionalitatea prevederilor care reglementează obligaţia partidelor politice de a avea şi de a actualiza registrele membrilor de partid şi a observat că modificările din Legea privind partidele politice [cu privire la obligativitatea de a avea un astfel de registru şi prezentarea acestuia autorităţilor publice competente] se încadrează în logica unei coerenţe legislative, care include adoptarea măsurilor în vederea asigurării exprimării voinţei libere a cetăţenilor în cadrul scrutinelor, dar şi în vederea furnizării către publicul larg a unor informaţii cât mai exacte despre organizarea, funcţionarea şi activitatea partidelor politice, care, într-un proces electoral, dispută puterea politică (DCC nr.111 din 12 august 2025, § 40).

35. Curtea reţine că opţiunea legislatorului de a condiţiona efectele juridice ale renunţării la calitatea de membru de o evidenţă formală ţine de marja sa discreţionară în domeniul organizării şi funcţionării partidelor politice şi urmăreşte asigurarea certitudinii juridice şi opozabilitatea faţă de terţi a actului de renunţare.

36. Cu privire la argumentul autorului care pretinde că norma transferă în mod nejustificat asupra cetăţeanului consecinţele inacţiunii partidului politic sau a Agenţiei Servicii Publice, Curtea reţine că, în cazul renunţării la calitatea de membru al unui partid politic, legea stabileşte atât posibilitatea depunerii cererii scrise la partidul politic, cât şi la Agenţia Servicii Publice (articolul 7 alin.(4) din Lege). În cazul depunerii cererii de renunţare la partidul politic, partidul în discuţie are obligaţia de a modifica lista numerică şi nominală a membrilor partidului politic şi de a o notifica Agenţiei Servicii Publice în termen de 15 zile de la data adoptării hotărârii respective (articolul 10 alin.(2) din Lege). Mai mult, conform articolului 10 alin.(3) din acelaşi act normativ, Agenţia Servicii Publice are obligaţia de a efectua înregistrarea modificărilor şi completărilor respective în conformitate cu prevederile articolului 8 alin.(3)–(6), de regulă într-un termen de 15 zile de la data depunerii documentelor. În afară de aceasta, organele executive centrale ale partidului politic poartă răspundere pentru corectitudinea datelor şi a informaţiilor înscrise, precum şi pentru prezentarea acestora (articolul 7¹ alin.(3) din Lege). Prin urmare, eventualele întârzieri nu-şi au originea nemijlocit în textul legii, ci în modul de aplicare a acesteia. O eventuală inacţiune a partidului sau, după caz, a Agenţiei Servicii Publice, aşa cum pretinde autorul sesizării, putea fi remediată de către instanţa de judecată competentă, de exemplu, printr-o acţiune în obligare conform Codului administrativ.

37. Aşadar, Curtea nu constată incidenţa articolului 38 alin.(3) din Constituţie.

38. Cu privire la incidenţa articolului 39 din Constituţie, care garantează dreptul la administrare, autorul susţine că norma contestată generează o inegalitate între candidaţi şi o limitare arbitrară a participării la viaţa publică. Sub acest aspect, Curtea notează că condiţia înregistrării de către Agenţia Servicii Publice a pierderii calităţii de membru reprezintă un criteriu obiectiv care se aplică în mod egal faţă de toţi candidaţii independenţi care au fost membri ai organelor de conducere ale unui partid politic (articolul 3 alin.(1) lit.e⁵) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016). Aşadar, Curtea nu constată incidenţa articolului 39 din Constituţie.

39. Referitor la incidenţa articolului 41 alin.(1) din Constituţie, care garantează libertatea de asociere în partide politice, Curtea constată că norma contestată nu afectează dreptul de a părăsi un partid politic şi reglementează momentul de la care această opţiune produce efecte juridice. Prin urmare, Curtea nu constată incidenţa acestui articol.

40. Pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Pentru motivele arătate, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(5) teza a doua din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, ridicată de dl Adrian Dulgher, în dosarul nr.3a-84/2026, pendinte la Curtea de Apel Nord.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.