Decizie nr.26 din 26.02.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.130g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a omisiunii legislative de a reglementa contestarea documentului executoriu

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.130g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate  a omisiunii  legislative de a

reglementa contestarea documentului executoriu

nr. 26  din  26.02.2026

 (în vigoare 26.02.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.125-128 art. 40 din 19.03.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Emilia Cazacu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 9 iunie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 februarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a omisiunii legislative de a reglementa în Codul de executare instituţia contestării eliberării documentului executoriu, ridicată de dnii avocaţi Vitalie Postolachi şi Viorel Palanciuc, în interesele CA "Garanţie" SA, în dosarul nr.25-4787/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecătoare Tatiana Sîrcu, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o hotărâre irevocabilă din 28 martie 2019 s-a dispus încasarea din contul debitorului CA "Garanţie" SA în folosul creditorului G.E. "Capital Servizi Finanziare" S.P.A. din Italia a sumelor de 405711 lei cu titlu de prejudiciu material şi de 15000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică.

4. La 10 iulie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pentru executarea hotărârii menţionate supra, a eliberat creditorului G.E. "Capital Servizi Finanziare" S.P.A. titlul executoriu.

5. La 25 noiembrie 2019, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, a intentat procedura de executare silită a titlului executoriu menţionat supra şi a aplicat interdicţii şi sechestre asupra bunurilor debitorului necesare executării hotărârii.

6. La 9 decembrie 2019, debitorul CA "Garanţie" SA a depus împotriva creditorului şi executorului judecătoresc o cerere privind anularea titlului executoriu, care este examinată de Judecătoria Chişinău, sediul Centru. În cerere s-a menţionat că creditorul G.E. "Capital Servizi Finanziare" S.P.A. nu mai există cu statut de companie, deoarece la 29 mai 2018 a fost radiată din registrul companiilor, întrucât a fuzionat prin încorporare cu Banca IFIS S.P.A.

7. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău din 16 decembrie 2019 a fost admisă cererea de asigurare a acţiunii şi a fost suspendată executarea titlului executoriu menţionat supra.

8. În cadrul examinării cauzei, dnii avocaţi Vitalie Postolachi şi Viorel Palanciuc, reprezentanţi ai debitorului CA "Garanţie" SA, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a omisiunii de a reglementa în Codul de executare instituţia contestării eliberării documentului executoriu.

9. Printr-o încheiere din 10 aprilie 2025, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorii sesizării susţin că arhitectura normativă a Codului de executare este deficitară pentru că nu include reglementarea mecanismului procesual al contestării eliberării documentului executoriu. În opinia lor, acest fapt reprezintă o omisiune legislativă, care conduce la încălcarea dreptului de proprietate, întrucât în procedura de executare pot fi aplicate măsuri de asigurare a executării cu caracter intruziv asupra patrimoniului debitorului, precum aplicarea sechestrului sau indisponibilizarea bunurilor.

12. Totodată, autorii excepţiei argumentează că această omisiune aduce atingere dreptului de acces la justiţie, în condiţiile în care legiuitorul nu a stabilit care sunt elementele esenţiale ale contestării eliberării titlului executoriu, i.e. condiţiile de exercitare a contestaţiei, subiecţii procesuali care beneficiază de dreptul de a contesta, termenul în care poate fi exercitat acest drept, procedura de examinare şi efectele juridice ale acesteia. Astfel, autorii susţin că nu există o cale de atac efectivă, ceea ce contravine standardelor unui proces echitabil. Din aceleaşi motive, autorii excepţiei consideră că este afectat şi dreptul la apărare al debitorului.

13. Prin urmare, autorii sesizării susţin că norma contestată reprezintă o ingerinţă în dreptul la proprietatea privată şi accesul liber la justiţie şi contravine articolelor: 20, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, fiind ridicată de reprezentanţii unei părţi la proces.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect contestarea eliberării documentului executoriu. Curtea admite că dispoziţiile contestate sunt relevante pentru soluţionarea cauzei în fond, putând fi aplicate de către instanţa de judecată.

18. Curtea menţionează că omisiunea de a reglementa în Codul de executare instituţia contestării eliberării titlului executoriu nu a mai făcut obiectul controlului constituţionalităţii.

19. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.156 din 5 decembrie 2024, § 20; DCC nr.193 din 21 decembrie 2023, § 16).

20. Autorii sesizării şi-au bazat excepţia de neconstituţionalitate pe articolele 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al unei sesizări în situaţia în care este afectat un drept constituţional fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 42; HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 58).

22. Curtea reaminteşte că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate în mod independent. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţelor Curtea poate aplica prevederile acestor articole (DCC nr.161 din 29 noiembrie 2022, § 12; DCC nr.167 din 6 decembrie 2022, § 23).

23. Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, Curtea reiterează că dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile constituie o parte integrantă a dreptului de acces la justiţie (a se vedea HCC nr.22 din 8 octombrie 2019, § 33; HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 22). De asemenea, Curtea notează că articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează, inter alia, executarea unei hotărâri definitive şi irevocabile într-un termen rezonabil (HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 86; DCC nr.87 din 17.07.2025, § 24). Dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile nu poate obliga un stat să pună în executare fiecare hotărâre cu caracter civil, indiferent de felul acesteia şi de circumstanţele cauzei (Topciov v. România (dec.), 15 iunie 2006). Totodată, creditorul trebuie să acţioneze cu diligenţă pentru a asigura executarea documentului executoriu în cauzele civile (Ciprova v. Republica Cehă (dec.), 22 martie 2005). Astfel, în cadrul procedurii de executare, trebuie asigurat un echilibru corect şi efectiv între drepturile procedurale ale creditorului şi cele ale debitorului (HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 87).

24. Curtea nu poate reţine afirmaţiile autorilor sesizării privind absenţa unui mecanism procedural distinct pentru contestarea eliberării documentului executoriu, deoarece această posibilitate ar însemna contestarea a însuşi actului judecătoresc definitiv care a servit ca temei pentru eliberarea titlului. La această concluzie Curtea a ajuns bazându-se pe prevederea articolul 120 din Constituţie, potrivit căreia "este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor de judecată", dar şi pe dispoziţiile relevante ale Codului de executare. În acest sens, legislatorul a stabilit că titlul executoriu "se eliberează creditorului la cerere de către prima instanţă, după rămânerea definitivă a hotărârii" (a se vedea articolul 12 alin.(1) din Codul de executare), "se semnează de către judecător şi grefier şi se certifică cu ştampila instanţei de judecată", precum şi că în conţinutul său trebuie să prevadă: denumirea instanţei de judecată care a eliberat documentul executoriu; cauza în a cărei bază a fost eliberat documentul executoriu; data pronunţării hotărârii, dispozitivul (textual); data rămânerii definitive a hotărârii; numele, prenumele şi data naşterii sau denumirea debitorului şi a creditorului, codul fiscal, domiciliul ori sediul lor, datele bancare de identificare; data eliberării titlului executoriu; menţiuni privind măsurile de asigurare a acţiunii; menţiunea privind autorizarea pătrunderii forţate a executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau în proprietatea debitorului, inclusiv în cele în care se află bunurile debitorului; alte menţiuni, după caz (articolul 14 alin.(1) şi (2)). Aşadar, Curtea a ajuns la concluzia că omisiunea legislativă la care pretinde autorul sesizării nu poate fi considerată că ar veni în contradicţie cu articolul 120 din Constituţie.

25. Totodată, legislatorul a reglementat posibilitatea contestării în instanţă a încheierii privind asigurarea executării documentului executoriu (a se vedea articolul 63 alin.(2) din Codul de executare), în timp ce titlul IV al Codului de executare stabileşte procedura de contestare a actelor executorului judecătoresc în ansamblu. Aceste reglementări reprezintă garanţii procesuale care pot asigura exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la apărare în procedura de executare a hotărârilor judecătoreşti.

26. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorii sesizării au mai susţinut că omisiunea legislativă produce o ingerinţă în dreptul de proprietate, având în vedere că au fost sechestrate bunurile companiei. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele au obligaţia pozitivă de a organiza un sistem de executare a hotărârilor care să fie efectiv atât în drept, cât şi în practică, şi să se asigure că procedurile prevăzute de legislaţie pentru executarea hotărârilor definitive sunt respectate fără întârzieri nejustificate (a se vedea Fuklev împotriva Ucrainei, 30 noiembrie 2005, § 91). În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că executarea hotărârilor judecătoreşti este parte integrantă a procesului civil, iar stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului de executare constituie o prerogativă a legislatorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorului recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare în modul stabilit de lege (HCC nr.4 din 6 februarie 2014, §§ 61-62; HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 55). Încasarea forţată a unor creanţe în baza unei hotărâri judecătoreşti nu face incident articolul 46 din Constituţie, deoarece litigiul privind dreptul de proprietate a fost soluţionat prin hotărârea judecătorească definitivă a cărei executare se pretinde.

27. De asemenea, Curtea observă că autorii sesizării, de fapt, susţin că persoana juridică care are calitatea de creditor în cauza în care s-a ridicat excepţia nu mai are calitatea de subiect de drept (a fost radiată din registrul companiilor) şi nu mai poate pretinde încasarea creanţei prevăzute de titlul executoriu, şi din acest motiv consideră că sunt în drept să conteste eliberarea titlului executoriu. Curtea notează că problema modificării statutului unei persoane juridice în timpul examinării unei cauze în judecată, inclusiv lichidarea sau reorganizarea acesteia, nu ţine de constituţionalitate, ci de interpretarea şi aplicarea coroborată a legislaţiei aplicabile. Instanţele de judecată sunt competente de a determina dacă creditorul – persoană juridică străină mai este în drept să-şi exercite drepturile civile în Republica Moldova sau acestea trebuie să fie exercitate de către succesori.

28. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (3) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a omisiunii de a reglementa în Codul de executare instituţia contestării eliberării documentului executoriu, ridicată de dnii avocaţi Vitalie Postolachi şi Viorel Palanciuc, în interesele CA "Garanţie" SA, în dosarul nr.25-4787/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.