Decizie nr.12 din 29.01.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.140g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 504 alineatele (2) şi (6), 505 alineatul (1), 509/1 alineatele (4/1) şi (8) din Codul de procedură penală (participarea părţii vătămate la procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.140g/2025 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 504

alineatele (2) şi (6), 505 alineatul (1), 509¹ alineatele

 (4¹) şi (8) din Codul de  procedură penală

(participarea părţii vătămate la procedura

acordului de recunoaştere a vinovăţiei)

nr. 12  din  29.01.2026

 (în vigoare 29.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 88-91 art. 24 din 20.02.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 17 iunie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 ianuarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală, după cum urmează:

- textul "şi acceptă încadrarea juridică a faptei, precum şi forma de executare a pedepsei, în schimbul unei pedepse reduse" din articolul 504 alin.(2) şi alineatul 6 din acelaşi articol;

- textul "cu participarea obligatorie a învinuitului şi a apărătorului acestuia" din articolul 505 alin.(1);

- articolul 509¹ alin.(4¹) şi textul "invocându-se doar erorile procesuale şi măsura de pedeapsă stabilită" din alin.(8) din acelaşi articol,

ridicată de dna avocat Svetlana Olari, în interesele părţii vătămate G.A., în dosarul nr.1-32/2025, pendinte la Judecătoria Cimişlia, sediul central.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Ion Volcovschi, de la Judecătoria Cimişlia, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. În cadrul examinării sesizării, doamna judecătoare Viorica Puica i-a prezentat Plenului o cerere de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituţională a decis respingerea cererii.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei penale, aşa cum au fost formulate de autoarea excepţiei

4. Pe rolul Judecătoriei Cimişlia se află cauza penală de acuzare a dlui Alexandru Prisacari de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 171 alin.(1) (violul) din Codul penal.

5. Cauza se examinează în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

6. Ca urmare a unor negocieri între procuror, învinuit şi apărător, s-a convenit la un acord de recunoaştere a vinovăţiei în schimbul unei pedepse reduse de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de probaţiune de 2 ani.

7. În cadrul examinării cauzei, dna avocat Svetlana Olari a ridicat, în interesele părţii vătămate G.A., excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale menţionate mai sus la § 1.

8. Printr-o încheiere din 17 iunie 2025, instanţa care judecă cauza a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"[…]

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 504

Dispoziţii generale

"[…]

(2) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o tranzacţie încheiată între procuror şi învinuitul persoană fizică sau juridică care şi-a exprimat acordul de a-şi recunoaşte vina şi acceptă încadrarea juridică a faptei, precum şi forma de executare a pedepsei, în schimbul unei pedepse reduse.

[…]

(6) În cazul încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală se reduc în conformitate cu art.80 din Codul penal.

[...]."

Articolul 505

Condiţiile de iniţiere şi încheiere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei

"(1) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se întocmeşte în scris, după aprobarea, în scris, a limitelor pedepsei de către procurorul ierarhic superior, cu participarea obligatorie a învinuitului şi a apărătorului acestuia.

[...]."

Articolul 509¹

Adoptarea sentinţei în cazul acceptării acordului de recunoaştere a vinovăţiei

"[…]

(4¹) În cazul acceptării acordului de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa de judecată nu poate modifica încadrarea juridică a faptei, pedeapsa negociată în acord sau modul de executare a pedepsei.

[…]

(8) Sentinţa adoptată în condiţiile prezentului articol este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţare, invocându-se doar erorile procesuale şi măsura de pedeapsă stabilită.

[...]."

Articolul 509²

Soluţia instanţei în cazul respingerii acordului de recunoaştere a vinovăţiei

(1) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.504 alin.(3) şi (4), art.505 alin.(2) şi (3) şi art.508 alin.(1) cu privire la toate faptele care au făcut obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei sau dacă instanţa de judecată apreciază că încadrarea juridică a faptei este eronată, că pedeapsa prevăzută de lege ori modul de executare a pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord este stabilit contrar legii sau că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii ori cu personalitatea inculpatului, instanţa, printr-o încheiere, respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi îl restituie procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

(2) Încheierea instanţei cu privire la respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei poate fi contestată cu recurs de către procuror, inculpat sau apărătorul acestuia în termen de 15 zile de la pronunţare."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autoarea sesizării susţine că prevederile contestate limitează dreptul părţii vătămate de a participa la un proces adversarial şi de a-şi prezenta opinia referitor la pedeapsa negociată în acord de procuror şi învinuit.

12. De asemenea, autoarea excepţiei afirmă că prevederile articolului 509¹ alin.(4¹) din Codul de procedură penală înlătură, în cazul acceptării acordului de recunoaştere a vinovăţiei, posibilitatea instanţei de judecată de a modifica încadrarea juridică a faptei, pedeapsa negociată sau modul de executare a acesteia.

13. Totodată, autoarea sesizării consideră că prevederile articolului 509¹ alin. (8) din Codul de procedură penală permit contestarea sentinţei doar prin prisma erorilor procesuale, nu şi din perspectiva proporţionalităţii pedepsei stabilite.

14. Potrivit autoarei excepţiei, reducerea automată a pedepsei, inclusiv în cazul unor infracţiuni cu caracter sexual, fără ca instanţa să poată verifica proporţionalitatea acesteia, diminuează protecţia drepturilor victimei la viaţa privată şi la viaţă şi integritate fizică şi psihică, nefiind astfel realizată obligaţia pozitivă a statului de a proteja aceste drepturi.

15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate prevederile contestate sunt contrare articolelor 6, 20, 24, 28 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectul sesizării îl constituie prevederile menţionate mai sus la § 1. Prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul examinării unei cauze penale, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanţa de judecată în cauza în care a fost ridicată excepţia.

21. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.145 din 21 noiembrie 2024, § 23).

22. Autoarea excepţiei consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 20 (accesul liber la justiţie), 24 (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică), 28 (dreptul la viaţa intimă, familială şi privată) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

23. Curtea a subliniat anterior că articolele 6 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.131 din 17 octombrie 2024, § 31; DCC nr.30 din 27 februarie 2025, § 26).

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul de acces liber la justiţie presupune, inter alia, acceptarea şi participarea efectivă la un proces penal a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 56-57).

25. Totuşi, Curtea reiterează că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut. Exerciţiul acestui drept poate fi restrâns. Limitările accesului la un tribunal trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale, astfel încât să nu fie afectată însăşi esenţa dreptului (a se vedea DCC nr.106 din 1 iulie 2021, § 28).

26. Autoarea sesizării susţine că prevederile contestate din articolele 505 alin.(1), 509¹ alin.(4¹), 509¹ alin.(8) din Codul de procedură penală limitează dreptul părţii vătămate de a participa la un proces adversarial, aceasta neavând posibilitatea să-şi exprime opinia privind pedeapsa negociată între procuror şi învinuit în cadrul unui acord de recunoaştere a vinovăţiei. Totodată, în opinia sa, aceste norme limitează competenţa instanţei la individualizarea pedepsei şi încadrarea juridică a faptei şi permit formularea unui recurs doar cu referire la erorile procesuale, nu şi la caracterul disproporţionat al pedepsei stabilite.

27. Curtea observă că prevederile contestate se referă la procedura de încheiere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi de judecare a cauzelor penale în cazul încheierii acestui acord.

28. Curtea menţionează că acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă o tranzacţie încheiată între procuror şi învinuit, asistat de apărător, care, în schimbul unei pedepse reduse, îşi exprimă acordul de a-şi recunoaşte vina şi acceptă încadrarea juridică dată faptei, precum şi modul de executare a pedepsei (a se vedea articolul 504 alin.(2) din Codul de procedură penală).

29. De asemenea, Curtea reţine că prin Recomandarea nr.R (87)18 privind simplificarea justiţiei penale Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a încurajat statele membre să ia măsuri care vizează simplificarea procedurilor judiciare ordinare prin recurgerea la procese accelerate, care includ hotărâri sumare, înţelegeri extrajudiciare, acorduri de recunoaştere a vinovăţiei şi judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

30. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a observat că obţinerea unei reduceri a acuzaţiilor sau a unei reduceri a pedepsei în schimbul recunoaşterii vinovăţiei sau pentru asigurarea unei cooperări substanţiale cu autorităţile de anchetă poate fi considerată o caracteristică comună a sistemelor europene de justiţie penală (a se vedea Natsvlishvili and Togonidze v. Georgia, 29 aprilie 2014, § 90).

31. Deşi autoarea sesizării afirmă că prevederile articolului 505 alin.(1) din Codul de procedură penală limitează dreptul părţii vătămate de a participa la negocierea acestui acord, Curtea observă că partea vătămată prezentă la şedinţa de judecată poate fi audiată şi, prin urmare, aceasta poate să-şi prezinte opinia despre acordul încheiat, inclusiv despre pedeapsa negociată (a se vedea teza a III-a din articolul 509 alin.(1) din Codul de procedură penală).

32. De asemenea, Curtea observă că, deşi autoarea excepţiei critică prevederile articolului 509¹ alin.(4¹) din Codul de procedură penală, pentru că nu ar permite instanţei de judecată să intervină la individualizarea pedepsei negociate, legislatorul i-a acordat instanţei de judecată competenţa de a verifica legalitatea şi corectitudinea încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Cu alte cuvinte, în cazul în care acordul încheiat nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege sau dacă instanţa de judecată apreciază că încadrarea juridică a faptei este eronată, că pedeapsa negociată ori modul de executare a acesteia contravin legii sau că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii ori cu personalitatea inculpatului, instanţa de judecată poate să nu accepte acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi îl poate restitui procurorului în vederea continuării urmăririi penale (a se vedea articolul 509² alin.(1) din acelaşi Cod).

33. Totodată, din argumentele sesizării Curtea nu vede cum este afectat dreptul de acces liber la justiţie, de vreme ce articolul 509¹ alin. (8) din Codul de procedură penală îi acordă părţii vătămate posibilitatea de a formula un recurs împotriva sentinţei pronunţate în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, atât în cazul unor erori procesuale, cât şi în cazul dezacordului cu pedeapsa stabilită (a se vedea articolul 509¹ alin.(8) din Codul de procedură penală). Prin urmare, nimic din textul normei contestate nu împiedică partea vătămată să formuleze un recurs împotriva acestei sentinţe, inclusiv în partea individualizării pedepsei stabilite.

34. În acest context, Curtea reaminteşte că principiul preeminenţei dreptului reclamă ca legile să fie interpretate şi aplicate ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat şi prin ignorarea altor norme relevante (a se vedea DCC nr.134 din 24 octombrie 2024, § 47).

35. Prin urmare, Curtea notează că prevederile contestate nu afectează dreptul de acces liber la justiţie al părţii vătămate şi nu restrâng competenţa instanţei de judecată de a exercita un control de jurisdicţie deplină în privinţa individualizării şi oportunităţii sancţiunii şi, prin urmare, nu afectează articolul 20 din Constituţie. De altfel, chestiunile abordate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu se referă la aspecte de neconstituţionalitate, dar vizează interpretarea şi aplicarea legii, care ţin de competenţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.96 din 1 august 2024, § 22).

36. Cu referire la incidenţa articolelor 24 şi 28 din Constituţie, autoarea sesizării afirmă că reducerea automată a pedepsei în condiţiile unui astfel de acord, inclusiv în cazul unor infracţiuni cu caracter sexual, fără verificarea proporţionalităţii acesteia de către instanţa de judecată, reduce protecţia drepturilor la viaţa privată şi la integritatea fizică şi psihică ale victimei, nefiind îndeplinită obligaţia pozitivă a statului de a proteja aceste drepturi.

37. Curtea are în vedere că, potrivit punctelor 9 şi 28 din Directiva (UE) 2024/1385 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 mai 2024 privind combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, sancţiunile pentru infracţiunile definite în această directivă, inter alia, violul, hărţuirea sexuală, abuzul sexual trebuie să fie efective, proporţionale şi să manifeste un efect inhibitor.

38. Curtea Europeană a constatat anterior că statele au o obligaţie pozitivă, inerentă articolelor 3 şi 8 din Convenţie, de a adopta dispoziţii de drept penal care să pedepsească efectiv violul şi de a le aplica în practică prin anchete şi urmăriri penale eficiente. În plus, în conformitate cu standardele şi tendinţele contemporane în domeniu, obligaţiile pozitive ale statelor membre pe baza articolelor 3 şi 8 din Convenţie trebuie considerate ca impunând pedepsirea şi urmărirea penală eficientă a oricărui act sexual fără consimţământ, inclusiv în absenţa rezistenţei fizice din partea victimei (a se vedea MGC v. România, 15 martie 2016, § 59).

39. Din această perspectivă, Curtea observă că legislatorul a reglementat competenţa instanţei de judecată de a interveni şi respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei în cazul în care pedeapsa negociată în acord de procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii ori cu personalitatea inculpatului (a se vedea § 32, supra). Aceasta reprezintă o garanţie semnificativă pentru a evita, în cazuri particulare, pedepsele derizorii şi ineficiente. Prin urmare, Curtea consideră că articolele 24 şi 28 din Constituţie nu sunt prejudiciate la modul abstract.

40. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nu poate efectua o analiză separată pe baza articolelor 6 şi 54 din Constituţie.

41. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală, după cum urmează:

- textul "şi acceptă încadrarea juridică a faptei, precum şi forma de executare a pedepsei, în schimbul unei pedepse reduse" din articolul 504 alin.(2) şi alineatul 6 din acelaşi articol;

- textul "cu participarea obligatorie a învinuitului şi a apărătorului acestuia" din articolul 505 alin.(1);

- articolul 509¹ alin.(4¹) şi textul "invocându-se doar erorile procesuale şi măsura de pedeapsă stabilită" din alin.(8) din acelaşi articol,

ridicată de dna avocat Svetlana Olari, în interesele părţii vătămate G.A., în dosarul nr.1-32/2025, pendinte la Judecătoria Cimişlia, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.